Ce este neuroblastomul și vârsta cea mai vulnerabilă, când unii copii riscă să-l dezvolte

Cancerul debutează cel mai des în jurul glandelor suprarenale, acele organe producătoare de hormoni, care sunt situate deasupra rinichilor și care au celule asemănătoare cu cele nervoase. Neuroblastomul poate însă apărea și alte zone ale corpului, unde sunt concentrate grupuri de celule nervoase. Cel mai frecvent medicii stabilesc acest tip de cancer la copiii mai mici de 5 ani. Neuroblastomul este rar întâlnit la copiii mai mari de 10 ani. Există mai multe tipuri de tratamente care îi ajută pe mulți copii diagnosticați cu neuroblastom să supraviețuiască și să ducă o viață sănătoasă. Părinții dispun, de asemenea, de resurse la care pot apela după ce au aflat diagnosticul.

Care sunt cauzele?

Potrivit webmd.com , în general, cancerul debutează cu modificări („mutații”) în unele celule ale corpului unei persoane. Schimbările duc la creșterea în mod incontrolabil a acestor celule. Ele pot forma tumori și deseori împiedică celulele să îndeplinească funcția lor normală. În cazul neuroblastomului, mutațiile afectează celulele nervoase imature ale unui copil aflat încă în uter. Celulele se numesc neuroblaste. Pe măsură ce copilașul continuă să crească înainte de-a se naște, neuroblastele se maturizează în celule nervoase funcționale. La un copil sănătos, neuroblastele dispar complet odată cu maturizarea sistemului nervos. Însă la bebelușii cu această afecțiune, neuroblastele mutante rămân și formează o tumoare.

Simptome

Acestea variază foarte mult, în funcție de zona în care se află tumoarea, de cât de mare este și de gradul de creștere al acesteia. Multe simptome ar putea indica alte afecțiuni decât neuroblastomul. La nivelul abdomenului unui copil, neuroblastomul poate cauza:

  • Umflături ale abdomenului
  • Dureri de stomac sau o senzație permanentă de sațietate, care poate duce la pierderea în greutate
  • Umflături la nivelul picioarelor copilului sau la nivelul scrotului, cauzate de tumorile care apasă pe vasele sanguine și limfatice
  • Probleme la urinare sau cu scaunul

La nivelul obrazului sau al gâtului, ar putea provoca:

  • Umflături la nivelul feței, gâtului, brațelor și pieptului
  • Dureri de cap și amețeli
  • Tuse sau probleme de respirație sau de înghițire
  • Modificări la nivelul ochilor, inclusiv pleoape căzute și dimensiuni inegale ale pupilelor

Neuroblastomul care s-a extins poate provoca simptome precum:

  • Ganglioni limfatici măriți. Aceștia sunt resimțiți ca niște noduli tari în axile, gât sau în zona inghinală. Deși cel mai adesea reprezintă un simptom al unei infecții, cauza acestor noduli poate fi cancerul care a pătruns în sistemul limfatic.
  • Durerea osoasă, slăbiciunea la nivelul picioarelor sau al brațelor și vânătăile din jurul ochilor pot fi cauzate de cancerul care a ajuns la oase.
  • Dacă un neuroblastom afectează măduva osoasă, care produce celulele sanguine, un copil poate fi obosit, iritabil, slăbit și poate avea multe vânătăi și infecții.

Alte două simptome cărora trebuie să le acordăm atenție:

  1. Un tip special de neuroblastom, foarte răspândit, care apare doar în primele câteva luni, provoacă adesea umflături albăstrii sau purpurii care arată ca niște afine mici. Acest lucru indică că este posibil ca neuroblastomul să se fi răspândit la nivelul pielii. El poate fi tratat cu succes și adesea se micșorează sau dispare de la sine.
  2. Neuroblastomii care eliberează hormoni pot provoca alte simptome, cum ar fi diaree constantă, febră, hipertensiune arterială, transpirație și înroșirea pielii.

Diagnostic

Deoarece multe simptome pot fi cauzate de afecțiuni care sunt mai des întâlnite, medicul va trebui să efectueze analize, radiografii și biopsii pentru a se asigura că copilul Dumneavoastră suferă de acest tip rar de cancer. Acestea includ:

  • Analize de sânge și urină. Acestea măsoară nivelurile de hormoni în sânge care pot fi produși de neuroblastom. 
  • Teste de imagistică. Acestea îi pot ajuta pe medici să stabilească cât de mult s-a răspândit cancerul.
  • Ultrasonografie. Cu ajutorul acesteia se pot depista tumori în abdomen.
  • Radiografii. Acestea pot depista cancerul la nivelul pieptului și al oaselor.
  • Alte tipuri de examinări. Este posibil să se efectueze tomografii computerizate (CT), tomografii cu emisie de pozitroni (PET) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru ca medicul să poată stabili în ce alt loc s-ar putea afla neuroblastomul sau dacă un tratament funcționează.
  • Biopsie. Un medic poate preleva o probă din tumoare sau din măduva osoasă. Într-un laborator se va efectua o analiză a probei pentru a depista cancerul.

De asemenea, este posibil să se efectueze analize care măsoară numărul de celule sanguine, care verifică funcția hepatică și renală, precum și echilibrul de săruri din organismul copilului. Neuroblastomul este un cancer care poate fi tratat. Cel mai important factor care determină dacă copilul poate fi vindecat este gradul de răspândire a cancerului. Cu cât vârsta la care este diagnosticat copilul este mai mică, cu atât rata de supraviețuire este mai mare.

Tratament

Tipul de tratament pe care îl va primi copilul va depinde de câteva lucruri. Acestea presupun:

  • Stadiul cancerului. (Medicii stabilesc categoria cancerului în funcție de mărimea tumorilor și de gradul de răspândire a acestora)
  • Vârsta copilului
  • Locul în care a apărut tumoarea
  • Cum se presupune că va răspunde tumoarea la tratament

Printre tipurile de tratament pe care le-ar putea primi copilul se numără:

  • Intervenție chirurgicală. Prin intermediul acesteia se elimină o tumoare.
  • Chimioterapie. Copilului i se administrează doze de substanțe chimice pentru a distruge celulele canceroase.
  • Radioterapie. Aceasta utilizează fascicule de energie înaltă, cum ar fi razele X, pentru a distruge celulele canceroase.
  • Transplant de celule stem. Medicul prelevă propriile celule stem din sângele copilului, folosește chimioterapia pentru a distruge celulele canceroase, apoi injectează celulele sănătoase înapoi în organism.
  • Terapii mai noi. Acestea includ imunoterapiile, care acționează prin activarea sistemului imunitar al copilului pentru a ajuta la combaterea celulelor canceroase.

Pot reduce riscurile copilului meu de a avea neuroblastom?

Există un procent mic de cazuri de neuroblastom în care copiii au moștenit de la părinți o problemă genetică care le-a crescut riscurile de a avea această boală. Cu toate acestea, nu se cunosc alte cauze care să determine apariția neuroblastomului. Spre deosebire de multe tipuri de cancer la adulți, aspecte precum greutatea corporală, dieta, exercițiile fizice și expunerea la toxine și substanțe chimice nu sunt considerate a avea legătură cu această boală.

Sursa foto: 
www.journalonko.de
Sursa: 
La Inceput