Dr. Oxana Turcu, medic pediatru
Primul an de viață al bebelușului, mai ales pentru părinții care sunt la prima experiență, este o adevărată provocare. Alăptarea corectă, apariția primului dinte, prima febră – toate le pot crea părinților îngrijorare. Sunt însă și situații de urgență, pe care părinții ar fi bine să le cunoască pentru a evita cele mai grave consecințe pentru bebeluș. Medicul pediatru Oxana Turcu ne-a vorbit despre cele mai frecvente urgențe medicale în primul an de viață, la care părinții sau viitorii părinți trebuie să fie atenți și pregătiți să acționeze.
Sindromul morții subite
Cel mai de temut lucru, în primul an de viață, este sindromul morții subite al sugarului. Nu există o singură cauză, ci un conglomerat, iar un răspuns clar de ce se întâmplă așa, până în acest moment nu se știe.
De obicei, sindromul se poate manifesta în primele 4-6 luni de viață. Se întâmplă subit, de aceea de cele mai deseori părinții nu reușesc să ajungă cu copilul la medic și nici să ceară ajutor de urgență.
Din fericire, asemenea cazuri sunt rare, dar este important să știm despre ele. Sindromul nu poate fi prevenit. Noi nu știm cine dintre sugari pot să suporte acest sindrom și cine nu. Din păcate, mama îl poate găsi pe copil decedat și nu mai reușește să cheme Salvarea. Acești copii nu neapărat sunt bolnavi ca părinții să fie pregătiți că ar putea să i se întâmple ceva. Se poate produce o apnee în timpul somnului, care, din păcate, se sfârșește cu un deces.
Totuși, printre factorii de risc se numără prematuritatea. Un copil născut prematur, cu o greutate foarte mică, este mai predispus să dezvolte acest sindrom.
Sindromul morții subite poate avea loc și dacă mama a fost expusă la fum de țigară în timpul sarcinii sau însuși copilul nou-născut. Însă nici aici nu există dovezi certe că anume fumul de țigară poate provoca sindromul.
După cei prematuri, băiețeii sunt mai predispuși să dezvolte acest sindrom și copiii cu o greutate mai mare pentru vârsta pe care o au.
În Republica Moldova nu există o statistică a nou-născuților care au murit subit. Diagnosticul, de obicei, se pune post-mortem la examenul medico-legal. După vârsta de un an acest sindrom nu se mai înregistrează.
Sindromul de deshidratare
Este practic a doua urgență medicală care trebuie luată în considerare. Copiii de până la un an sunt foarte predispuși să facă acest sindrom. Bebelușii nu beau apă de sine-stătător, de aceea părinții trebuie să înțeleagă de ce cantitate de lichide au ei nevoie zilnic. Un copil sugar nu are nevoie de apă suplimentar, dacă este alăptat exclusiv la piept. Însă, dacă bebelușul face febră, diaree, o infecție respiratorie sau suferă de boli cronice de la naștere, acesta are nevoie de lichide suplimentare.
Dacă bebelușul face diaree, febră în timpul unei infecții, necesitatea de lichide crește. De exemplu, cantitatea de lichide necesară crește cu 10% cu fiecare grad de febră mai mare decât necesarul fiziologic.
În primul an de viață riscul bebelușului de a se deshidrata este mai mare. Un copil care dimineața zâmbește, dar face o enteroviroză, până seara se poate deshidrata sever și poate avea nevoie de spitalizare în secția de terapie intensivă.
Semnele deshidratării
Părinții trebuie să cunoască semnele deshidratării. Copilul nu mai este activ, este somnolent, apatic și inconștient. Are ochii înfundați, pielea devine ridată. Dacă îi face un plic cutanat, pielea nu revine la normal.
Un copil, în primele ore de deshidratare, bea apă cu multă sete. De obicei, părinții spun că îi dau să bea și el tot mai cere. Odată ce sindromul avansează, copilul devine apatic și deja nu mai poate fi hidratat. El nu mai poate și nu mai vrea să bea lichide, deci are nevoie de spitalizare pentru a corija aportul de lichide.
Dacă unui astfel de copil nu i se acordă ajutor medical de urgență, există riscul de deces.
De aceea, dacă mama vede că bebelușul este foarte însetat, are pielea mai uscată, nu este activ, îl poate hidrata acasă. Pentru copiii de până la șase luni alăptarea frecventă la sân este suficientă, iar celor mai mari de 6 luni li se dă apă. Dacă părinții nu reușesc să-l hidrateze, trebuie să se adreseze de urgență la medic și copilul trebuie monitorizat o perioadă. Părinții sunt instruiți cum să își hidrateze copilul și pot merge acasă.
