CAPTOPRIL comprimate

Certificat de înregistrare a medicamentului 

 50 mg nr.  19836  din  16/09/2013

 25 mg nr.  19835  din  16/09/2013

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

CAPTOPRIL

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Captopril

DCI-ul substanţei active

Captoprilum

COMPOZIŢIA

Captopril 25 mg

1 comprimat conţine:

 Substanţa active: captopril 25 mg

excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină, acid stearic.

Captopril 50 mg

1 comprimat conţine:

 substanţa active: captopril 50 mg

excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină, acid stearic.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate de culoare albă, neacoperite, sub formă de discuri, cu suprafeţe plate, aspect uniform, structura compactă şi omogenă, margini intacte, oblice (avînd pe una din feţe două linii perpendiculare - pentru doza de 50 mg captopril).

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), C09A A01.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.

Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei, scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie reflexă.

Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cît şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora dispneea.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia ventriculului stîng la hipertensivi, întîrziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.

La nivel renal determină dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.

Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot împiedica remodelarea ventriculului stîng, pot scădea frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de angină instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.

La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot întîrzia apariţia sau evoluţia nefropatiei diabetice.

De asemenea, pot reduce proteinuria.

Proprietăţi farmacocinetice

Captoprilul se absoarbe bine din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%. Biodisponibilitatea este de aproximativ 60% comparativ cu calea intravenoasă. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.

Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% sub formă nemodificată.

Eliminarea este întîrziată în insuficienţa renală.

Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.

Administrarea concomitentă cu alimentele scade biodisponibilitatea cu 25-50% dar nu are nici o influenţă asupra efectului antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, crescînd Tmax cu 1,5 ore.

Alăptarea

Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 μg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.

INDICAŢII TERAPEUTICE

 Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:

- hipertensiune arterială;

- insuficienţă cardiacă congestivă;

Se mai poate utiliza: în perioada post-infarct miocardic acut şi în nefropatia diabetică.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:

- iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămîni, dacă este necesar doza se poate creşte la 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.

În hipertensiunea arterială severă:

- iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămîni, dacă este necesar doza se poate creşte la 50 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.

Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reacțiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; în acest caz pentru a obţine efectul terapeutic scontat este recomandată asocierea şi a altor medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu ).

În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de răspunsul terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei înainte de începerea tratamentului şi în primele 15 zile de la începerea tratamentului.

Doza de întreţinere se stabileşte astfel încît tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90 mmHg.

În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.

În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:

Clearance-ul creatininei

(ml/min)

Doza maximă zilnică

(mg)

Doza iniţială zilnică

(mg)

> 40

150

25-50

40-21

100

25

20-10

75

12,5

< 10

37,5

6,25

Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizaţi în timpul tratamentului cu captopril.

Doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni pînă la o doză de întreţinere de 50-100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cît mai devreme după un infarct miocardic acut, la pacieţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 6,25 mg captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Creşterea dozei trebuie efectuată progresiv corespunzător cu toleranţa pacientului, până la o doza de 100 mg pe zi, care se va menţine timp de 4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hemodinamică a pacientului. După 4 săptămâni tratamentul va fi reevaluat.

Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic, în primele 24 ore, se recomandă începerea tratamentului în primele 3 – 16 zile după un infarct miocardic acut, şi numai după atingerea unei stări hemodinamice stabile.

Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de trei ori pe zi, apoi 25 mg de trei ori pe zi, în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficace este cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3 prize.

Nefropatia diabetică

Doza recomandată este de 50 -100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.

Pacienţii cu tratament diuretic: Vezi Atenţionări speciale.

Vîrstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la această categorie de pacienţi, în afară de cazul cînd este prezentă o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată (vezi Atenţionări speciale) înainte de începerea tratamentului. Doza ar trebui scăzută pînă la cea mai mică doză posibilă care realizează un control adecvat al tensiunii arteriale.

REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – vertij; rare – cefalee, stare de oboseală, astenie, parestezie.

Tulburări cardiace: rare – hipotensiune ortostatică, tahicardie.

Tulburări gastrointestinale: frecvente – greață, inapetență, alterare a simțului gustativ; rare – dureri abdominale, dearee sau constipație, creșterea transaminazelor hepatice, hiperbilirubinemie, semne de afectare hepato-celulară (hepatită); foarte rare – colestază, pancreatită.

Tulburări hematologice şi limfatice: rare – neutropenie, anemie, trombocitopenie; foarte rare – agranulocitoză.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: foarte rare –  hiperkaliemie, acidoză.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: rare – proteinurie, insuficiență renală (creșterea concentrației de uree și creatinină în sînge).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: frecvente – tusea uscată; rare – bronhospasm.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente – erupţii cutanate.

Tulburări ale sistemului imunitar: rare – edem Quincke, boala serului, limfadenopatie; foarte rare – apariția anticorpilor antinucleari în sînge.

