Uleiul de cocos este atât de căutat acum, fiind parte din rutina zilnică a sute de mii de femei din întreaga lume. Totuși, după avertismentul împotriva uleiului de nucă de cocos de săptămâna trecută, oamenii au devenit confuzi și nu știu ce să mai creadă. Este acesta un super aliment sau un super moft?
Vrem să vă oferim argumente pro și contra uleiului de nucă de cocos, echilibrate și bazate pe dovezi, astfel încât să puteți lua o decizie corectă.
1) Pro: oamenii care au mâncat foarte multă nucă de cocos nu au avut boli de inimă
Nuca de cocos este extrem de apreciată, mai ales în insulele Pacificului. Două dintre insulele care au aporturi foarte mari de grăsime de cocos sunt Tokelau și Kitava. Locuitorii din Tokelau au obținut un procent enorm de 63% din calorii din nucă de cocos, în timp ce nimeni nu a prezentat semne de atacuri cardiace anterioare prin examenul ECG.
Poate că acest lucru arată că grăsimea nu este un inamic, iar carbohidrații în schimb sunt? Greșit. Aproximativ 70% din calorii locuitorii Kitavei le-au obținut din carbohidrați, cu mult zahăr din fructe și carbohidrați cu conținut de amidon, și totuși au avut și niveluri scăzute de insulină și nicio boală cardiacă detectabilă.
Poate că aceste populații sunt sănătoase din punct de vedere genetic? Cercetările ulterioare au arătat că scăderea aportului de grăsimi saturate după ce au migrat și au adoptat o dietă modernă a făcut ca rezidenții Tokelau să aibă o stare de sănătate mai proastă.
2) Contra: Oamenii care au consumat foarte multă nucă de cocos nu au consumat ulei de nucă de cocos rafinat
Înainte de a avea acces la alimente moderne rafinate, rezidenții acestor insule au mâncat nucă de cocos și cremă de nucă de cocos. Nu aveau fabrici pentru a izola și purifica uleiul de nucă de cocos. Nu mai vorbim de faptul că aceștia își completau regimul alimentar cu tuberculi, fructe și pești, în timp ce noi consumăm alimente bogate în ulei de soia, grâu și produse din porumb. Contextul fiziologic contează. Grăsimea saturată de nucă de cocos poate fi foarte dăunătoare într-un context fiziologic și neutră sau benefică în altul.
3) Pro: Animalele hrănite cu ulei de nucă de cocos rafinat și-au îmbunătățit uneori sănătatea inimii
Într-un experiment pe șoareci s-a demonstrat că uleiul de cocos rafinat protejează mai bine împotriva arterelor rigidizate, decât uleiul de măsline rafinat. Rezultatele au arătat altfel în cazul utilizării uleiului de cocos și a uleiului de măsline nerafinat.
4) Contra: Oamenii nu sunt șoareci de laborator
Vestea bună este că șoarecii sunt omnivori ca noi. Vestea proastă este că suntem încă destul de diferiți de șoareci.
Diferențele specifice abundă. De exemplu, oamenii nu pot să producă propria lor vitamină C, dar șoarecii (și cele mai multe alte animale) pot. Inima unui șoarece poate reacționa destul de diferit la medicamente în comparație cu inima omului. Atunci când bolile sunt studiate la șoareci, rezultatele pot arăta altfel.
5) Contra: Grăsimile purificate sunt de obicei mai rele pentru sănătatea inimii
Uleiul de nucă de cocos nu conține polifenoli, fibre și vitamina E, care se găsesc în crema de nucă de cocos.
6) Pro: Uleiul de cocos conține MCT- Trigliceride cu lanț mediu, care vă pot ajuta să pierdeți în greutate
Uleiul MCT (Trigliceride cu lanț mediu) este un ulei foarte rafinat care este fabricat din ulei de nucă de cocos sau de palmier. Deoarece este foarte rafinat, trebuie să fie rău, nu? Nu, uleiul MCT este de fapt un agent terapeutic puternic și ar putea ajuta la scăderea în greutate!
Să fie clar: dacă înghiți doar câteva linguri de ulei MCT în fiecare zi, cu siguranță vei câștiga în greutate, din moment ce grăsimea este destul de densă. Dar studiile arată că înlocuirea unor aporturi de ulei vegetal existente cu ulei de MCT ar putea să vă facă să consumați până la 500 kcal mai puțin pe zi. Acest lucru este destul de substanțial, deși dovezile sunt oarecum amestecate.
