Modul de administrare a unui vaccin este calea prin care acesta este pus în contact cu organismul uman. El reprezintă un factor decisiv pentru a asigura succesul imunizării. Din locul administrării vaccinul trebuie transportat spre partea corpului în care acțiunea acestuia este necesară. Pentru asigurarea acestui proces sunt implicate mai multe mecanisme de transport ale corpului. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), SUA, explică care sunt căile de administrare ale vaccinurilor și de ce pentru anumite tipuri de vaccin sunt alese anume acestea.
Metoda injectării
Acest mode de administrare este recomandat de fiecare producător de vaccinuri în parte. Cu excepția vaccinului împotriva tuberculozei și a variolei (care sunt administrate intra-epidermic, adică în primul strat al pielii), vaccinurile injectabile se administrează intramuscular sau subcutanat (sub piele). Dacă medicul deviază de la această metodă de administrare a vaccinului, recomandat de producător, poate reduce eficacitatea lui și poate crește riscul efectelor adverse locale.
Metoda administrării injectabile a vaccinurilor este determinată de includerea adjuvanților în compoziția lor. Adjuvantul este compusul vaccinului, diferit de antigen (virus sau bacterie) care sporește răspunsul imun al organismului, dar, în același timp, crește și riscul apariției efectelor adverse locale.
Pentru a evita reacțiile adverse la nivel local este nevoie ca vaccinul să fie administrat în țesutul muscular. În cazul în care acesta ajunge accidental sub piele sau intradermic (în primul strat al pielii), pot apare iritația, indurația, decolorarea pielii, inflamația și formarea granuloamelor.
- Injectarea intramusculară (în mușchi). Vaccinul este administrat în masa musculară. Pentru aceasta este ales un ac suficient de lung pentru a ajunge la mușchi și pentru a preveni introducerea substanței în țesutul subcutanat (sub piele). Acul însă nu trebuie să fie prea lung, pentru a preveni traumatizarea nervilor, vaselor și a oaselor. Persoanele care vaccinează trebuie să aleagă acul, în funcție de vârstă și constituția corpului, dar și să cunoască bine anatomia zonei în care administrează vaccinul. Aceste injecții sunt administrate de cele mai multe ori în partea antero-laterală a mușchiului deltoid al brațului, sub un unghi de 90 de grade față de piele. În cazul bebelușilor și copiilor sub 3 ani este aleasă masa musculară a coapsei, deoarece este mai masivă decât cea din regiunea mușchiului deltoid al brațului. Prin această metodă sunt administrate vaccinurile împotriva difteriei, tetanosului, hepatitei B, poliomielitei, Haemophilus influenzae de tip B și pneumococului.
- Injectarea subcutanată (sub piele). Vaccinul este administrat în stratul subcutanat, deasupra mușchiului, sub piele. Acesta este administrat sub un unghi de 45 de grade față de piele, de obicei în coapsă pentru bebeluși și în tricepsul superior-exterior, în cazul celor care au trecut de vârsta de un an. Prin această metodă se administrează vaccinurile împotriva rujeolei și febrei galbene.
- Injectarea intradermică. Vaccinul este administrat în stratul superior al pielii. În acest moment, vaccinul împotriva tuberculozei, BCG, este singurul vaccin care este administrat prin această metodă. Injecția intradermică a vaccinului BCG reduce riscul traumatismelor neuro-vasculare. Lucrătorii medicali atenționează că BCG este cel mai dificil de administrat vaccin din cauza dimensiunilor mici ale brațelor bebelușilor. Iată de ce pentru această procedură este ales un ac foarte scurt și îngust.
Metoda administrării pe cale orală
Vaccinurile împotriva poliomielitei, rotavirusului, adenovirusului, holerei și vaccinul tifoid sunt tipurile care sunt administrate pe cale orală. Această metodă este una mai ușoară, deoarece elimină necesitatea utilizării seringilor. În toate cazurile preparatele trebuie administrate în strictă concordanță cu indicațiile producătorului.
Metoda aplicării intranazale a spray-ului
Vaccinul care conține virusul gripal viu atenuat, administrat persoanelor sănătoase, cu vârsta cuprinsă între 2 și 49 ani, cu excepția femeilor însărcinate este singurul vaccin administrat pe această cale. Dispozitivul de administrare este reprezentat de un pulverizator nazal cu o clemă separatoare de doză care permite introducerea unui puf de spray cu volumul de 0,1 ml în fiecare nară. Chiar dacă persoana a strănutat sau doza de vaccin a fost pierdută într-un alt mod, procedura nu trebuie să fie repetată.
Rețineți! Vaccinul trebuie administrat mereu în strictă conformitate cu recomandările producătorului, pentru a maximiza efectul acestuia și a evita apariția reacțiilor adverse.
Sănătate să aveți!
who.int, cdc.gov
