Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
Instrucţiune pentru administrare
DENUMIREA COMERCIALĂ
Movalis®
DCI-ul substanţei active
Meloxicamum
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activă: meloxicam 7,5 mg sau15,0 mg;
excipienţi: citrat de sodiu dihidrat, lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, polividonă K25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, crospolividonă, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate rotunde de culoare de la galben-pal la galben. O suprafaţă a comprimatului e convexă cu margini teşite. Pe suprafaţa convexă – logo-ul firmei; pe cealaltă – codul şi incizia concavă. Se admite rugozitatea suprafeţei comprimatului.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Oxicam, M01AC06.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Movalis® este un aintiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa acizilor enolici, cu proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Mecanismul de acţiune e determinat de capacitatea meloxicamului de a inhiba biosinteza prostaglandinelor, mediatori ai inflamaţiei.
In vivo meloxicamul inhibă sinteza prostaglandinelor la locul inflamaţiei într-o măsură mai mare, decât în mucoasa stomacului sau rinichi. Aceste deosebiri sunt legate de inhibarea mai selectivă a COX-2 (ciclooxigenaza-2) în comparaţie cu COX-1 (ciclooxigenaza-1). Se consideră că inhibiţia COX-2 asigură efectul terapeutic al AINS, pe când inhibiţia izoenzimei COX-2 poate fi cauza reacţiilor adverse din partea stomacului şi rinichilor.
Selectivitatea meloxicamului asupra COX-2 a fost confirmată în diferite sisteme test, atât in vitro, cât şi in vivo. În analiza sanguină integrală, s-a demonstrat că in vitro meloxicamul inhibă selectiv COX-2. In vivo, s-a stabilit că meloxicamul (în doze de 7,5 şi 15 mg) a inhibat mai activ COX-2, având o influenţă mai mare asupra producerii prostaglandinei E2, stimulate de lipopolizaharidă (reacţie controlată de COX-2), decât asupra producerii de tromboxan, care participă la procesul de închegare a sângelui (reacţie controlată de COX-1). Aceste efecte au fost dependente de mărimea dozei. In vivo s-a demonstrat, că în dozele recomandate meloxicamul nu influenţează agregarea trombocitară şi timpul sângerării.
În studiile clinice, reacţiile adverse gastrointestinale s-au manifestat mai rar la administrarea de meloxicam de 7,5 şi 15 mg, în comparaţie cu alţi AINS. Diferenţa frecvenţei reacţiilor adverse gastrointestinale este determinată de faptul, că în cazul meloxicamului au fost înregistrate mai rar simptome de dispepsie, vome, greţuri şi dureri abdominale. Frecvenţa perforaţiilor, ulcerelor şi hemoragiilor la nivelul superior al tractului gastrointestinal, condiţionată de administrarea meloxicamului, este redusă şi dependentă de doză.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Meloxicamul se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Biodisponibilitatea la administrare internă constituie 90%. La administrarea unică a preparatului concentraţia plasmatică maximă se realizează timp de 5-6 ore. Consumul alimentelor şi antiacidelor anorganice nu influenţează absorbţia. La administrarea internă a preparatului (în doza de 7,5 şi 15 mg) concentraţia este proporţională dozei. La administrare multiplă concentraţii stabile se realizează peste 3-5 zile. Diapazonul diferenţei dintre concentraţia maximă (Cmax) şi cea bazală (Cmin) a preparatului la starea de echilibru la administrarea unică este relativ nesemnificativă şi constituie 0,4-1,0 mcg\ml – pentru doza de 7,5mg, si 0,8-2,0 mcg\ml – pentru doza de 15 mg.
Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru este atinsă pe parcursul a 5-6 ore de la administrarea comprimatelor.
Distribuţia
Meloxicamul se fixează bine de proteinele plasmatice (cu albuminele – 99%). Trece în lichidul sinovial; concentraţiile locale constituie circa 50% din cele plasmatice.
Volumul de distribuţie după administrări multiple ale meloxicamului (în doză de la 7,5 pînă la 15mg) constituie circa 16 l. Oscilaţii individuale – 11-32%.