CONTRAINDICAŢII

- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;

- antecedente alergice (edem angioneurotic) după administrarea unor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei;

- pacienţi cu neutropenie, agranulocitoză sau trombocitopenie;

- cardiomiopatie hipertrofică cu fracţie de ejecţie scăzută;

- stenoză aortică; stenoză mitrală severă;

- sarcină şi alăptare;

- stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;

- hiperkaliemie;

-  trimestrul de sarcină II și III

SUPRADOZAJ

În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întîlnit este hipotensiunea arterială. În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să stea culcat, se va administra ser fiziologic în perfuzie sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.

Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Trebuie să anunţaţi medicul în cazul în care credeţi că sunteţi gravidă (sau intenţionaţi să rămîneţi gravidă). Captopril nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat dacă aveţi mai mult de trei luni de sarcină, deoarece poate produce grave prejudicii copilului dumneavoastră dacă este utilizat în această etapă (vezi pct. „Sarcina”)

La pacienţii din ambulator este importantă evaluarea efectului primei doze. În mod corespunzător, supravegherea medicală a pacientului este necesară pînă cînd se atinge doza de întreţinere. Dozele altor medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.

Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică încrucişată şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.

În caz de asocieri medicamentoase multiple este necesară supravegherea funcţiei renale şi hematopoieza.

La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) s-au raportat cazuri rare de edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acestea pot să apară în orice moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu captopril va fi întrerupt imediat şi se va asigura monitorizarea corespunzătoare pînă la dispariţia completă a simptomelor. În situaţiile în care edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Cînd sunt interesate limba, glota sau laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml pînă la 0,5 ml) şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor aeriene.

Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic.

Atunci cînd li s-a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune renală aparentă preexistentă au dezvoltat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu captopril.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.

Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întîlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu captopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz de insuficienţă cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de hiponatremie şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală şi este necesară supravegherea strictă ori de cîte ori este crescută doza de captopril sau de diuretice. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterială). În aceste cazuri se va lua în considerare fie întreruperea administrării diureticului cu 3-4 zile înainte de începerea tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va administra în doze mici la început, dozele urmînd a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul se începe cu doze mici, eventual se reduc şi dozele de diuretic.

În hipertensiunea arterială severă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic şi un blocant beta-adrenergic sau un inhibitor simpatic prin acţiune centrală.

În toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săptămână de tratament.

La vîrstnici, înainte de începerea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmînd a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agravarea insuficienţei renale.

La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să apară creşteri ale ureei şi creatininei serice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt de regulă contraindicaţi.

La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale mai mari. În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută, obişnuit reversibilă.

Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide).

La pacienţii imunodeprimaţi captoprilul poate produce deprimare medulară.

La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc hipotensiune arterială, captoprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui mecanism, ea se poate corecta prin expansiune volemică.

Datorită prezenţei lactozei acest medicament nu este recomandat pacienţilor cu galactozemie congenitală, sindrom de malabsorbţie a glucozei şi galactozei, deficit de lactază.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

Captopril este contraindicat în trimestrul II și III de sarcină.

Alăptarea

Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern. Deşi aceste concentraţii par a fi irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică.

În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Arena de către mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor sau a oboselii, în special la începutul tratamentului.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE

INTERACŢIUNI

Interacțiuni nerecomandate

- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum ar fi spironolactona, triamteren sau amilorid şi sărurile de potasiu) datorită unui risc crescut de hiperpotasemie.

- litiu : nu se asociază cu săruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice).

-estramustină : risc de creştere a reacţiilor adverse de tipul angioedemului.

Interactiuni care necesită prudenţă

- diuretice hipokaliemiante: risc de hipotensiune arterială brutală şi insuficienţă renală la pacienţi cu depleţie hidrosodată preexistentă;

- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

- antidiabetice: poate creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau sulfamide antidiabetice.

- vasodilatatoare, datorită riscului crescut de hipotensiune arterială;

- imunosupresoare, citostatice şi/sau allopurinol: alterări ale numărului de elemente sanguine (în principal creşterea riscului de leucopenie)

Interacţiuni care trebuie luate în considerare

- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).

- alfa-blocante cu indicaţii in urologie: creşterea efectului hipotensor; risc de hipotensiune arterială ortostatică majoră.

- antidepresive imipraminice şi neuroleptice: creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.

- amifostină : creşterea efectului antihipertensiv.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate 25 mg sau 50 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat și ferit de lumină, la temperaturi sub 25˚C. 

A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

Iulie 2013

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

SC NEW TONE SRL

str. Nichita Smochină, 29,

Chişinău, Republica Moldova,

MD – 2021

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SC NEW TONE S.R.L; SC ARENA GROUP S.A., România; Farmaprim S.R.L.

str. Nichita Smochină, 29,

Chişinău, Republica Moldova,

MD – 2021

La apariţia oricărei reacţii adverse, informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale

(tel. 022- 88-43-38)

La Inceput