ACTILYSE liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
ACTILYSE
liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova: nr. 14932 din 25.01.2010
DENUMIREA COMERCIALĂ
Actilyse

DCI-ul substanţei active
Alteplasum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 flacon conţine:
substanţa activă: alteplază – 50 mg;
substanţe auxiliare: L-arginină, acid fosforic, polisorbat 80.
1 flacon cu solvent conţine 50 ml apă pentru injecţii.
După reconstituire 1 ml soluţie conţine 1,0 mg alteplază.

DESCRIEREA PREPARATULUI
Liofilizat: masă albă sau galben-pală.
Solvent: lichid transparent incolor.

FORMA FARMACEUTICĂ
Liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Remediu antitrombotic, fibrinolitic, B01AD02.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţile farmacodinamice
Substanţa activă a Actilyse – alteplaza, este un activator tisular uman recombinat al plasminogenului, o glicoproteină care activează nemijlocit transformarea plasminogenului în plasmină. Atunci când este administrat intravenos, Actilyse rămâne relativ inactiv în sistemul circulator. Odată legat de fibrină, este activat, inducând conversia plasminogenului, ceea ce duce la dizolvarea cheagurilor de fibrină. Administrarea a 100 mg de Actilyse timp de 90 minute, concomitent cu administrarea intravenoasă a heparinei la mai mult de 40000 de pacienţi cu infarct acut de miocard (studiul GUSTO) a condus la scăderea ratei mortalităţii în primele 30 zile (6,3%) în comparaţie cu administrarea streptokinazei (1,5 mln. UI timp de 60 min.) concomitent cu administrarea subcutanată sau intravenoasă a heparinei (7,3%) Peste 60 şi 90 minute după liza trombilor la pacienţii care administrau Actilyse, se determina o rată mai mare de restabilire a permeabilităţii vasculare în zona infarctului, decât la utilizarea streptokinazei. Peste 180 minute după începutul terapiei şi mai târziu deosebiri între frecvenţa deschiderii lumenului vaselor nu s-a determinat.

Mortalitatea la a 30-a zi era mai redusă la pacienţii care administrau Actilyse, în comparaţie cu pacienţii care nu beneficiază de tratament trombolitic. La administrarea de Actilyse scade eliberarea enzimei alfa-hidroxibutiratdehidrogenaza (HBDB). La pacienţii, care administrează Actilyse, în comparaţie cu pacienţii care nu beneficiază de tratament trombolitic, se determină o afectare mai redusă a funcţiei ventriculului stâng şi dereglări regionare ale mobilităţii pereţilor ventriculului stâng mai reduse.

Dintr-un studiu efectuat în cazul unor pacienţi care au beneficiat de tratament cu 100 mg Actilyse timp de 3 ore, în termen de 6 până la 12 de ore de la manifestarea simptomelor, s-a evidenţiat o rată de manifestare evidentă a efectelor, de 65%. În anumite cazuri, în care sunt prezente semne evidente de infarct de miocard, tratamentul început în termen de până la 24 ore poate fi încă benefic. La pacienţii cu embolie pulmonară masivă acută, cu instabilitate hemodinamică, tratamentul cu Actilyse produce o scădere a dimensiunii trombusului, o reducere a tensiunii la nivelul arterei pulmonare şi, ca rezultat, la păstrarea funcţiei ventriculului stâng.

Ca rezultat al specificităţii relative faţă de fibrină, utilizarea alteplazei în doză de 100 mg conduce la reducerea moderată a nivelului fibrinogenului circulant (circa până la 60% după 4 ore), care se restabileşte, de obicei, către 24 ore peste 80%. Concentraţiile plasminogenului şi alfa-2-antiplasminei peste 4 ore se reduc, corespunzător până la 20% şi 35% de la nivelele iniţiale şi peste 24 ore iarăşi cresc peste 80%. Reducerea semnificativă şi prelungită a fibrinogenului circulant s-a semnalat doar la câţiva pacienţi.