7) Contra: Dovada uleiului de cocos pentru pierderea în greutate nu reflectă dovezile pentru uleiul MCT
Dacă ați citit punctul anterior, ați putea fi încântați de potențialul uleiului de cocos, care vă poate ajuta la scăderea în greutate. Cea mai recentă lucrare (din aprilie 2017) a arătat că uleiul de nucă de cocos vă poate face să vă simțiți mai înfometați decât uleiul de măsline. Dovezile însă nu sunt concludente.
8) Contra: În marketing, uleiul de nucă de cocos este echivalat în mod fals cu uleiul MCT purificat
Trebuie să știți că uleiul de nucă de cocos nu este echivalent cu uleiul MCT care este studiat pe scară largă pentru afecțiuni medicale, și de fapt este destul de departe de el. În timp ce uleiul de nucă de cocos conține MCT-uri, aproximativ jumătate din conținutul său de acizi grași provine de la acidul lauric, care uneori este considerat mai mult un acid gras cu lanț lung decât unul cu lanț mediu. Să spunem doar că este un pseudo-MCT. Acidul lauric are o lungime de 12 atomi de carbon, în timp ce MCT-urile terapeutice obișnuite sunt pe partea mai scurtă (lungime de 8 sau 10 atomi de carbon). Acești doi atomi de carbon au o mare importanță, deoarece acizii grași mai mici de 10 atomi de carbon sau mai puțin sunt mai solubili în fazele apoase și, de asemenea, acționează ca electroliți slabi, ceea ce înseamnă că se absorb mai repede. Rezultatul final este că aproximativ 95% din MCT-uri se absorb direct pentru utilizarea potențială ca energie, în timp ce doar aproximativ 25% din acidul lauric se absoarbe direct.
9) Pro: MCT-urile(trigliceridele) și nuca de cocos pot ajuta anumite persoane cu Alzheimer și epilepsie
În cazul pacienților cu Alzheimer creierul nu acceptă suficient de mult glucoza, iar singurul combustibil alternativ pe care creierul îl poate utiliza sunt cetonii. Un mod de a le obține este consumul de grăsimi care favorizează producția de cetone. MCT-urile par să fie potrivite în acest sens.
Cât de bun este uleiul de cocos? Nimeni nu știe, deoarece nu este la fel de bun la producerea cetonei ca și uleiul de MCT purificat. Totuși se spune că produsele de nucă de cocos mai puțin rafinate ar putea eventual ajuta pacienților cu Alzheimer, precum și la epilepsie.
10) Contra: Asociațiile medicale și dietetice s-au expus contra
American Heart Association a publicat doar o mică secțiune despre uleiul de cocos, dar a creat o reacție destul de mare în comunitatea „sănătății naturale”. Ceea ce este ușor amuzant, pentru că uleiul de cocos purificat este o invenție modernă.
„Un studiu recent a arătat că 72% din publicul american a evaluat uleiul de nucă de cocos drept - aliment sănătos comparativ cu 37% dintre nutriționiști”.
„... deoarece uleiul de nucă de cocos mărește colesterolul LDL și nu are efecte benefice compensatorii, vă sfătuim să nu folosiți uleiul de nucă de cocos”, spun nutriționiștii.
11) Pro: Asociațiile medicale și dietetice nu sunt infailibile
A fost nevoie de mai multe cercetări cu privire la colesterolul alimentar. Practic, experimentele eronate din anii 1960-1970 au indicat faptul că colesterolul alimentar este principalul vinovat în obstrucția (înfundarea) arterelor, însă de curând știința a constatat că colesterolul din sângele nostru nu este asociat cu colesterolul din alimentele noastre. Începând cu anul 2010, specialiștii recomandă limitarea aportului de colesterol, dar în final, în 2015, aceste recomandări au dispărut.
12) Pro: Uleiul de nucă de cocos crește HDL
Au fost făcute șapte studii care au comparat uleiul de nucă de cocos (bogat în grăsimi saturate) cu un ulei vegetal bogat în grăsimi nesaturate. În cinci din cele șapte s-au constatat niveluri crescute de HDL. Acesta ar trebui să fie un lucru bun, deoarece HDL este în general considerat protector împotriva bolilor de inimă. Pe de altă parte ...
13) Contra: Creșterea HDL ar putea să nu însemne mare lucru
Au existat două studii care au comparat uleiul de nucă de cocos cu untul și amândouă au crescut HDL în cantități similare.