Deci, dacă bebelușul refuză să bea lichide sau nu mai poate să bea, trebuie chemată Salvarea, apelând Serviciul 112. Ajutorul medical, în acest caz, trebuie acordat contra cronometru.
Febra
Febra, în general, nu este o urgență, dar ea trebuie monitorizată. Altfel spus, un copil cu febră, care scade însă după ce i se administrează antipiretice, este activ, bea apă, se hidratează bine, nu are probleme de respirație, de circulație, nu reprezintă o urgență medicală.
Febra este o urgență, când organismul bebelușului nu răspunde la antipiretice, când temperatura corpului se menține înaltă, adică mai mare de 39,5, când copilul nu se hidratează, deși consumă lichide. În astfel de situații trebuie să vă adresați la medic.
Dacă bebelușul nu prezintă convulsii pe fon de febră, nici asta nu este o urgență medicală.
Convulsiile febrile
Convulsiile febrile sunt destul de frecvente în primii 5 ani de viață, pentru că sistemul nervos al copilului se dezvoltă continuu și în unele situații reacționează foarte activ. Nu e ceva ce trebuie să sperie mămica, dar bebelușul trebuie să fie văzut de un neurolog.
Chiar și atunci când aceste convulsii febrile trec de sine-stătător și nu se repetă în 24 de ore, nu lasă consecințe pe viitor, este important consultul doctorului, care decide dacă a fost convulsie febrilă sau altceva.
Sunt și convulsii non-febrile, care deja reprezintă o urgență și trebuie consultate cât mai rapid.
De obicei, mamele descriu diferit aceste situații. „Copilul este alăptat, dă ochii peste cap și se îneacă cu lapte”. Sau mamele mai spun că „bebelușul fixează privirea și totodată se îneacă în timpul alăptării”.
Mai sunt și convulsiile despre care știm și care pot afecta un membru, ambele sau chiar tot corpul. Dacă aceste convulsii nu sunt asociate cu febră, nu sunt febrile, trebuie consultate cu medicul specialist, care va stabili investigațiile necesare ș iva stabili ulterior diagnosticul.
Probleme de respirație
Deși sunt asociate cu infecțiile respiratorii, frecvența lor depinde de vârstă. Dacă în primul an de viață, copilul este alăptat, ele sunt foarte rare. Dacă însă în familie este un copil mai mare, care merge la grădiniță sau la școală și „aduce” acasă infecții respiratorii, bebelușul se poate și el infecta.
În general, aceste infecții trec ușor, dacă bebelușul este alăptat. Este importantă însă ca mamele fie atente la frecvența respirației. Copilul, până la 2 luni, respiră normal de 60 de ori pe minut. De la două luni până la 1 an, copilul respiră normal, de 50 de ori pe minut, când doarme liniștit.
Dacă frecvența e crescută, se aude un sunet în timpul respirației, un șuierat, hârcâială, obstrucție, părinții trebuie să se adrese la medic.
Pierderea cunoștinței
Dacă un bebeluș a căzut de pe pat, ar fi bine să fie văzut de doctor. Dacă însă un copil nu a suferit nicio traumă, este sănătos, dar a leșinat pentru câteva clipe, a devenit apatic sau a început să vomite după căzătură, el trebuie, obligatoriu, să fie văzuți de medic.
S-ar putea ca acestui copil să-i fi scăzut nivelul glicemiei sau, dimpotrivă, să-i fi crescut. Li se întâmplă mai rar copiilor de până la 1 an, dar poate fi vorba de diabet de tip I. Sau, poate, copilul a înghițit ceva, s-a înecat cu ceva. Și asemenea situație înseamnă o urgență medicală.
Lipsa urinării timp îndelungat
Poate fi un semn de deshidratare, deoarece copilul nu primește suficiente lichide. Dacă, totuși, copilul este hidratat bine și are mai puțin de 6 urinări pe parcursul zilei, are nevoie de un consult de urgență la medic.
Sfatul medicului
Orice viitoare mamă trebuie să cunoască care sunt primele urgențe de sănătate pentru bebelușul de până la un an și în caz de necesitate să se adreseze după ajutor medical. Este important să nu intre în panică, dar să acționeze rațional.