Proprietăţile farmacocinetice
Actilyse este eliminat rapid din circuitul sanguin şi este metabolizat preponderent la nivelul ficatului (clearance-ul plasmatic constituie 550-680 ml/min). Timpul de eliminare plasmatică prin înjumătăţire (T1/2α) este de 4-5 minute. Aceasta înseamnă că după 20 de minute în plasmă rămâne mai puţin de 10% din valoarea iniţială. Pentru cantitatea reziduală rămasă s-a constatat T1/2β constituie circa 40 minute.

INDICAŢII TERAPEUTICE
1. Tratamentul fibrinolitic al infarctului acut de miocard. - regimul de dozare de 90 minute (accelerat): la pacienţii la care tratamentul poate fi început în termen de 6 ore de la manifestarea primelor simptome;- regimul de dozare de 3 ore: la pacienţii la care tratamentul poate fi început în termen de la 6 până la 12 ore de la manifestarea primelor simptome. Este demonstrat că în infarctul acut de miocard Actilyse reduce mortalitatea în primele 30 zile după debutul infarctului.

2. Tratamentul trombolitic în embolia pulmonară masivă acută, cu instabilitate hemodinamică. Se recomandă ca diagnosticul sa fie confirmat, atunci când este posibil, prin intermediul unor teste obiective ca, de exemplu angiografia arterei pulmonare sau proceduri neinvazive, de exemplu tomografia pulmonara.

Nu exista date referitoare la efectele pozitive asupra mortalităţii şi a prognosticului pe termen mai lung, în ceea ce priveşte embolia pulmonară la pacienţii cu o hemodinamică instabilă.

3. Tratamentul fibrinolitic al ictusului ischemic acut. Administrarea alteplazei este indicată doar în cazul, dacă ea se începe în primele 3 ore de la apariţia simptomelor ictusului şi doar după excluderea hemoragiei intracraniene (ictusului hemoragic) (cu ajutorulmetodelor corespunzătoare de vizualizare, de exemplu tomografia computerizată a encefalului)..

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se recomandă ca Actilyse sa fie administrat cât mai curând posibil după manifestarea primelor simptome.
1. Infarctul de miocard.
a) regimul de dozare de 90 minute (accelerat) la pacienţii la care tratamentul poate fi început în termen de 6 ore de la manifestarea primelor simptome: 15 mg – intravenos în bolus, ulterior 50 mg prin perfuzie intravenoasă pe durata primelor 30 de minute, urmata de 35 mg în perfuzie timp de 60 de minute, până la atingerea dozei maxime de 100 mg. La pacienţii sub 65 kg doza totală se ajustează în dependenţă de masa corporală: 15 mg prin injectare intravenoasă în bolus, apoi 0,75 mg/kg corp,timp de 30 min. (maximum 50 mg), urmată de 0,5 mg/kg corp, timp de 60 minute, până la atingerea dozei maxime de 35 mg.

b) regimul de dozare de 3 ore: la pacienţii la care tratamentul poate fi început în termen de la 6 până la 12 ore de la manifestarea primelor simptome: 10 mg prin administrare intravenoasă în bolus, 50 mg în perfuzie pe durata primei ore, cu perfuzia intravenoasă ulterioară cu viteza de 10 mg timp de 30 de minute, până la atingerea dozei maxime de 100 mg, pe parcursul următoarelor 3 ore. La pacienţii sub 65 kg doza totală nu va depăşi 1,5 mg/kg corp. Doza maximă recomandată de alteplază în infarctul acut de miocard constituie 100 mg.

Tratament adjuvant:
Acidul acetilsalicilic se va administra cât mai devreme posibil după manifestarea simptomelor şi se va continua în primele luni după infarctul de miocard. Doza recomandată: 160-300 mg pe zi. Concomitent se va începe administrarea heparinei, timp de cel puţin 24 de ore (în caz de regim accelerat de dozare al alteplazei – pentru cel puţin 48 ore). Se recomandă să se înceapă tratamentul prin injectarea în bolus a 5000 UA/oră până la iniţierea terapiei trombolitice. Ulterior heparina se administrează intravenos prin perfuzie cu viteza de 1000 UA/oră. Doza de heparină se va ajusta în funcţie de rezultatele repetate ale determinării timpului de trombină activată parţial (TTAP) (valorile trebuie să depăşească nivelul iniţial de 1,5-2,5 ori).

