Astmul bronşic - formele bolii. Sfaturi utile

Astmul este o boală care afectează bronhiile. Bronhiile sunt ramificații ale traheei care conduc aerul spre alveolele pulmonare. La astmatici, bronhiile se îngustează astfel încât apar dificultăți în circulația aerului atunci când persoana inspiră, dar și când expiră.

Obstrucţia provoacă de cele mai multe ori un proces inflamator la nivelul căilor aeriene pulmonare. Astmul bronşic apare la persoane cu anumite predispoziții la unul sau mai mulți factori.O parte dintre pacienţii care fac astm bronşic prezintă un răspuns particular al sistemului imunitar (sistem care are rolul de a ne apăra contra microbilor, etc.), răspuns anormal care constă în sensibilizarea organismului faţă de una sau mai multe substanţe din mediul înconjurător (alergeni); această particularitate este numită ,,atopie”. Pe acest fond, contactul cu un alergen (polen, păr de animale, acarieni, etc), substanţe volatile (insecticide, deodorante, etc.), medicamente (aspirina, indometacină, propranololul, etc.), poluarea atmosferică provoacă, în principal, un spasm generalizat al musculaturii bronşice (bronhoconstricţie) care produce micşorarea calibrului bronşic (obstrucţie bronşică). Aerul va trece cu dificultate, respiraţia va deveni şuierătoare şi va trebui să faceţi un efort pentru a respira.

Astmul bronşic nu poate fi vindecat, dar cu o medicaţie adecvată și informații ample referitoare la boală şi la tratament, un pacient astmatic poate să trăiască normal și să gestioneze bine crizele.

Formele de manifestare ale astmului bronşic

Astmul bronşic se manifestă diferit la fiecare persoană, de aceea la acelaşi pacient, numărul şi intensitatea simptomelor poate varia mult în funcţie de numeroşi factori, cum ar fi vechimea bolii, contactul cu factorii declanşatori, corectitudinea tratamentului, etc.

Este util să cunoasteţi cele mai frecvente forme, dar şi forma cea mai gravă de manifestare a astmului bronșic:

Criza astmatică:

-debut brusc atunci când veniţi în contact cu un factor declanşator;

- durează, în general, o oră, fiind mai intensă în primele 10 – 15 minute;

- veți prezenta unul sau mai multe simptome: dificultate respiratorie, respiraţie şuierătoare, tuse, constricţie toracică;

- va ceda spontan sau după ce utilizaţi medicaţia necesară;

Exacerbarea astmatică:

  • debutează progresiv fiind produsă, cel mai frecvent, de o viroză respiratorie sau expunere repetată la un factor declanşator;
  •  spre deosebire de criza simplă, exacerbarea astmatică durează ore/zile;
  •  în timpul unei exacerbări dificultatea respiratorie este permanentă, pe fondul căreia pot apare crize prelungite, cu răspuns slab la tratament;
  • exacerbarea astmatică nu se remite de la sine;
  • este obligatoriu să vă administraţi medicaţia recomandată în planul pentru exacerbare (dacă aveţi unul stabilit) şi să consultaţi medicul.

​Starea de rău astmatic:

  • este o mare urgenţă care trebuie tratată, în cel mai scurt timp, în spital;
  • este o criză deosebită, de intensitate foarte mare şi durată prelungită, care vă poate pune viaţa în pericol;
  • apare după un contact prelungit cu un factor declanşator, când sunteţi supus unui stres deosebit sau când aţi făcut abuz de spray-ul de criză (când aţi depăşit foarte mult dozele recomandate).
  • Factorii declanşatori ai crizelor sânt acele substanţe care vă pot provoca criza de astm bronşic sau o agravare a stării respiratorii. Pentru cei mai mulţi pacienți crizele sunt declanşate de alergeni. Alergenul reprezintă o substanţă prezentă în mediul înconjurător, inofensivă pentru majoritatea oamenilor, dar care la persoanele cu predispoziţie genetică (,,atopice''), declanşează crize de astm (sau alte manifestări alergice).

Cei mai importanţi alergeni:

  • praful de casă care conţine microorganisme cu potenţial alergizant (acarieni)
  • mucegaiurile
  • produsele de secreţie ale animalelor, ale păsărilor de casă
  • hrana peştilor de acvariu
  • gândacii de bucătărie
  • polenul
  • unele medicamente: aspirina, diclofenac, indometacin, fenilbutazonă, propranolol, metoprolol.