Metabolizare
Meloxicamul este metabolizat aproape total în ficat, formând 4 derivaţi farmacologic inactivi. Metabolitul principal, 5’- carboxilmeloxicamul (60 % din mărimea dozei), se formează prin oxidarea metabolitului 5’-hidroximetilmeloxicam, care este la fel excretat, însă într-o proporţie mai mică (9% din mărimea dozei). Studiile in vitro au indicat, că CYP 2C9 joacă un rol important în această transformare metabolică, izoenzima CYP 3А4 având o importanţă suplimentară. Activitatea peroxidazei în organismul pacientului condiţionează, probabil, apariţia altor doi metaboliţi, cărora le revin, respectiv, 16% şi 4% din doza preparatului.
Eliminare
Meloxicamul este eliminat preponderent sub formă de metaboliţi în proporţii egale cu materiile fecale şi urina. Prin materiile fecale, sub formă neschimbată se elimină mai puţin de 5% din doza zilnică a preparatului, iar în urină se depistează doar urme ale preparatului nemodificat.
Timpul de înjumătăţire variază de la 13 pînă la 25ore. Clearance-ul plasmatic constituie în medie 7-12 ml/min după administrarea unei prize de meloxicam.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă hepatică/renală
Insuficienţa hepatică şi insuficienţa renală uşoară sau moderată nu posedă o influenţă substanţială asupra farmacocineticii meloxicamului. În cazul insuficienţei renale terminale, mărirea volumului de distribuţie poate cauza mărirea concentraţiei de meloxicam liber, din această cauză doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici în comparaţie cu pacienţii tineri au indicatori farmacocinetici asemanători. La cei vârstnici clearance-ul plasmatic mediu în perioada stării de echilibru farmacocinetic este puţin mai scăzut ca la pacienţii tineri. La femeile vârstnice sunt prezenţi indici mai mari ai AUC (aria sub curba concentraţie-timp) şi timp de înjumătăţire prelungit, în comparaţie cu pacienţii tineri de ambele sexe.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic în:
- osteoartroză (artroză, afecţiuni degenerative ale articulaţiilor), inclusiv cele cu component algic;
- artrită reumatoidă;
- spondilită anchilozantă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Osteoartroză: 7,5 mg/zi. La necesitate doza poate fi crescută la 15 mg/zi.
Artrita reumatoidă: 15 mg/zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg/zi
Spondilita anchilozantă: 15 mg/zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg/zi.
La pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse se recomandă de a începe tratamentul cu doza de 7,5mg/zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă aflaţi la dializă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg/zi.
Recomandări generale
Deoarece riscul potenţial al reacţiilor adverse este dependent de doză şi durata tratamentului, trebuie utilizate doze minime eficiente pentru o durată cât mai scurtă de timp.
Doza maximală nictemerală recomandată este de 15mg.
Administrarea combinată
Nu se administrează preparatul concomitent cu alte AINS.
Doza zilnică totală de Movalis®, administrată sub diverse forme farmaceutice, nu trebuie să depăşească 15 mg.
Adolescenţi
Doza maximă la adolescenţi constituie 0,25mg/kg.
Administrarea comprimatelor
De regulă, preparatul trebuie utilizat numai la adolescenţi mai mari de 12 ani şi adulţi.
Doza nictemerală trebuie administrată într-o singură priză, în timpul mesei, cu apă sau alte lichide.
REACŢII ADVERSE
Mai jos sunt enumerate reacţiile adverse, aflate în posibilă asociere cu administrarea preparatului.
În baza clasificării în funcţie de sisteme de organe, conform frecvenţei apariţiei reacţiile adverse se clasifică în următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10) ; mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100) ; rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: rare - modificarea formulei sanguine (inclusiv modificarea formulei leucocitare), leucopenie, trombocitopenie; mai puţin frecvente - anemie.
Tulburări ale sistemului imunitar: cu frecvenţă necunoscută - şoc anafilactic, reacţii anafilactoide/anafilactice; mai puţin frecvente - alte reacţii de hipersensibilitate de tip imediat.
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente - ameţeli, somnolenţă; frecvente - cefalee.
Tulburări psihice: cu frecvenţă necunoscută - confuzie mintală, dezorientare; frecvente - schimbarea dispoziţiei.
Tulburări oculare: rare - conjunctivită, tulburări de vedere, inclusiv vedere înceţoşată.