2. Embolia arterei pulmonare.
Doza totală, care constituie 100 mg, trebuie să fie administrată timp de 2 ore. Iniţial 10 mg prin injectare intravenoasă în bolus timp de 1-2 min., ulterior 90 mg prin perfuzie intravenoasă timp de 2 ore. La pacienţii sub 65 kg doza totală nu va depăşi 1,5 mg/kg corp.
Tratament adjuvant:
După tratamentul cu Actilyse, atunci când valorile TTAP mai puţin decât de 2 ori depăşesc limita superioară a normei, se va începe (sau prelungi) administrarea intravenoasă prin perfuzie a heparinei. Doza de heparină se va ajusta în funcţie de rezultatele repetate ale determinării TTAP (valorile trebuie să depăşească nivelul iniţial de 1,5-2,5 ori).
3. Ictusul ischemic
Doza recomandată de 0,9 mg/kg (maximum 90 mg) se administrează intravenos prin perfuzie timp de 60 minute după administrarea iniţială intravenoasă în bolus a preparatului, care constituie 10% din valoarea dozei totale. Terapia trebuie iniţiată cât mai devreme posibil şi nu mai târziu de 3 ore după apariţia simptomelor.

Tratament adjuvant:

Inofensivitatea şi eficacitatea regimului de administrare indicat mai sus, utilizat în asociere cu heparina şi acidul acetilsalicilic în primele 24 ore de la apariţia simptomelor, au fost studiate insuficient. În legătură cu aceasta în primele 24 ore după iniţierea tratamentului cu Actilyse se va evita administrarea intravenoasă a heparinei sau a acidului acetilsalicilic. Dacă administrarea heparinei este necesară conform altor indicaţii (de ex., pentru profilaxia trombozei venelor profunde), doza ei nu va depăşi 10000 UA pe zi şi se va administra subcutanat.

Instrucţiuni privitor la reconstituirea preparatului
În condiţii aseptice conţinutul flaconului de Actilyse 50 mg se dizolvă cu apa pentru injecţii, pentru a obţine concentraţia finală de alteplază de 1 mg/ml (se adaugă tot volumul de 50 ml de solvent). După reconstituire soluţia se administrează intravenos în modul descris mai sus.

Soluţia reconstituită poate fi în continuare diluată cu soluţie fiziologică (0,9%) până la obţinerea unei concentraţii de minimum 0,2 mg/ml. Nu se admite diluarea în continuare a soluţiei reconstituite cu apă pentru injecţii sau soluţii perfuzabile pe bază de glucide, de exemplu, glucoză. Actilyse nu se va amesteca cu alte medicamente (nici cu heparina) în acelaşi flacon şi nici nu se va administra concomitent cu alte medicamente prin acelaşi sistem de perfuzie.

REACŢII ADVERSE
Cea mai frecventă reacţie adversă, asociată cu administrarea produsului Actilyse este hemoragia, care are ca rezultat o scădere a valorilor hematocritului şi/sau ale hemoglobinei. Hemoragiile asociate tratamentului trombolitic se pot împărţi în două categorii: hemoragii externe (de obicei, din locul puncţiei sau din vasele sanguine lezate) şi interne, la nivelul tractului gastrointestinal, urogenital; retroperitoneale, SNC sau la nivelul organelor parenchimatoase.

Utilizarea în infarctul de miocard:
Dereglări din partea cordului: reperfuzarea însoţită de aritmii, care poate prezenta pericol pentru viaţă şi se poate impune administrarea terapiei antiaritmice convenţionale.

Utilizarea în infarctul de miocard şi embolia arterei pulmonare:
Dereglări din partea sistemului nervos: rar: hemoragie intracraniană.

