INDAPEN SR comprimate filmate cu eliberare prelungită

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INDAPEN SRcomprimate filmate cu eliberare prelungită

Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova: nr. 14721 din 10.12.2009

DENUMIREA COMERCIALĂ

Indapen SR

DCI-ul substanţei active

Indapamidum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI

1 comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine: substanţa activă: indapamidă 1,5 mg;

substanţe auxiliare: nucleul: lactoză monohidrat, carbomer, hidroxipropilceluloză, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc; 

filmul: Opadry II Pink: hipromeloză, dioxid de titan E 171, lactoză monohidrat, macrogol 3000, triacetat de glicerol, oxid galben de fier (E172), oxid roşu de fier (E172), oxid negru de fier (E172).

Descrierea preparatului

Comprimate filmate de culoare roz-pală, rotunde, biconvexe.

Forma farmaceutică

Comprimate filmate cu eliberare prelungită.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Diuretice netiazidice, ce acţionează asupra segmentului cortical al ansei Henle, sulfonamide, C03B A11.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice 

Indapamida este un diuretic netiazidic din grupul sulfonamidelor ce conţine inelul indolic. După proprietăţile farmacologice este înrudit cu diureticele tiazidice. Similar diureticelor tiazidice, indapamida acţionează la nivelul porţiunii proximale ale tubului renal contort distal unde produce creşterea secreţiei ionilor de sodiu şi a clorurilor şi într-o cantitate mai mică – ionii de potasiu şi magneziu, şi în acest mod creşte diureza. Acţiunea antihipertensivă este determinată de reducerea rezistenţei arteriolare şi a rezistenţei vasculare periferice totale. Indapamida reduce hipertrofia ventriculului stâng. Nu influenţează asupra concentraţiei lipidelor (colesterolul total, LDL-colesterol şi trigliceride), de asemenea nu afectează metabolismul glucozei, chiar şi la pacienţii cu intoleranţă la glucoză, cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială. Pentru diureticele tiazidice şi cele înrudite este stabilită doza terapeutică, la depăşirea căreia nu creşte efectul, dar se măreşte incidenţa reacţiilor adverse. De aceea nu se recomandă de crescut doza preparatului, dacă tratamentul efectuat este ineficient.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia 

Indapamida se eliberează lent din comprimat şi se absoarbe complet din tractul gastrointestinal. Alimentele influenţează nesemnificativ absorbţia preparatului, însă nu influenţează cantitatea de preparat absorbit.

Distribuţia

Se fixează de proteinele plasmatice în raport de 79%. Timpul de înjumătăţire constituie 14-24 ore (în mediu 18 ore). Starea de echilibru se atinge peste 7 zile.Doze repetate nu conduc la cumularea preparatului.

Eliminarea

Indapamida se elimină pe cale renală 70% şi pe cale intestinală 22% sub formă de metaboliţi inactivi şi doar 5-7% sub formă nemodificată. Parametrii farmacocinetici diferă la pacienţii cu insuficienţă renală.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Hipertensiune arterială esenţială.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Se administrează intern. Câte 1 comprimat pe zi.Comprimatele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de apă, de preferinţă dimineaţa.Doze mari de indapamidă nu manifestă acţiune antihipertensivă mai puternică, dar se accentuează acţiunea saluretică. 

Pacienţii cu insuficienţă hepatică

În caz de insuficienţă hepatică severă administrarea preparatului este contraindicată. 

Pacienţii cu insuficienţă renală

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min)administrarea preparatului este contraindicată. Diureticele tiazidice sau diureticele cu proprietăţi similare tiazidicilor au o eficienţă maximă în cazul funcţiei renale normale sau cu o alterare uşoară.

Vârstnici

La vârstnici concentraţia plasmatică a creatininei trebuie ajustată având în vedere vârsta, masa corporală şi sexul. Indapen SR se va administra la vârstnici cu funcţia renală intactă sau cu insuficienţă renală uşoară.

Utilizarea în pediatrie: eficienţa şi inofensivitatea administrării preparatului la copii nu a fost determinată.