Tulburări acustice şi vestibulare: rare - tinitus; mai puţin frecvente - vertij.
Tulburări gastrointestinale: foarte rare - perforaţia tractului gastrointestinal; mai puţin frecvente - hemoragie gastrointestinală evidentă sau ocultă, gastrită, stomatită, constipaţie, meteorism, eructaţii; rare - ulcer gastroduodenal, colită, esofagită; frecvente - dureri abdominale, dispepsie, diaree, greaţă, vomă.
Tulburări hepatobiliare: foarte rare - hepatită; mai puţin frecvente - modificări tranzitorii ale parametrilor funcţiei ficatului (de exemplu, creşterea activităţii transaminazelor sau a bilirubinei).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: rare - necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, urticarie; mai puţin frecvente - angioedem, prurit, erupţii cutanate; foarte rare - dermatita buloasă, eritem polimorf; cu frecvenţă necunoscută - fotosensibilitate.
Tulburări respiratorii: rare - astm bronşic la pacienţii cu alergie la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Tulburări cardiace: rare - palpitaţii.
Tulburări vasculare: mai puţin frecvente - creşterea tensiunii arteriale, senzaţie de congestie la nivelul feţei.
Tulburări renale şi căilor urinare: foarte rare - insuficienţă renală acută; mai puţin frecvente - modificarea parametrilor funcţiei rinichilor (creşterea nivelului de creatinină şi/sau uree în serul sanguin), tulburări de micţiune, inclusiv retenţie urinară acută.
Administrarea concomitentă cu medicamente ce inhibă măduva osoasă (de exemplu, metotrexat) poate provoca citopenie.
Hemoragiile gastrointestinale, ulcerul sau perforaţia pot duce la un sfârşit letal.
Ca şi în cazul altor AINS, nu se exclude posibilitatea apariţiei nefritei interstiţiale, glomerulonefritei, necroze medulare renale, sindromului nefrotic.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la meloxicam şi la oricare alt component al preparatului
Există posibilitatea sensibilităţii încrucişate la acid acetilsalicilic şi alte AINS;
- Antecedente astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie după administrarea de acid acetilsalicilic sau AINS;
- Ulcer gastric\perforaţie gastrică sau intestinală acută sau recent suportate;
- afecţiuni inflamatorii nespecifice ale intestinului în fază de acutizare (boală Crohn, colită ulceroasă);
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă renală severă (dacă nu se efectuează hemodializă, clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min, de asemenea în caz de hiperkaliemie confirmată), afecţiuni progresive renale;
- Hemoragie gastrointestinală acută, hemoragie cerebrovasculară recentă sau alte tulburări ale coagulării sanguine diagnosticate;
- insuficienţă cardiacă severă necontrolată;
- Sarcina;
- Perioada de alăptare;
- Este contraindicat pentru tratamentul durerilor în timpul intervenţiei de by-pass aorto-coronarian (BAC);
- Copii cu vârsta până la 12 ani;
- Intoleranţă ereditară la galactoză (comprimatele 7,5 mg şi 15 mg conţin corespunzător 47 mg şi 20 mg lactoză).
SUPRADOZAJ
Date despre cazurile de supradozaj au fost acumulate insuficient. Posibil, pot fi prezente simptome, caracteristice supradozajului cu AINS, în cazuri grave: somnolenţă, dereglări ale cunoştinţei, greaţă, vomă, dureri în epigastru, hemoragie gastrointestinală, insuficienţă hepatică acută, modificarea tensiunii arteriale, stop respirator, asistolie.
Tratament: antidot specific nu este cunoscut. În caz de supradozaj a preparatului se recomandă evacuarea conţinutului gastric, terapie generală de menţinere. Colesteramina accelerează eliminarea meloxicamului.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Medicamentul se administrează cu precauţie pacienţilor cu:
- afecţiuni gastrointestinale în antecedente (ulcer gastric sau duodenal, afecţiuni ale ficatului);
- insuficienţă cardiacă congestivă;
- insuficienţă renală (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min);
- cardiopatie ischemică;
- afecţiuni cerebrovasculare;
- dislipidemii/hiperlipidemii;
- diabet zaharat;
- terapie concomitentă cu glucocorticosteroizi orali, anticoagulante (inclusiv warfarină), antiagregante, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (inclusiv citalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină);
- afecţiuni ale arterelor periferice;
- vârstă înaintată;
- utilizarea îndelungată a AINS;
- fumat;
- consum abuziv de alcool.