Utilizarea în ictusul ischemic:
Dereglări din partea sistemului nervos: frecvent: hemoragie intracraniană (10%) – însă aceasta nu a condus la creşterea mortalităţii generale.

Utilizarea în infarctul de miocard, embolia arterei pulmonare şi ictusul ischemic:
Din partea sistemului imun: ocazional: reacţii anafilactoide. De obicei, ele sunt manifestate slab, dar în unele cazuri pot fi periculoase pentru viaţă. Ele se manifestă sub formă de erupţii cutanate, urticarie, bronhospasm, edem angioneurotic, hipotensiune arterială, şoc sau alte simptome ale reacţiilor alergice. Nu s-au raportat reacţii alergice determinate de IgE în cazul administrării de Actilyse. În cazuri rare s-au semnalat creşteri tranzitorii de formare a anticorpilor faţă de Actilyse (în titruri joase), dar semnificaţia clinică a acestui fenomen nu a fost stabilită. Rar: embolie cu cristale de colesterol sau embolie trombotică, care la nivelul organelor interesate poate produce consecinţe corespunzătoare (de exemplu afectare renală, în cazul interesării rinichilor).
Din partea organelor de vedere: hemoragie oculară.
Din partea cordului: hemoragii pericardiale.
Din partea vaselor: frecvent: echimoze; ocazional: tromboembolii, care la nivelul organelor interesate poate produce consecinţe corespunzătoare. Rar: hemoragii din organele parenchimatoase.
Din partea organelor respiratorii: hemoragii din căile respiratorii.
Dereglări din partea tractului gastrointestinal: frecvent – hemoragii gastrointestinale, greţuri, vomă. Greaţa şi voma la fel pot să fie simptome ale infarctului de miocard. Ocazional: hemoragii retroperitoneale, gingivoragii.
Din partea tegumentelor: echimoze.
Din partea sistemului urogenital: frecvent: hemoragii din tractul urogenital.
Dereglări cu caracter general şi reacţii la locul administrării: foarte frecvent: hemoragii externe, de obicei, din locul puncţiei sau din vasele sanguine lezate.
Reacţii determinate în examinări speciale: foarte frecvent: scăderea tensiunii arteriale; frecvent: febră.
Leziuni, fenomene toxice şi complicaţii ca rezultat al procedurilor, determinate de administrarea preparatului: embolia grăsoasă.
Necesitatea în efectuarea procedurilor chirurgicale şi terapeutice: frecvent: necesitatea în transfuzii sanguine.

CONTRAINDICAŢII
Actilyse nu se va utiliza la pacienţii cu un risc crescut de hemoragie prin:
 hemoragie gravă în prezent sau pe parcursul ultimelor 6 luni, diateză hemoragică;
 administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale, de exemplu a warfarinei;
 afecţiuni ale sistemului nervos central în antecedente (inclusiv neoplasme, anevrism, intervenţie chirurgicală pe encefal sau măduva spinării);
 hemoragie cerebrală (inclusiv subarahnoidală) în prezent sau în antecedente; suspectarea ictusului hemoragic;
 hipertensiune arterială gravă necontrolată;
 intervenţie chirurgicală vastă sau traumatism grav în ultimele 10 zile (inclusiv orice traumă în asociere cu infarctul acut de miocard); traumatism craniocerebral recent;
 reanimare cardio-pulmonară prelungită sau traumatizantă (> 2 minute), naştere în ultimele 10 zile, puncţii recente ale unor vase de sânge necompresibile (de exemplu puncţie în vena jugulară sau subclaviculară);
 afecţiuni hepatice grave, inclusiv insuficienţa hepatică, ciroza, hipertensiunea portală (varice esofagiene) şi hepatita activă;
 retinopatie hemoragică, de exemplu în diabet zaharat; alte afecţiuni oculare hemoragice;
 pericardită sau endocardită de origine bacteriană;
 pancreatită acută;
 ulcer gastric sau duodenal depistat în decursul ultimelor 3 luni;
 anevrisme arteriale, malformaţii arteriale/venoase;
 neoplasm cu risc pronunţat de hemoragie;
 hipersensibilitate la componentele preparatului.