În plus, ideea de „HDL bun! LDL rău” este, în mod previzibil, simplificat. Deși HDL scăzut previne bolile de inimă, încercările de a le ridica prin utilizarea produselor farmaceutice au eșuat în mod mizerabil. Persoanele cu anumite mutații genetice ar putea, de asemenea, să aibă un HDL foarte ridicat și dăunător!
HDL este considerată în continuare o protecție a bolilor de inimă, așa că nu vă temeți, dar nu vă concentrați doar pe tacticile de creștere a HDL atunci când luați în considerare sănătatea inimii. Oxidarea lipidelor, inflamația arterială și calcificarea sunt alți factori intră în joc.
14) Pro: Uleiul de cocos este un ulei bun de gătit
Uleiul de cocos este incredibil de saturat, pentru un ulei pe bază de plante, iar această saturație îi conferă un avantaj pentru gătit. Gătitul implică căldură, iar căldura se amestecă adesea cu legături chimice. Dar legăturile chimice din uleiul de nucă de cocos sunt mai stabile decât majoritatea altor uleiuri, deci nu se oxidează sau polimerizează la fel de ușor.
15) Contra: Uleiul de nucă de cocos poate avea un punct de ardere scăzut
Nu prăjiți cu ulei de nucă de cocos! Uleiul de palmier, de exemplu, arde la 235 de grade Celsius când este nerafinat. Deci, este destul de bun pentru prăjit, în timp ce punctul de ardere de 177 °C al uleiului de nucă de cocos nerafinat va produce numai fum în bucătărie și va elibera potențiali agenți cancerigeni.
Uleiul de nucă de cocos rafinat, pe de altă parte, ar putea fi bun pentru prăjit la limită, cu un punct de ardere în jurul valorii de 204 °C.
16) Pro: Uleiul de cocos nu este rânced ca alte uleiuri
Cu cât grăsimea este mai mult polinesaturată, cu atât mai ușor devine râncedă fie în timpul gătirii, fie ușor râncedă dacă este parțial oxidată în corpul vostru. Un studiu important din anii 1960 a arătat că înlocuirea grăsimilor animale cu uleiul de porumb a dus, de fapt, la o creștere substanțială a deceselor provocate de atacurile de cord.
Mesajul general este că impactul unei grăsimi asupra unuia sau mai multor parametri indirecți (HDL, LDL, aderență etc.) nu reflectă întotdeauna efectul final al uleiului. Este puțin probabil să avem mai multe studii pe termen lung privind efectul anumitor grăsimi, așa că trebuie să ne bazăm pe ceea ce au arătat cercetătorii din trecut.
17) Pro: Uleiul de cocos este antimicrobian
Acest lucru se datorează în mare parte compusului antibacterian monolaurin.
Monolaurina este folosită în multe produse comerciale pentru a preveni înmulțirea microbilor și, de asemenea, nu pare a fi legată de rezistența antibiotică microbiană.
De asemenea, există dovezi că uleiul de nucă de cocos poate ajuta la tulburările intestinale prin controlul microbian, deși cea mai bună cercetare este în prezent pe animale.
18) Pro: Uleiul de cocos este bun pentru piele și păr
Are o combinație unică de lanțuri moleculare relativ scurte, care sunt, de asemenea, lineare, ceea ce permite uleiului de cocos să pătrundă în interiorul rădăcinii de păr.
Uleiul de nucă de cocos poate fi, de asemenea, util pentru pielea aspră și are performanțe mai bune decât uleiul de măsline pentru dermatita atopică.
19) Contra: Poate provoca diaree? Poate crea probleme de imunitate?
Unii oameni își supără stomacul și chiar au diaree după consumarea unor doze moderate până la mari de ulei de nucă de cocos.
Și, deși uleiul de cocos poate fi antimicrobian, întotdeauna trebuie să iei în considerare posibilitatea ca unele efecte pozitive să aibă efecte secundare involuntare la unii oameni. Un studiu pe animale a sugerat că acidul lauric ar putea avea efecte dăunătoare asupra autoimunității, deși studiul ar putea să nu fi fost aplicabil oamenilor. Este puțin probabil ca o lingură pe zi să aibă un impact negativ, dar dozele mari da.
20) Contra: Este scump
Uleiul de nucă de cocos este unul dintre cele mai scumpe uleiuri, deși nu este un tratament în sine. Acest lucru nu înseamnă că uleiul de nucă de cocos nu vă poate aduce beneficii pentru sănătate, deoarece nenumăratele dovezi de mai sus sugerează potențialul de beneficii ale acestui ulei.
