Ce este Papilomavirusul uman?
Papilomavirusul uman reprezintă un grup de viruși care infectează pielea sau mucoasa (gurii, colului uterin etc.). Majoritatea infecțiilor nu prezintă pericol pentru sănătate, însă cele mai frecvent întâlnite tipuri de HPV pot cauza papiloame genitale, cancer cervical sau alte afecțiuni. Infecția cu HPV este foarte răspândită: circa 80% din persoane la un anumit moment pe parcursul vieții se infectează cu unul sau mai multe tipuri de HPV.
Cum o persoană se infectează cu HPV?
HPV se răspândește prin contact direct – piele la piele – cu o suprafață infectată. Circa 30 de tipuri de HPV sunt transmise prin act sexual (din totalul de peste 200 de tipuri). Infectarea are loc prin contact intim cu suprafața infectată, fie prin relație sexuală, fie prin atingerea organelor genitale. În cazuri rare, virusul poate fi transmis în timpul nașterii de la mama infectată la nou-născut. Acest tip de transmitere poate conduce la apariția unei maladii rare, dar grave, la copii, numită papilomatoză respiratorie recurentă (PRR).
HPV nu se transmis ereditar: riscul unei persoane de a se infecta cu HPV sau de a fi bolnav de o maladie asociată virusului HPV nu este influențat de genomul persoanei sau de prezența bolii la părinții sau rudele acesteia.
Da, virusul HPV poate prezenta pericol.
Sunt cunoscute 12 tipuri de HPV ce cauzează cancer. Fiecare din aceste tipuri se transmite ușor de la persoană la persoană. În majoritatea cazurilor infecția nu se manifestă prin simptome, astfel încât persoana nici nu conștientizează că este infectată. Infecția durează de regulă 1-2 ani și în 99% . În cel puțin în 1 din 100 de cazuri infecția nu dispare și dacă regiunea afectată nu este depistată și tratată la timp, aceasta poate lent evolua în cancer.
Cancerul cervical este cel mai răspândit tip de cancer determinat de HPV și al cincilea ca frecvență cancer raportat la femei în regiunea europeană a OMS. Depistarea timpurie și tratamentul patologiei pre-canceroase prin intermediul programelor de screening îmbunătățite contribuie la prevenirea cancerului de col uterin, dar totuși, în regiunea europeană de cancer cervical anual decedează peste 28 mii de femei.
În Republica Moldova în anii 2010-2015 în mediu anual se înregistrau aproximativ 300 cazuri noi de cancer de col uterin și circa 170 decese cauzate de această maladie. În țara noastră din cauza cancerului de col uterin în mediu decedează o femeie la fiecare 2 zile.
Unele tipuri de HPV pot condiționa, de asemenea, apariția cancerului de anus, vulvă, vagin, penis sau gât. Alte tipuri de HPV cauzează 90% din verucile genitale – o afecțiune dureroasă și dificil de tratat care afectează femeile și bărbații deopotrivă.
Cum acționează vaccinul anti-HPV?
Vaccinul anti-HPV conține particule asemănătoare celor mai frecvent răspândite tipuri de virus HPV care provoacă cancer cervical. Aceste particule nu sunt viruși vii și nu pot cauza infecție, însă atunci când vaccinul este injectat și ajunge în corpul persoanei, sistemul imunitar al acesteia răspunde la vaccin ca și cum ar fi fost un virus adevărat. Producând anticorpi împotriva acestor particule, corpul uman generează un sistem de protecție care va lupta împotriva virusului real atunci când se va întâlni cu acesta. Acest mecanism lucrează impecabil, astfel că vaccinul este aproape 100% eficient în prevenirea viitoarelor infecții cu aceleași tipuri de HPV.
Beneficiile vaccinării împotriva HPV?
Vaccinarea asigură protecția cea mai bună împotriva unor boli grave, inclusiv cancerul cervical. Fiecare persoană vaccinată contribuie, de asemenea, la oprirea răspândirii virusului. HPV este atât de răspândit, încât circa 80% din femeile și bărbații nevaccinați se vor infecta la o anumită etapă a vieții. Infecția cu HPV transmisă sexual are o răspândire deosebit de mare în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 25 de ani. Persoana vaccinată până la debutul vieții sexuale va fi protejată de aceste infecții și, respectiv, nu va infecta pe partenerii săi.
Este vaccinarea unica modalitate de prevenire a infecției HPV și a cancerului cervical?
Oricine duce o viață sexual activă este expus unui risc înalt de infectare cu HPV. Unele metode contraceptive de barieră (de exemplu, prezervativele) pot ajuta la evitarea infectării, însă acestea nu sunt absolut eficiente, deoarece nu acoperă toate porțiunile tegumentelor infectate.
