Din cauza creșterii rapide a dimensiunilor lumii, spațiul personal al copilului devine brusc și mai pretențios. Anxietatea de separare și frica de străini ating culmea la vârsta de 12-16 luni. În următoarele luni copilul va deveni mai retras. După vârsta de 18 luni, copilul nu va mai avea atâtea temeri, dar va rămâne timid.
La doi ani, pentru un copil poate fi greu să se despartă de părinți și poate protesta violent. Anxietatea și frica sunt emoții firești, dar neplăcute. Majoritatea adulților învață să facă față situațiilor de stres, însă copiilor nu le reușește acest lucru. În plus, copiilor le va lua ceva timp până vor putea să-i roage pe părinți să-i țină de mână sau să recunoască că anumite sunete sau fenomene le provoacă frică.
Este important ca părinții să recunoască și să accepte teama copiilor ca emoție adevărată și validă. Uneori temerile copiilor nu dispar așa de simplu. Acestea pot fi generate inclusiv de unele obiecte, pe care le va percepe ca pe o amenințare și nu-i va fi ușor să se adapteze cu ele.
Ce pot face părinții ca să-și ajute copiii să învingă frica
Temerile sunt un fenomen obișnuit pentru copii și nu unul ieșit din comun. Lumea este pentru el un loc plin de primejdii, în care sunt multe lucruri pe care el nu le va înțelege. Mai mult de jumătate dintre copii de 1-2 ani se tem de cel puțin un lucru. Mulți micuți de tem de câini, întuneric, monștrii care „trăiesc” în locurile întunecoase, insecte și sunete puternice.
Temerile nu pot fi calmate prin explicații. Părinții, educatorii trebuie să folosească metode indirecte. Ele ar putea reduce nivelul de anxietate prin pregătirea copilului de faptul că se va speria și va trebui să facă față fricii. Copilul nu va înțelege totul ce îi vei spune, dar pentru el este important că va putea adresa întrebări și va putea explica ce simte.
Ajutați-l să evite locurile de care se teme, dar este important ca acestuia să nu-i pară că și dumneavoastră vă temeți. Analizați cauza stresului și încercați să interveniți. Acordați-i mai multă atenție.