În cazul administrării preparatului pentru tratamentul infarctului miocardic acut şi emboliei arterei pulmonare, pe lângă contraindicaţiile menţionate mai sus, există următoarele:
- ictus hemoragic sau ictus de etiologie necunoscută în anamneză;
- ictus ischemic sau accese ischemice tranzitorii în ultimele 6 luni cu excepţia ictusului ischemic tranzitoriu prezent timp de 3 ore.

În cazul administrării preparatului pentru tratamentul ictusului ischemic acut, pe lângă contraindicaţiile menţionate mai sus, există următoarele:
- iniţierea simptomelor a ictusului ischemic cu 3 ore până la iniţierea perfuziei sau lipsa datelor precise despre iniţierea simptomelor;
- ameliorarea rapidă a stării în ictus ischemic acut sau simptome uşoare la momentul iniţierii perfuziei;
- ictus cu evoluţie severă, pe baza datelor clinice şi/sau conform rezultatelor metodelor corespunzătoare de vizualizare;
- convulsii la începutul ictusului;
- date despre ictus suportat sau traumatism cranio-cerebral sever timp de 3 luni;
- dezvoltarea anterioară a ictusului pe fondalul diabetului zaharat;
- administrarea heparinei timp de 48 ore până la iniţierea ictusului, dacă în momentul dat este temporar mărit TTAP;
- administrarea antiagregantelor la momentul perfuziei şi timp de primele 24 ore după pe perfuzie;
- numărul tormbocitelor sub 100 000/mm3;
- tensiunea arterială sistolică peste 185 mmHg sau tensiunea arterială diastolică peste 11 mmHg sau necesitatea efectuării terapiei intensive (administrarea intravenoasă a preparatelor) pentru diminuarea tensiunii arteriale până la aceste nivele;
- nivelul glucozei în sânge <50 sau 400 mg/dl.
Actilyse nu este indicat pentru terapia ictusului acut la copiii cu vârsta sub 18 ani şi la vârstnicii peste 80 ani.

SUPRADOZARE
Relativa specificitate a fibrinei poate induce în cazul supradozării, o reducere semnificativă clinic a nivelului fibrinogenului şi a altor factori de coagulare a sângelui. În majoritatea cazurilor este suficient să se aştepte regenerarea fiziologică a acestor factori după încheierea tratamentului cu Actilyse®. Dacă apare totuşi o hemoragie gravă, se recomandă perfuzia plasmei proaspăt congelate sau sângelui proaspăt, şi, dacă este necesar, se pot administra şi antifibrinolitice sintetice.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
În următoarele cazuri la administrarea Actilyse® se recomandă evaluarea minuţioasă a gradului beneficiului scontat cu riscul posibil al hemoragiilor:
- injecţii intramusculare recente sau traumatisme recente de mică importanţă,ca de exemplu, biopsii, puncţii ale vaselor mari, masaj cardiac pentru resuscitare;
- afecţiuni caracterizate printr-un risc hemoragic accentuat.

În cazul administrării preparatului pentru tratamentul infarctului miocardic acut şi emboliei arterei pulmonare, trebuie de avut în vedere următoarele atenţionări:
- tensiunea arterială sistolică <160 mmHg;
- vârsta sub 75 ani, în acest caz poate creşte riscul hemoragiei intracraniene, de aceea este necesară evaluarea minuţioasă a raportului beneficiu/risc.