REACŢII ADVERSE 

Majoritatea reacţiilor adverse depind de doza administrată.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă:

- frecvente (≥1/100 – <1/10), 

- ocazionale (≥1/1000 – <1/100), 

- rare (≥1/10000 – <1/1000), 

- foarte rare (<1/10000) sau cu o frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele existente).

Din partea sistemului hematopoetic şi limfatic: foarte rar - trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică. Din partea sistemului nervos: rar – vertij, astenie, cefalee, parestezii.Din partea sistemului cardiovascular: foarte rar – aritmii cardiace, hipotensiune arterială.

Din partea sistemului digestiv: rar – greaţă, constipaţii, xerostomie; foarte rar –pancreatită.

Din partea sistemului urinar: foarte rar – insuficienţă renală.

Din partea ficatului şi căilor biliare: foarte rar – dereglarea funcţiei hepatice; cu o frecvenţă necunoscută - la pacienţii cu insuficienţă hepatică este posibilă dezvoltarea encefalopatiei hepatice.

Din partea tegumentelor şi ţesutului subcutanat: frecvent – erupţii cutanate; ocazionale – purpură; foarte rar – edem angioneurotic şi/sau urticarie, necroliză toxică epidermică, sindromul Stevens-Johnson; cu o frecvenţă necunoscută –exacerbarea simptomelor lupusului eritematos diseminat preexistent. Au fost semnalate cazuri de fotosensibilitate.

Indici de laborator: hipokaliemie (concentraţia K+pacienţi; K+. Peste 12 săptămâni de tratament cu indapamidă concentraţia potasiului s-a redus în mediu cu 0,23 mmol/l. 

Foarte rar – hipercalciemie. 

Frecvenţă necunoscută – hipokaliemie în special la pacienţii cu risc crescut; hiponatriemie cu hipovolemie ce provoacă deshidratare (au un risc crescut vârstnicii şi pacienţii cu insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune ortostatică. Alcaloză metabolică compensată poate fi o consecinţă şi a depleţiei ionilor de clor; creşterea concentraţiei acidului uric, glucozei. La pacienţii cu diabet zaharat sau gută va fi raţional de revizuit tactica administrării diureticelor.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau oricare din componentele preparatului.

Insuficienţă renală severă.

Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.

Hipokaliemie.

SUPRADOZAJ

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg.

<3,4 mmol/l) la circa 10 % din 

<3,2 mmol/l – 4% din pacienţi peste 4-6 săptămâni de tratament. 

Simptome: dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (hiponatriemie, hipokaliemie), greaţă, vomă, hipotensiune arterială, spasme musculare, vertij, slăbiciune generală, dezorientare, poliurie sau oligurie până la anurie (ca urmare a hipovolemiei).

Tratament: lavaj gastric cu sau fără administrare de cărbune activat, corijarea echilibrului hidro-electrolitic în condiţii de staţionar.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

La pacienţii cu insuficienţă hepatică diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu acestea pot favoriza apariţia encefalopatiei hepatice. În acest caz administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat. 

Fotosensibilizare

Este posibilă apariţia reacţiei alergice la lumină (fotosensibilitate) în cazul administrării diureticelor tiazide şi substanţelor înrudite cu acestea. Dacă reacţia de fotosensibilitate apare în timpul tratamentului, se recomandă de sistat administrarea preparatului. În cazul necesităţii administrării repetate a preparatului, se recomandă protejarea pielii de acţiunea directă a razelor solare sau iradierea artificială cu raze UVA.

Echilibrul hidro-electrolitic

Concentraţia plasmatică a sodiului

Înaintea iniţierii tratamentului şi apoi la intervale sistematice în perioada tratamentului e necesar de monitorizat concentraţia plasmatică a sodiului. Orice tratament diuretic poate determina hiponatriemie, uneori cu consecinţe nefavorabile. Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea este necesară monitorizarea sistematică a nivelului plasmatic al sodiului. Această monitorizare va fi mai frecventă la pacienţii vârstnici şi cu ciroză hepatică.