La fel ca la utilizarea altor AINS, se vor respecta măsurile generale de precauţie în cazul pacienţilor care suferă sau prezintă antecedente de boli gastrointestinale, precum şi al pacienţilor trataţi cu anticoagulante. Pacienţii care prezintă simptome din partea tractului gastrointestinal vor fi monitorizaţi permanent. Se va renunţa administrarea preparatului Movalis® în cazul apariţiei ulcerului gastrointestinal sau hemoragiei gastrointestinale.
La fel ca la utilizarea altor AINS, în orice moment al tratamentului pot apărea hemoragii, ulcer şi perforaţie gastrointestinală potenţial periculoase pentru viaţa pacientului, cu sau fără manifestarea simptomelor de avertizare, indiferent de prezenţa bolilor gastrointestinale severe în antecedentele pacientului. Complicaţiile menţionate sunt, de obicei, mai grave la pacienţii vârstnici.
Tratamentul cu AINS foarte rar este însoţit de reacţii cutanate grave, uneori letale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Riscul cel mai mare de apariţie a acestor reacţii s-a înregistrat în prima lună de tratament. Se va suspenda administrarea de Movalis® la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor mucoasei sau altor semne de alergie.
Datele studiilor clinice şi epidemiologice au demonstrat, că administrarea unor AINS (în special, în cazul dozelor mari şi tratamentului îndelungat) provoacă o mică creştere a riscului de tromboză arterială (de exemplu, infarct miocardic sau ictus, chiar şi cu sfârşit letal). Unui risc mai mare sunt predispuşi pacienţii cu boli cardiovasculare sau care prezintă factori ce predispun la apariţia bolilor cardiovasculare.
AINS inhibă sinteza renală a prostaglandinelor care participă la susţinerea perfuziei renale. Utilizarea AINS la pacienţii cu flux şi volum sanguin renal redus poate provoca decompensarea insuficienţei renale. După încetarea tratamentului cu AINS, funcţia renală se restabileşte până la nivelul iniţial. În cea mai mare măsură, riscului de apariţie a acestei reacţii sunt predispuşi pacienţii vârstnici; pacienţii care prezintă deshidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic sau afecţiuni renale manifestate clinic; pacienţii trataţi concomitent cu diuretice, inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, precum şi pacienţii care au suportat intervenţii chirurgicale majore urmate de hipovolemie. La aceşti pacienţi, trebuie monitorizată atent diureza şi funcţia renală la începutul tratamentului.
În cazuri rare, AINS pot provoca nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză medulară renală sau sindrom nefrotic.
La pacienţii cu insuficienţă renală în faza terminală, hemodializaţi, doza zilnică de Movalis® nu trebuie să depăşească 7,5 mg. La pacienţii cu tulburări minime sau moderate ale funcţiei renale (în cazul când clearance-ul creatininei depăşeşte 25 ml/min), reducerea dozei nu este necesară.
Pacienţii cu ciroză hepatică (compensată) nu necesită corecţia dozei.
Conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Movalis® nu se administrează pe parcursul sarcinii.
Este cunoscut faptul, că AINS se elimină în laptele matern, de aceea utilizarea Movalis® în perioada de alăptare este contraindicată.
Ca preparat, ce inhibă ciclooxigenază/sinteza de prostaglandine, Movalis® poate influenţa fertilitatea, şi nu este recomandat femeilor care planifică sarcina. Meloxicam poate duce la întârzierea ovulaţiei. La femeile investigate în legătură cu astfel de probleme, se recomandă suspendarea preparatului Movalis®.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la influenţa medicamentului asupra capacităţii de conducere a vehiculelor sau folosire a utilajelor. Totuşi, pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei unor reacţiilor asemenea reacţii adverse, ca dereglări vizuale, inclusiv vedere înceţoşată, ameţeli, somnolenţă, vertij şi alte dereglări ale sistemului nervos central. Pacienţii trebuie să fie precauţi în timpul conducerii automobilelor sau manevrării utilajelor.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
– Alţi inhibitori ai sintezei prostaglandinelor (ISP), inclusiv glucocorticoizi şi salicilaţi (acid acetilsalicilic): administrarea concomitentă a ISP creşte riscul de formare a ulcerului gastrointestinal şi hemoragiilor gastrointestinale ca urmare a efectului sinergic. Nu se recomandă administrarea concomitentă a meloxicamului şi AINS.