În cazul administrării preparatului pentru tratamentul ictusului ischemic acut, trebuie de avut în vedere următoarele atenţionări:
Administrarea Actilyse® la pacienţii cu ictus ischemic acut, în comparaţie cu utilizarea acestui preparat pentru alte indicaţii, se însoţeşte cu risc crescut al hemoragiei intracraniene, deoarece hemoragia la pacienţii, cărora anterior s-a efectuat tratamentul cu acidul acetilsalicilic sau alte remedii antiagregante, este evoluează preponderent în regiunea necrotică. Aceasta trebuie de avut în vedere în următoarele cazuri:
- toate stările, caracterizate cu risc crescut de hemoragii;
- prezenţa unor anevrisme ale vaselor cerebrale mici asimptomatice;
- la pacienţii, cărora anterior s-a efectuat tratamentul cu acidul acetilsalicilic sau alte remedii antiagregante, există risc crescut al hemoragiei intracraniene, în special dacă administrarea Actilyse® este iniţiată mai târziu.

În acest caz doza de Actilyse® nu va depăşi 0,9 mg/kg (doza maximă constituie 90 mg). Tratamentul se va iniţia cât mai curând posibil circa la 3 ore după iniţierea simptomelor; ca rezultat al raportului nefavorabil beneficiu/risc, ceea ce este determinat de următoarele condiţii:
- efectul benefic al tratamentului se reduce la iniţierea tardivă a terapiei;
- mortalitatea creşte preponderent la pacienţii, care anterior au administrat acidul acetilsalicilic;
- creşte riscul hemoragiei.
Tratamentul cu Actilyse® va fi efectuat de către medic cu experienţa efectuării terapiei trombolitice şi posibilităţii controlului eficienţei ei. În timpul efectuării terapiei cu Actilyse® se recomandă de avut la îndemână utilajul standard de reanimare şi remediile medicamentoase corespunzătoare.

Hemoragia

Ceai mai frecventă complicaţie a terapiei cu Actilyse® este hemoragia. Administrarea concomitentă a heparinei poate contribui la dezvoltarea hemoragiei. Deoarece Actilyse® dizolvă fibrina, hemoragia poate să se dezvolte la puncţii recente. De aceea tratamentul trombolitic necesită o supraveghere minuţioasă a zonelor unde poate să se dezvolte hemoragia (inclusiv locul de introducere a cateterului, puncţii arteriale şi venoase, incizii şi injecţii). Se va evita utilizarea cateterelor dure, injecţiilor intramusculare şi manipulaţii nemotivate în timpul tratamentului cu Actilyse®.

În cazul apariţiei sângerărilor grave, în special a hemoragiei cerebrale, se recomandă întreruperea imediată a administrării concomitente de heparină. Se recomandă luarea în considerare a administrării de protamină dacă heparina a fost administrată în decurs de 4 ore înaintea apariţiei hemoragiei. La unii pacienţi care nu răspund la aceste măsuri conservatoare, poate fi indicată utilizarea judicioasă a produselor de transfuzie. Se va avea în vedere transfuzia de crioprecipitat, plasmă proaspătă congelată şi trombocite cu reevaluarea clinică şi de laborator după fiecare administrare. În cazul perfuziei de crioprecipitat este de dorit o concentraţie ţintă de fibrinogen de 1 g/l. De asemenea, trebuie avute în vedere medicamentele antifibrinolitice ca o ultimă alternativă.

În infarct miocardic acut şi embolia arterei pulmonare doza maximă nictemerală constituie 100 mg, în ictus ischemic acut – 90 mg, deoarece creşte riscul hemoragiilor intracraniene. În momentul de faţă, experienţa în ceea ce priveşte utilizarea produsului în
tratamentul copiilor este limitată. După finisarea tratamentului nu a fost înregistrată formarea persistentă a antigenelor faţă de activator tisular al plasminogenului uman recombinat.

Nu există date referitoare la readministrarea produsului Actilyse®. Dacă se manifestă o reacţie anafilactică, perfuzarea va fi întreruptă şi se va aplica tratamentul adecvat pentru astfel de situaţii. Se recomandă controlul sistematic al toleranţei tratamentului, în special la pacienţii, care administrează IEC. În cazul administrării preparatului pentru tratamentul infarctului miocardic acut şi emboliei arterei pulmonare, trebuie de avut în vedere următoarele precauţii.