Concentraţia plasmatică a potasiului

Riscul de dezvoltare a hipokaliemiei este determinat de administrarea diureticelor tiazidice şi înrudite. Foarte minuţios se va monitoriza concentraţia plasmatică a potasiului la pacienţii cu predispoziţie la dezvoltarea hipokaliemiei (pacienţii vârstnici, subnutriţi, trataţi cu diverse preparate, cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, cardiopatie ischemică şi insuficienţă cardiacă). Hipokaliemia creşte cardiotoxicitatea glicozidelor cardiace şi riscul apariţiei dereglărilor de ritm cardiac.

În grupul de risc sunt incluşi pacienţii cu alungirea intervalului QT, fie congenital sau iatrogen. Hipokaliemia la fel ca şi bradicardia contribuie la declanşarea dereglărilor de ritm cardiac severe, în special tahicardia de tip „torsades de pointes”.

Concentraţia plasmatică a potasiului va fi monitorizată pe parcursul tratamentului şi în special în prima săptămână de administrare a indapamidei.

Concentraţia plasmatică a calciului

Diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu acestea pot reduce eliminarea calciului cu urina, determinând astfel o hipercalciemie tranzitorie nesemnificativă. Hipercalciemia semnificativă poate fi consecinţa unui hiperparatiroidism nediagnosticat. În acest caz se va întrerupe tratamentul şi se va evalua funcţiaglandei paratiroide.

Glicemia

La pacienţii diabetici, nivelul glicemiei trebuie monitorizat, în special în prezenţa hipokaliemiei.

Acidul uric

La pacienţii cu hiperuricemie, riscul atacurilor de gută poate fi crescut. Doza trebuie ajustată în funcţie de concentraţia plasmatică de acid uric.

Funcţia renală şi diureticele

Eficacitatea maximă în administrarea diureticelor tiazidice şi substanţelor înrudite cu acestea se poate obţine doar dacă funcţia renală este normală sau doar uşor alterată (creatinina plasmatică < 25 mg/L, sau 220 μmol/L). Creatinina plasmatică trebuie corectată în funcţie de vârstă, greutate şi sex.Hipovolemia secundară pierderilor de apă şi sodiu la începutul tratamentului cu diuretice scade filtraţia glomerulară, ceea ce poate determina o creştere a ureei şi creatininei plasmatice. Această afectare renală tranzitorie nu este relevantă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar se poate agrava în cazul unei insuficienţe renale preexistente.

Sportivii

Administrarea preparatului la sportivi poate da rezultate pozitive la testele doping.

Substanţele auxiliare

Preparatul conţine lactoză în calitate de substanţă auxiliară. Pacienţii cu maladii ereditare rare ca intoleranţa la galactoză, deficit de Lapp lactază sau sindromul de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să administreze acest medicament.

Perioada de sarcină şi alăptare

Se recomandă de evitat administrarea diureticelor la gravide. Diureticele pot duce la ischemie fetoplacentară şi la riscul tulburării de dezvoltare intrauterină a fătului.Indapamida poate fi administrată în timpul sarcinii numai în cazuri excepţionale.Deoarece indapamida se excretă în laptele matern, se recomandă întreruperea alăptării, sau întreruperea tratamentului cu Indapen SR.Efecte asupra abilităţii de a conduce autovehicule şi a manevra utilajeLa administrarea preparatului Indapen SR, în special la începutul tratamentului sau în asociere cu alt remediu antihipertensiv, pot apărea simptome, cauzate descăderea tensiunii arteriale. În acest caz se afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE

Combinaţii ce nu sunt recomandate:

Preparatele de litiu

Riscul de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului cu simptome de supradozare în rezultatul micşorării eliminării prin rinichi. Pacienţilor care administrează preparate de litiu în asociere cu diuretice li se 

recomandă monitorizarea sistematică a concentraţiei plasmatice a litiului şi la necesitate ajustarea dozelor. Combinaţii ce necesită precauţii de utilizare:

Medicamente ce pot produce dereglări de ritm cardiac,” torsada vârfurilor”

- Antiaritmice din grupa Ia (chinidina, hidrochinidina, dizopiramida).

- Antiaritmice din grupa III (amiodarona, sotalol, dofetilid, ibutilid).

- Unele remedii antipsihotice:

 fenotiazine (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, 

triflorperazina).

 benzamide (amisulpirid, sulpirid, sultoprid, tiaprid),

 butirofenone (droperidol, haloperidol),

 alte: bepridil, cizaprida, difemanil, eritromicina administrată intravenos, galofantrina, pentamidina, mizolastina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina administrată intravenos.