– Anticoagulante perorale, antiagregante, heparina pentru utilizare sistemică, trombolitice şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei: creşterea riscului de hemoragie. În caz de necesitate, se va evita administrarea concomitentă a acestor medicamente şi se va monitoriza atent efectul anticoagulantelor.
– Litiu: AINS măresc concentraţia de litiu în plasma sanguină, datorită micşorării excreţiei renale; concentraţia de litiu poate atinge valori toxice. Administrarea concomitentă de litiu şi AINS nu este recomandată. În cazul necesităţii unui tratament asociat de acest gen, se va monitoriza concentraţia de litiu în plasma la începutul tratamentului, la alegerea dozei şi la încetarea administrării meloxicamului.
– Metotrexat: AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului mărind concentraţia metotrexatului în plasma sanguină. Pacienţilor trataţi cu doze mari de metotrexat (mai mult de 15 mg pe săptămână) nu se recomandă administrarea de AINS. Riscul de interacţiune în cazul administrării concomitente a metotrexatului şi AINS este posibil şi la pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu disfuncţie renală. În cazul necesităţii unui tratament combinat, trebuie monitorizate tabloul sanguin şi funcţia renală. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a metotrexatului şi AINS la interval de 3 zile, deoarece concentraţia metotrexatului poate creşte şi provoca efecte toxice. Administrarea meloxicamului nu a influenţat farmacocinetica metotrexatului în doza de 15 mg pe săptămână, dar se va ţine cont de faptul, că toxicitatea hematologică a metotrexatului creşte la administrarea concomitentă cu AINS.
– Contracepţie: anterior s-a raportat despre reducerea eficacităţii dispozitivelor contraceptive intrauterine la administrarea de AINS, însă aceste informaţii necesită confirmare ulterioară.
– Diuretice: administrarea AINS creşte riscul de apariţie a insuficienţei renale acute la pacienţii deshidrataţi. Pacienţii trataţi cu Movalis® şi diuretice trebuie să menţină un nivel adecvat de hidratare. Înaintea iniţierii tratamentului, se va examina funcţia renală.
– Antihipertensive (blocante beta-adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), vasodilatoare, diuretice): AINS diminuează efectul medicamentelor antihipertensive ca urmare a inhibării sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare.
– Administrarea concomitentă a AINS şi antagoniştilor receptorilor angiotensinei II (precum şi a inhibitorilor ECA) potenţează reducerea filtrării glomerulare. La pacienţii cu disfuncţie renală, aceasta poate provoca insuficienţă renală acută.
– Colesteramina accelerează eliminarea meloxicamului, legându-l la nivelul tractului gastrointestinal.
– AINS, influenţând sinteza prostaglandinelor renale, pot creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei. În caz de tratament combinat, se va monitoriza funcţia renală.
Meloxicamul este eliminat din organism preponderent prin metabolizare hepatică, aproximativ 2/3 din preparat fiind mediat de enzimele sistemului citocromului Р450 (calea principală de metabolizare fiind izoenzima 2C9, suplimentar – izoenzima 3А4), iar 1/3 este metabolizat prin alte mecanisme, de exemplu, prin peroxidare. La administrarea concomitentă a meloxicamului cu medicamente care inhibă sau sunt metabolizate prin intermediul izoenzimelor CYP 2C9 şi/sau CYP 3А4, se va ţine cont de interacţiunea farmacocinetică potenţială.
Nu se exclude posibilitatea interacţiunii cu antidiabeticele orale.
Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice semnificative la administrarea concomitentă a meloxicamului cu antacide, cimetidină, dixogină şi furosemid.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 15 mg. Câte 10 comprimate în blister. Câte 1 sau 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Aprilie 2013.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Boehringer Ingelheim International GmbH, Germania
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
1. Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG, Germania sau
2. Boehringer Ingelheim Ellas A.E., Grecia
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel.: 0 22 88 43 38)
