Totul despre malabsorbția intestinală la copii. Ce trebuie să știe părinții

Malabsorbţia intestinală reprezintă o dereglare a absorbţiei şi a digestiei produselor alimentare: proteine, lipide, glucide, vitamine şi minerale, afectând astfel starea generală a întregului organism. În final, malabsorbția duce la deficit nutriţional.

Care sunt funcţiile proteinelor

  • rol plastic (sau structural) deoarece intră în structura tuturor celulelor;
  •  intră în structura unor hormoni, având rol de reglare a activităţii normale a organismului;
  • rol de apărare al organismului, participând la formarea anticorpilor;
  • furnizează organismului energie (1 g de proteine = 4,1 kcal).

Funcţiile glucidelor

  • sursă importantă de energie. La arderea unui gram de glucide se degajă 4 kcalorii.
  • cantitativ glucidele organismului reprezintă numai 0,3 % din greutatea corporală (adică circa 0,2 kg), însă rolul lor este extrem de valoros: energetic şi structural;
  • sunt indispensabile în metabolismul proteic şi lipidic;
  •  intră în componenţa celulelor, ţesuturilor, fermenţilor, a unor hormoni şi a factorilor de coagulare a sîngelui;
  • dacă glucidele nu pătrund în organism cu produsele alimentare, atunci rezervele se epuizează în timp de 12-18 ore. Şi atunci creşte procesul de oxidare a lipidelor, iar rezervele lor sunt mult mai mari ca ale glucidelor.

Care sunt funcţiile lipidelor

  • Nutriţional şi fiziologic, lipidele se divid în două grupe:  utile sau esenţiale şi periculoase sau aterogene.

Acestea au:

  • rol energetic (9kcal/g) şi de stocare de energie sub formă de țesut adipos;
  • rol de materie primă pentru sinteza hormonilor suprarenali, sexuali, steroidici, sinteza acizilor biliari;
  • rol structural intră în compoziţia membranelor celulare;
  • contribuie la absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E, K);
  • rol protector - ţesutul adipos de sub piele reduce pierderile de căldură în sezonul rece.

Care sunt cauzele apariţiei malabsorbţiei intestinale?

1. digestie inadecvată, provocată de intoleranţa la lactoză, insuficienţa pancreatică, pancreatita cronică, mucoviscidoza etc;

2. concentrație scăzută de acizi biliari intraduodenali, cauzată de boli ale ficatului, bacterii, anumite medicamente etc;

3. afectarea fazei de absorbţie (boala celiacă, boala Crohn, infecţii, paraziţi etc.)

Care sunt factorii de risc pentru malabsorbția intestinală?

  • naşterea prematură;
  • alimentaţie artificială;
  • diversificarea incorectă a sugarilor;
  • regim alimentar iraţional;
  • sindrom de malabsorbţie în familie sau alte boli genetice;
  • administrarea unor medicamente (laxative);
  • calatorii în străinătate;
  • intervenţii chirugicale la nivelul intestinului

 Cum se manifestă malabsorbţia intestinală?

  • Pofta de mâncare scăzută
  • Diareea este motivul cel mai frecvent de adresare la medic; scaune frecvente (3-10 scaune/24 h); acolice; voluminoase > 400-500 g/zi; de consistenţă variabilă: de la păstos până la lichide; cu miros fetid, specific
  • Balonare, disconfort abdominal
  • Greaţă, vărsături

Cum se stabileşte diagnosticul de malabsorbţia intestinală?

Examenul clinic:

Medicul specialist suspectează sindromul de malabsorbție când o persoană are diaree cronică, deficiențe nutriționale și pierdere în greutate, în pofida unei diete sănătoase. Sindromul de malabsorbție este mai puțin evident și de multe ori mai greu de recunoscut la persoanele mai în vârsta decât la cei tineri. 