Aritmii
Tromboliza coronariană poate conduce la aritmii, determinate de reperfuzie.

Antagonişti ai glicoproteinei IIb/IIIa
Utilizarea concomitentă a substanţelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa creşte riscul de sângerare.

Trombembolii
Administrarea remediilor trombolitice poate creşte riscul tromboemboliilor la pacienţii cu tromboza compartimentelor stângi ale cordului, de ex., în stenoza mitrală sau în fibrilaţie atrială.
În cazul administrării preparatului pentru tratamentul ictusului ischemic acut, trebuie de avut în vedere următoarele precauţii
Este necesară monitorizarea tensiunii arteriale în timpul tratamentului şi timp de 24 ore după finisarea lui. La creşterea TA sistolice >180 mmHg sau TA diastolice >150 mmHg se recomandă administrarea intravenoasă a preparatelor antihipertensive.

Efectul terapeutic se reduce la pacienţii, care au suportat ictus sau în caz de diabet zaharat necontrolat.
Nu se recomandă administrarea Actilyse® la pacienţii cu ictus uşor.
Nu se recomandă administrarea Actilyse® la pacienţii cu ictus severe cu risc crescut de hemoragie intracraniană şi sfârşit letal.

La pacienţii cu ictus cerebral extins se înregistrează riscul crescut al sfârşitului nefavorabil, inclusiv hemoragia intracraniană semnificativă şi sfârşitul letal. În astfel de cazuri se recomandă evaluarea raportului beneficiu/risc al tratamentului. În ictus posibilitatea rezultatului benefic al tratamentului se reduce cu creşterea vârstei, de asemenea pe contul creşterii gradului de severitate a ictusului şi în caz de valori crescute ale glicemiei. În acelaşi timp, posibilitatea tulburării severe de activitate şi sfârşitului letal sau hemoragiei intracraniene creşte indiferent de tratament. Actilyse® nu se va administra la pacienţii cu vârsta peste 80 ani, în caz de ictus sever şi în caz dacă nivelele iniţiale ale glicemiei constituie <50 mg/dl sau 400 mg/dl. Reperfuzarea regiunii ischemice poate conduce la edem cerebral în zona infarctului. Din cauza riscului crescut de hemoragii, administrarea inhibitorilor agregării plachetare nu se va iniţia în primele 24 ore după efectuarea trombolizei cu ajutorul alteplazei.

Perioada de sarcină şi alăptare
Experienţa în ceea ce priveşte administrarea Actilyse® în perioada sarcinii şi alăptării este limitată. În cazul unei afecţiuni acute care prezintă un risc pentru pacientă, se va evalua beneficiul aplicării tratamentului în raport cu riscul potenţial.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Riscul de hemoragie poate fi mărit atunci, când concomitent se utilizează substanţe care modifică funcţia trombocitelor sau alte substanţe active care afectează procesul de coagulare. Administrarea concomitentă a inhibitorilor enzimei de conversie poate creşte riscul reacţiilor anafilactoide.

PREZENTARE, AMBALAJ
Liofilizat pentru soluţie perfuzabilă 50 mg în flacon din sticlă incoloră tip I, închis cu dop clorobutilic, capsat cu inel din aluminiu şi căpăcel din masă plastică de protecţie „Flip off” de culoare verde şi 1 flacon cu 50 ml solvent, din sticlă incoloră tip I, închis cu dop clorobutilic, capsat cu inel din aluminiu şi căpăcel din masă plastică de protecţie „Flip off” de culoare albastră, împreună cu instrucţiunea pentru administrare, se plasează în cutia din carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperatura sub 25ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
Soluţia preparată poate fi păstrată la frigider timp de până la 24 de ore şi la o temperatură care nu va depăşi 25ºC până la 8 ore.
A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Octombrie 2009.

DENUMIREA PRODUCĂTORULUI
Boehringer Ingelheim Pharma GmbH&Co.KG, Germania
Binger Strasse 173, D-55216, Ingelheim am Rhein.
Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris ambalaj!