Vaccinarea anti-HPV protejează împotriva tipurilor de virus ce cauzează de la 70 până la 90% din cazurile de cancer cervical. În plus, toate femeile, chiar și acele ce au fost vaccinate, urmează să fie supuse screening-ului periodic la cancer cervical. Screening-ul poate depista formațiunile pre-canceroase sau canceroase cauzate de HPV, ce ar permite înlăturarea cât mai precoce posibil a acestora.
Da. Vaccinarea anti-HPV exercită un impact clar asupra reducerii răspândirii infecției cu HPV. Acesta imediat se manifestă prin scăderea numărului de femei cu leziuni cervicale și micșorarea considerabilă a numărului de bărbați și femei cu veruci genitale. Întotdeauna micșorarea transmiterii infecției cu HPV este urmată peste ani sau decenii de scăderea numărului de cazuri de cancer cervical sau alte neoformații asociate HPV.
Există mai multe vaccinuri anti-HPV și care este diferența dintre acestea?
În prezent sunt folosite trei tipuri diferite de vaccinuri anti-HPV:
-
Gardasil, produs de compania Merck Sharp & Dohme (uneori prescurtat până la MSD sau Merck) și licențiat pentru folosire în 2006, asigură protecția împotriva a 4 tipuri de HPV;
-
Cervarix, produs de compania GlaxoSmithKline (uneori prescurtat până la GSK) și licențiat în 2007, asigură protecție împotriva 2 tipuri de HPV;
-
Gardasil 9, produs de MSD și licențiat în 2014, asigură protecție împotriva a 9 tipuri de HPV.
În fiecare țară autoritatea de reglementare națională decide care vaccinuri să fie disponibile în țară. Toate cele trei vaccinuri sunt foarte eficiente în prevenirea cancerului cervical și a majorității celorlalte tipuri de cancer asociate HPV, atâta timp cât este respectat numărul recomandat de doze administrate. Cele două tipuri de vaccin Gardasil oferă protecție, de asemenea, și împotriva verucilor genitale.
Împotriva cărora tipuri de HPV protejează vaccinul?
Sunt cunoscute multe tipuri de HPV – până în prezent au fost descoperite peste 200. Cele trei vaccinuri disponibile vizează cele mai frecvent întâlnite și periculoase din acestea. Vaccinurile sunt clasificate în bivalent (protejează împotriva a 2 tipuri de HPV), tetravalent (protejează împotriva a 4 tipuri de HPV) și nonavalent (protejează împotriva a 9 tipuri de HPV).
Tabelul prezentat în continuare elucidează tipurile de HPV împotriva cărora fiecare din vaccinuri protejează.
Denumirea vaccinului |
|
Sub-tipurile HPV vizate de vaccin |
Proporția cancerului cervical cauzat de aceste tipuri |
Proporția verucilor genitale cauzate de aceste tipuri |
|
|
|
|
|
Gardasil |
|
6, 11, 16,18 |
|
|
Gardasil 9 |
|
6, 11, 16,18, 31, 33, 45, 52, 58 |
|
|
Cine produce vaccinul și unde este produs acesta?
Vaccinurile Gardasil și Gardasil 9 sunt produse de Merck Sharp & Dohme cartierul general al corporației aflându-se în Statele Unite ale Americii. Cervarix este produs de compania GlaxoSmithKline, cartierul general al căreia se află în Regatul Unit.
Aceste companii dispun de întreprinderi de producție a vaccinului în multe țări din lume. Toate întreprinderile de producție a vaccinurilor anti-HPV sunt inspectate cu regularitate de autoritățile naționale și organele internaționale competente, inclusiv OMS.
De cât timp este folosit vaccinul anti-HPV?
Vaccinurile anti-HPV sunt disponibile din anul 2006.
Vaccinul anti-HPV tetravalent (împotriva a 4 tipuri de HPV) a fost introdus în 2006, cel bivalent (împotriva a 2 tipuri) – în 2007, iar cel nonavalent (împotriva a 9 tipuri) – în 2014.
Câte persoane au beneficiat de vaccinul anti-HPV?
Din anul 2006, atunci când vaccinul a fost introdus pentru prima dată și până în prezent, peste 100 milioane de persoane au fost vaccinate cu peste 270 milioane de doze de vaccinuri anti-HPV pe tot globul pământesc. Până acum, vaccinarea anti-HPV a fost introdusă în calendarul imunizărilor de rutină în 71 de țări.
Câte persoane prezintă reacții adverse?
Reacții locale la locul de injectare a vaccinului în braț:
-
Durerea este resimțită de aproximativ 8 din 10 persoane;
-
Roșeața sau edemul sunt raportate de circa 1 din 4 persoane.
-
Durere de cap: Aproximativ 1 din 3 persoane vor avea cefalee.