Medicul va examina copilul şi va stabili planul de investigaţii necesar. Deşi investigaţiile medicale mereu au fost un stres psiho-emoţional pentru bolnavi şi în special pentru copii, este necesar de ale efectua pentru a stabili diagnosticul cu precizie şi tratamentul corespunzător.

Medicul va indica: analiza generală a sângelui, sumarul urinei, proteina generală, bilirubina, ALAT, ASAT, amilaza, etc. Examenul ecografic nu este o investigaţie dureroasă, însă va pune în evidenţă date preţioase: prezenţa lichidului liber în burtică; patologiile concomitente, oferind posibilitatea efectuării diagnosticului diferenţial.

Endoscopia digestivă superioară va permite vizualizarea mucoasei esofagiene, a stomacului şi a porţiunii iniţiale a intestinului subţire (duoden) cu ajutorul unui instrument subtire, flexibil ce are o cameră de luat vederi în capăt, numit endoscop. În timpul endoscopiei se pot realiza biopsii, adică prelevarea unui fragment mic de ţesut pentru analiza microscopică pentru determinarea cauzei malabsorbţiei intestinale. În afară de multiple investigaţii copilul va fi consultat, la necesitate, şi de alţi specialişti, decât gastroenterolog, şi anume: genetic, endocrinolog, neurolog.

Cum tratăm malabsorbția intestinală?

Tratamentul va fi diferit în funcție de diagnostic. Un element-cheie este asigurarea unei alimentații corecte, ceea ce va implica însă și unele restricții. Va fi nevoie, de asemenea, și de medicamente (antidiareice, antibiotice sau înlocuitori ai enzimelor sau medicamente de substituție enzimatică).

Tratamentul va consta în tratarea cauzei care a declanșat malabsorbția. Hidratarea, monitorizarea nutrienților și acoperirea carențelor sunt esențiale în cazul oricărui bolnav. Internarea în spital ar putea fi indicată doar atunci când deshidratarea este severă și apar dezechilibre electrolitice.

Pentru o alimentație corectă ați putea avea nevoie de sfaturile unui dietetician. În cazul in care copilul nu are interdicții sau dificultăți în a mânca, dieta ar trebui să fie bogată în carbohidrați, proteine, grăsimi, minerale și vitamine. Pacienții ar trebui să consume mese mici și dese pe tot parcursul unei zile și să evite lichidele și alimentele care ar putea declanșa diareea. Ar trebui sa se monitorizeze în mod constant numărul de scaune, culoarea și consistența acestora. 
Tratamentul vizează 3 principii:

  • asigurarea aportului nutriţional adecvat, prin suplimentarea alimentaţiei pentru compensarea carenţelor (vitamine şi minerale esenţiale) şi restricţionarea regimului alimentar în caz de intoleranţe la: gluten, lactoză sau alte substanţe;
  •  ameliorarea manifestărilor clinice;
  • tratamentul bolilor ce au declanşat sindromul de malabsorbţie.

Alimentația în malabsorbţia intestinală

  • promovarea alimentaţiei naturale;
  • diversificarea corectă a produselor;
  • mese fracţionate în 4-5 prize/zi, în cantităţi mici;
  • suplimentarea raţiei alimentare, pentru restabilirea deficienţelor (fier, calciu, vitamina D)
  • restricţionarea regimului alimentar în caz de intoleranţe la: gluten, lactoză sau alte substanţe;

Tratamentul medicamentos

Există mai multe tipuri de medicamente ce se folosesc pentru tratarea malabsorbţiei intestinale, scopul lor fiind ameliorarea manifestărilor clinice:

Pentru tratamentul creşterii exuberante a microflorei condiţionat patogene - Ferzym® plus, Lacidofil® ,

Pentru tratamentul poluării bacteriene - Stopdiar®,

Pentru tratamentul proceselor de digestie - Pangrol® , Mezim forte®,

Pentru tratamentul flatulenţei - Aeris® , Espumizan® ,

Pentru tratamentul deficienţelor minerale - D-Calcin.

 

Sursa foto: 
Shutterstock.com
La Inceput