Hipokaliemia este un factor predispozant al „torsadei vârfurilor” la fel ca şi bradicardia şi alungirea preexistentă a intervalului QT. Aceşti pacienţi necesită monitorizarea electroliţilor în plasmă şi ECG.

AINS (administrare orală), inclusiv inhibitorii selectivi de COX-2 şi dozele mari de salicilaţi (≥ 3g/zi)

Pot reduce efectul antihipertensiv al indapamidei.

Cresc riscul insuficienţei renale acute la pacienţii deshidrataţi (reduc filtraţia glomerulară).

Este necesară monitorizarea funcţiei renale şi a gradului de hidratare a pacientului. 

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):

Risc de scădere semnificativă a tensiunii arteriale şi insuficienţă renală la iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA la pacienţii cu depleţie sodică preexistentă (în special la persoanele cu stenoză a arterei renale).

În hipertensiunea arterială, dacă terapia diuretică deja administrată a produs depleţie sodică, se va:

- sista administrarea diureticului cu 3 zile înaintea începerii tratamentului cu inhibitori ai ECA, şi ulterior dacă va fi necesar se va reveni la administrarea diureticului

- sau se va începe tratamentul cu IECA în doze mici şi se vor creşte treptat.

În insuficienţa cardiacă congestivă, tratamentul trebuie început cu o doză foarte mică de inhibitor ECA, cel mai potrivit după reducerea dozei de diuretic (dacă aceasta este posibil).

În toate cazurile, trebuie monitorizată funcţia renală (creatinina plasmatică) în prima săptămână de tratament cu inhibitori ai ECA.

Alte remedii medicamentoase care provoacă hipokaliemie: amfotericina B administrată intravenos, glucocorticosteroizii şi mineralocorticosteroizii (administraţi oral), tetracozactida, laxativele, prokineticele. 

Baclofen 

Creşte efectul antihipertensiv al indapamidei. Se va realiza o hidratare adecvată a pacientului şi se va monitoriza funcţia renală.

Glicozidele cardiace

Micşorarea concentraţiei potasiului, provocată de indapamidă, poate intensifica toxicitatea glicozidelor cardiace, de aceea este necesară monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului, parametrilor ECG, iar la necesitate –modificarea tratamentului.

Combinaţii nerecomandate:

Diuretice economisitoare de potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren). Această combinaţie nu poate exclude hipokaliemia. La pacienţii cu afectare renală şi/sau diabet zaharat există chiar riscul apariţiei hiperkaliemei, de aceea este 

necesară monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului, parametrilor ECG, iar la necesitate – modificarea tratamentului.

Metformina

Metformina poate induce acidoză lactică. Acidoza la fel se poate dezvolta şi în caz de afectare a funcţiei renale de către diuretice (şi în special de cele de ansă). Metformina nu se va administra dacă creatinina plasmatică depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi sau 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.

Substanţe iodate de contrast

În cazul deshidratării induse de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special la utilizarea dozelor mari de substanţe de contrast ce conţin iod. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast.

Antidepresive triciclice, neuroleptice

Creşterea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de hipotensiune ortostatică (efect aditiv).

Săruri de calciu

Creşte riscul de hipercalciemie în rezultatul micşorării eliminării prin rinichi.

Ciclosporina, tacrolimus

Poate determina creşterea nivelului plasmatic al creatininei.

Corticosteroizii, tetracozatida (administrate oral)

Reducerea efectului antihipertensiv (retenţie sodică şi hidrică ca rezultat al acţiunii corticosteroizilor).

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate cu eliberare prelungită 1,5 mg.

Câte 10 comprimate în blister. Câte 3 sau 6 blistere în cutie de carton.

Câte 14 comprimate în blister. Câte 2 sau 4 blistere în cutie de carton.

PĂSTRARE 

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE 

2 ani. A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL 

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI

Ianuarie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Uzina farmaceutică "Polpharma" SA, Polonia,

ul. Pelpińska 19, 83-200 Starograd Gdański.

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!

La Inceput