-
Febră: -Starea subfebrilă (sub 38°C) este raportată de aproximativ 1 din 10 persoane;
-Febra moderată (până la 39°C) este raportată de circa 1 din 65 persoane.
Aceste reacții minore durează, de regulă, de la câteva ore până la o zi.
Aproximativ o persoană la un milion din cele imunizate cu orice tip de vaccin poate prezenta o reacție alergică puternică (cum este șocul anafilactic). Din acest motiv, până la administrarea vaccinului lucrătorii medicali vor întreba persoana dacă are alergii, iar persoana vaccinată va fi sub observația lucrătorului medical timp de 30 minute după vaccinare.
Poate vaccinarea anti-HPV cauza o reacție alergică?
Da, dar numai la persoanele cu alergii foarte specifice. Toate medicamentele sau vaccinurile (chiar și unele produse alimentare sau înțepături de insecte) pot cauza reacții alergice, însă reacțiile alergice la vaccinuri sunt foarte rare. Cea mai gravă reacție alergică, numită șoc anafilactic, este raportată la aproximativ una dintr-un milion de persoane cărora li se administrează oricare tip de vaccin.
Unele persoane ar putea avea reacții alergice la ingredientele din vaccin. De exemplu, unul din componentele din vaccinurile Gardasil este drojdia, astfel că persoanele cu alergie la drojdie urmează să informeze medicul despre acest lucru înainte să li se administreze vaccinul. Vaccinul Cervarix este în contact cu latexul, de aceea nu trebuie administrat persoanelor cu alergie acută la latex.
Este necesar un examen medical înainte de administrarea vaccinului?
Da, este necesar un examen medical fizic efectuat de medicul de familie și o discuție cu el în cadrul căreia se vor comunica următoarele aspecte:
-
are persoana alergie la drojdie, latex sau alte forme grave de alergii;
-
prezența unei reacții alergice severe după prima doză de vaccin anti-HPV;
-
primește la moment persoana un tratament și cu care medicamente;
-
a avut deja persoana relații sexuale și dacă nu este gravidă (în cazul fetelor, femeilor de vârsta fertilă).
Nu este necesar pentru o persoană fără careva probleme de sănătate existente să fie supusă unui control medical cu investigații speciale pentru a beneficia de vaccin.
Vaccinul nu a fost testat pe gravide, astfel că acestea vor amâna vaccinarea sau vor finaliza programul de vaccinare doar după sarcină.
Este necesar controlul medical după imunizare?
Nu. Nu este necesar controlul medical după vaccinare.
Totuși, femeile cărora li s-a administrat vaccinul vor continua să participe la screening-ul de rutină al cancerului cervical, potrivit recomandărilor naționale respective. Acesta este necesar deoarece vaccinurile anti-HPV pot preveni majoritatea, însă nu toate tipurile HPV care pot cauza cancer de col uterin.
Cine urmează să primească vaccinul anti-HPV?
Potrivit OMS, prioritară este vaccinarea fetițelor cu vârsta între 9 și 14 ani. Atunci când vaccinul este introdus în țară pentru prima dată, se recomandă vaccinarea tuturor fetițelor cu vârsta de 9-14 ani sau, dacă este fezabil, chiar a tuturor fetelor până la vârsta de 18 ani. Majoritatea țărilor implementează această recomandare, însă unele recomandă vaccinarea tuturor fetelor și tinerelor cu vârsta de până la 26 de ani. În unele țări se recomandă și imunizarea băieților și tinerilor. Persoanele trecute de vârsta recomandată în țara sa și care sunt deja sexual active pot beneficia oricum de vaccin. Acesta le va proteja împotriva tipurilor de HPV cu care încă nu s-au întâlnit.
De ce vaccinul este introdus acum?
Vaccinarea anti-HPV s-a dovedit a fi eficace și cost-eficientă în reducerea cazurilor de infecții cu HPV la persoane și a poverii financiare determinată de acestea.
După o testare meticuloasă și aprobarea vaccinului, fiecare țară va decide dacă este fiabil și financiar accesibil de inclus vaccinul anti-HPV în programul său de imunizări. Un organ competent și independent de experți analizează atent rata infecțiilor din țară, eficacitatea vaccinului, persoanele eligibile pentru vaccinare și dacă țara dispune de surse financiare suficiente pentru acesta. Noul vaccin mai urmează să fie supus procedurii individuale de licențiere pentru fiecare țară în parte, care poate dura până la câțiva ani. Introducerea unui nou vaccin în țară trebuie să fie pregătită din timp astfel ca publicul să conștientizeze beneficiile noului vaccin, să cunoască când acesta trebuie să fie administrat și să asigure un stoc suficient de vaccinuri pentru a satisface cererea din partea populației.