Dacă crizele de astm apar la locul de muncă sau imediat după încheierea zilei de muncă, însă dispar în weekend-uri sau concedii, factorul declanşator este un alergen din mediu de serviciu:

- făina de grâu, medicamente, substanţe chimice (coloranţi, vopsele, lacuri, formol, acetonă) etc.

O serie de factori non-alergici pot declanşa crizele sau întreţine inflamaţia bronşică):

- poluanţii atmosferici (ceaţa, fumul)

- aerul rece

- fumatul activ şi pasiv

- efortul fizic, mai ales în aer rece, poate declanşa o criză în special după încetarea efortului

- stresul

- refluxul gastro-esofagian

- coloranţii şi aditivii alimentari (tartrazina din băuturi răcoritoare colorate).

Evitarea factorilor declanşatori

  • Reduceţi în primul rând contactul cu praful de casă
  • Renunţaţi la obiectele mai puţin utile (bibelouri, tablouri, scrumiere), carpete, draperii groase, covoare, mochete care acumulează praf;
  • Utilizaţi un covor din plastic, lavabil;
  • Folosiţi mobilă cât mai puţină şi cât mai simplă, fără tapiţerii (tapiţate eventual doar cu piele sau înlocuitori);
  • Folosiţi saltele şi perne fără puf sau pene şi feţe de pernă şi huse pentru saltele din materiale sintetice, impermeabile;
  • Spălaţi lenjeria de pat în apă fierbinte şi uscaţi-o la soare;
  • Evitaţi curăţenia prin scuturare, periere, măturare; folosiţi aspiratorul (ideal cel cu filtru de apă!) şi acoperiţi gura cu o mască de tifon umezit;
  • Ventilaţi corespunzător locuinţa, în special baia şi bucătăria, pentru a împiedica formarea mucegaiului;
  • Dacă prezentaţi crize după expunerea la polen, încercaţi să staţi în casă în perioadele de polenizare (mai ales în lunile mai – iunie), cu ferestrele închise, în special în zilele senine, cu vânt;
  • Renunţaţi la animalele de casă, păsări, peşti, plante de apartament;
  • Dacă factorul declanşator este o substanţă de la locul de muncă (crizele dispar în weekend sau în concedii) luaţi măsuri tehnologice care să reducă contactul cu această substanţă: ventilarea spaţiului, măşti cu filtru iar în extremis schimbarea locului de muncă (medicul specialist în Medicina Muncii vă poate fi de un real folos).
  • Evitaţi fumatul activ si pasiv;
  • Evitaţi spray-urile de cameră şi deodorantele pe bază de aerosoli;
  • Practicarea unor sporturi nu este contraindicată; puteţi practica înotul, dar evitaţi aerul rece şi uscat ori atmosfera poluată;
  •  Dacă trebuie să vă deplasaţi în aerul rece care vă poate declanşa o criză ori aveţi antecedente de crize declanşate de efort, aceasta se poate preveni prin administrarea de spray de criză (1-2 pufuri) înainte de efort;
  •  Evitaţi medicamentele care vă pot declanşa crizele (Aspirina, Diclofenacul, Propranololul, etc.)
  • Trataţi energic infecţiile respiratorii virale şi afecţiunile ORL (rinite, sinuzite) care pot contribui la alterarea condiţiei bolii;
  •  Evitaţi pe cât posibil stresul; problemele emoţionale pot scade răspunsul la tratament sau chiar pot declanşa crizele;
  • Dacă vă puteţi alege oraşul de domiciliu preferaţi oraşele cu altitudine mai ridicată sau, chiar în cadrul aceluiaşi oraş, cartierele situate pe platouri, unde concentraţia de poluanţi este mai mică;
  • Concediile la munte pot fi benefice (la altitudine concentraţia de acarieni este minimă);
  • Evitaţi deplasările la ţară cu cazări în case vechi sau nelocuite, care au mult mobilier vechi, covoare de lână, perne de puf, plăpumi neaerisite, etc.

Măsurarea funcţiei respiratorii

Măsurarea funcţiei respiratorii, în principal a gradului de obstrucţie bronşică, este foarte importantă pentru a cunoaşte şi a trata un astm bronşic.

