Haemophilus influenzae de tip B (Hib) este o bacterie invazivă care poate cauza un şir de infecţii grave la sugari şi copii. Tipul B se deosebeşte de celelalte tipuri de Haemophilus influenzae prin faptul că este greu de recunoscut, iar sistemul imunitar, încă imatur, îl atacă mai greu. Complicaţiile care pot surveni în rezultatul infectării cu Hib a sugarilor sunt:
- Bacteremia - este o complicaţie serevă, determinată de bacteriile în cantităţi mari care nimeresc în sânge. Răspunsul imun la bacteriemie poate produce sepsis şi chiar şoc septic.
- Pneumonia Hib - apare când plămânii sunt afectaţi de bacterie, determinând inflamaţia.
- Epiglotita reprezintă inflamaţia epiglotei - membrana fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii.ca. Dacă epiglota se inflamează şi se măreşte poate opri şi trecerea aerului către plămâni. Astfel, cauzează îngreunarea respiraţiei, iar dacă nu este tratată poate fi fatală.
- Meningita acută bacteriană reprezintă inflamarea meningelor, membranele care acoperă creierul şi coloana vertebrală.
Ocazional, bacteria poate provoca osteomielită şi artrită infecţioasă. Cu fiecare săptămână în plus de alăptare, riscul la aceste infecţii scade şi se menţine scăzut până la vârsta preşcolară. De asemenea, într-un mediu în care nu se fumează, riscul infecţiilor scade de 6 ori. Adulţii, de obicei, sunt purtători sănătoşi de Hib. Bacteria se poate afla în căile superioare ale acestora fără ca să producă afecţiuni atât de grave.
Vaccinuri efective împotriva infecţiei Hib sunt diponibile încă din anii 1990 şi sunt recomandate copiilor de până la 5 ani şi pacienţilor cărora li s-a înlăturat splina. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă vaccinul pentavalent, o combinaţie împotriva difteriei, tetanusului, pertusis, hepatita virală B şi Hib.
Vaccinul împotriva infecţiei Hib de tip B este un vaccin de tip inactivat, ce conţine particule din capsula bacteriei. Hiberix este un vaccin liofilizat ce conţine poliribozidul capsular poliribozil-ribitol-fosfat (PRP) purificat, al Hib, legat covalent de toxoidul tetanic. Hiberix este indicat pentru imunizarea activă a tuturor copiilor, începând cu vârsta de 2 luni, faţă de boala produsă de Hib. Hiberix nu protejează împotriva bolilor produse de alte tipuri de H. influenzae şi nici împotriva meningitei produse de alte microorganisme.
Vaccinul reconstituit se injectează intramuscular. Totuşi, regulile de bună practică clinică impun ca la pacienţii cu riscuri de hemoragii, vaccinul sa fie administrat subcutanat.
Hiberix nu se administrează copiilor cu hipersensibilitate cunoscută la orice component al vaccinului sau celor ce au prezentat semne de hipersensibilitate după o administrare anterioară de vaccin Hib. Ca şi în cazul altor vaccinuri, administrarea de Hiberix trebuie amânată la micuții care suferă de boli febrile acute severe. Prezenţa unei infecţii minore, totuşi, nu constituie o contraindicaţie pentru vaccinare.
Ca şi în cazul tuturor vaccinurilor injectabile, un tratament medical adecvat trebuie sa fie întotdeauna la îndemână pentru rarele cazuri de reacţii anafilactice aparute în urma administrării vaccinului. Din această cauză, persoana vaccinată trebuie sa rămână sub supraveghere medicală timp de 30 de minute de la imunizare. Hiberix trebuie administrat subcutanat celor care suferă de tulburări hemoragipare, deoarece administrarea intramusculară la aceşti subiecţi poate duce la hemoragii. Infecţiile cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) nu constituie contraindicaţie pentru vaccinarea cu Hiberix. Deşi un raspuns imun limitat se poate produce şi faţă de componenta toxoidă tetanică, vaccinarea numai cu Hiberix nu substituie vaccinarea antitetanică de rutină. Hiberix nu trebuie administrat în niciun caz intravascular.
Hiberix poate fi administrat fie simultan, fie în orice moment înainte sau după orice alt vaccin inactivat sau viu. Vaccinurile injectabile trebuie administrate în diferite locuri anatomice. Ca şi în cazul altor vaccinuri este posibil ca, la pacienţii ce primesc un tratament imunosupresor sau cu sistem imunitar compromis, să nu se obțină un raspuns imun adecvat.
În cursul studiilor clinice controlate, semnele şi simptomele apărute după administrarea vaccinului au fost monitorizate activ şi înregistrate cu ajutorul unor fişe zilnice. Dintre simptomele locale, cel mai frecvent raportat în primele 48 de ore a fost un uşor eritem, cu remitere spontană. Alte simptome locale raportate au fost induraţia şi durerea moderate la locul injecţiei. Simptomele generale solicitate şi raportate în primele 48 de ore au fost moderate şi au dispărut spontan. Acestea au inclus: febra, diminuarea apetitului, starea de agitaţie, vărsăturile, diareea şi plânsul neobişnuit. Ca şi în cazul tuturor vaccinurilor Hib, aceste simptome generale au fost raportate şi când au fost administrate concomitent cu alte vaccinuri.
Conform Planului Naţional de Imunizări asigurat de către guvernul Republicii Moldova, vaccinarea împotriva infecţiei Hib este disponibilă gratuit. Schema de vaccinare se efectuează în 3 doze la 2 luni, la 4 luni şi la 6 luni, concomitent în aceeaşi zi: injectabil intramuscular HepB+DTP+Hib în componenţa vaccinului pentavalent, PC şi VPI separat cu diferite seringi şi în diferite locuri anatomice.