În spital aparatul care măsoară funcţia respiratorie se numeşte spirometru. Datele obţinute cu acest aparat ne permit să apreciem severitatea bolii, gravitatea unei crize și răspunsul la tratament. Astfel, spirometrul măsoară în principal:

  • capacitatea pulmonară ( volumul maxim de aer pe care-l poate primi plămânul);
  • cantitatea de aer pe care o puteţi expira forţat într-o secundă ( VEMS = volumul expirator maxim pe secundă)

Remarcaţi că aceste măsurători se pot face doar în timpul unei internări sau la un control periodic, cu ajutorul personalului calificat. La domiciliu în anumite situaţii, destul de frecvente, este foarte utilă măsurarea funcţiei respiratorii zilnice. Acest lucru se poate realiza acasă cu ajutorul unui dispozitiv simplu numit peakflow-meter. Acest aparat permite măsurarea debitului expirator de vârf (PEF), din timpul unui expir forţat, parametru care reflectă foarte fidel gradul obstrucţiei bronşice (cu cât bronşita este mai spastică, cu atât PEF-ul va fi mai mic).

Măsurarea PEF-ului este utilă:

- în perioada stabilirii diagnosticului, pentru aprecierea severităţii astmului

- pentru controlul astmului - scăderea PEF-ului anunţă agravarea bolii şi vă dă posibilitatea să interveniţi cu medicaţia adecvată

- când se introduce un nou medicament, pentru a evalua răspunsul la acest nou tratament

- pacienţilor cu forme instabile de boală.

Peak-flow-meter-ele disponibile:

  • peak-flow-meter-ul Glaxo (cilindric, cu inel);
  • peak-flow-meter-ul cu cursor (mult mai exact);
  • peak-flow-meter electronic AM1, mult mai complex, care poate înregistra, alături de valoarea PEF-ului şi simptomele pe care le prezentaţi (dificultate respiratorie, tuse, wheezing), răspunsul la tratament, pe o perioadă de 30 zile.

Cum să utilizați un peak-flow-meter cu cursor

1. Staţi relaxat, pe un scaun, cu aparatul în mâna dreaptă, în poziţie orizontală;

2. Deplasaţi cursorul (săgeata) în poziţia ,,0”;

3. Trageţi aer adânc în piept

4. Lipiţi bine buzele pe piesa cilindrică a aparatului, fără ca limba să intre în tub; 5. Suflaţi aerul cu toată puterea, cât mai repede;

6. Scoateţi aparatul din gură şi notaţi valoarea la care s-a oprit cursorul (săgeata); 7. Repetaţi manevra de trei ori; din cele trei valori obţinute, notaţi pe fişă doar valoarea cea mai mare (care reprezintă PEF-ul din acel moment al zilei).

Măsurătorile se fac de două ori pe zi: dimineaţa şi seara, de preferat la aceleaşi ore, pe perioade de timp stabilite de medic, cu înregistrarea riguroasă a valorilor.

Dispozitive inhalatorii

Marea majoritate a medicamentelor pentru astm sunt foarte eficiente atunci când sunt inhalate, pentru că ajung direct pe bronhii. Medicaţia inhalatorie are două mari avantaje: acţionează foarte rapid, la foarte scurt timp după ce medicamentul ajunge pe bronhii. În plus, sunt necesare doze mult mai mici, cu efecte secundare mai reduse, decât acelaşi medicament administrat în tablete sau injecţii.

Medicaţia de control

Sub această denumire sunt cunoscute medicamentele care se administrează în mod regulat, pe perioade mari de timp, pentru a împiedica evoluţia bolii, a reduce numărul şi severitatea crizelor. În funcţie de severitatea bolii, medicul vă poate prescrie unul sau mai multe medicamente de control (excepţie fac pacienţii care au crize foarte rare).

 Recomandări pentru implementare în conduita pacienţilor cu astm bronşic

1. Spirografia completată de testul cu bronhodilatator este decisivă în stabilirea diagnosticului de astm bronşic la nivelul specialistului, la nivelul de staţionar. Metoda permite documentarea sindromului bronhoobstructiv reversibil şi diferenţierea de bronhopneumopatia cronică obstructivă.

2. Puls-oximetria în mod rapid şi neinvaziv ne oferă informaţii despre saturaţia sângelui periferic cu oxigen, astfel completând criteriile de spitalizare prin confirmarea insuficienţei respiratorii. De asemenea puls-oximetria este recomandată ca şi metodă obligatorie de investigare a pacienţilor spitalizaţi în toate ghidurile internaţionale.

3. PEF-metria permite evidenţierea reducerii fluxului aerian, iar completată de testul cu bronhodilatator permite suspectarea astmului bronşic la nivelul medicilor de familie. După confirmarea diagnosticului este utilă în aprecierea eficacităţii terapiei administrate prin monitorizarea PEF matinal şi vesperal.

4. Spacer-ul este un recipient de plastic care permite reducerea efectelor adverse ale CSI. Pacienţii astmatici trebuie asigurați cu spacere. 

Sursa foto: 
telegraph.co.uk
La Inceput