Reabilitarea pacienților care au suportat infecția cu noul coronavirus Sars-Cov-2 este un subiect destul de actual, în contextul în care bilanțul cazurilor în țara noastră a depășit pragul de 130 de mii de infectări. Complexul măsurilor de reabilitare poate fi o strategie-cheie de a reduce impactul COVID-19 asupra sănătății și activității pacienților.
Ce presupune acest complex de măsuri, când este indicat și cum se realizează, ne spune Alisa Tăbîrță, medic reabilitolog, doctor în științe medicale, conferențiar universitar la catedra de reabilitare medicală, medicină fizică și terapie manuală din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.
Doamna Tăbîrță, ce organe sau sisteme de organe au nevoie de reabilitare după suportarea COVID-19?
Luând în considerare că patologia COVID-19 este o afecțiune poliorganică cu implicarea prioritară a sistemului respirator, dar și a altor sisteme, sechelele și disfuncțiile sunt determinate de aceste manifestări. De exemplu, sechelele respiratorii se manifestă prin dispnee, fibroză pulmonară. Cele cardiace – prin dereglări de ritm, miocardite, sechelele neurologice – sunt reprezentate prin cefalee, parestezii, polineuropatii, cele psihoemoționale – prin anxietate, atacuri de panică, stări confuzionale și unele mult mai specifice, cum ar fi disfagiile, dereglările de vorbire care apar după intubare, în cazul în care aceasta a avut loc.
Cum afectează virusul SARS-CoV-2 aparatul locomotor?
Aparatul locomotor sau musculo-scheletal este afectat de patologia COVID-19 atât în mod direct, prin manifestări ischemice și inflamatorii, cât și indirect, în perioada de sedentarism sau imobilizare la pat. Sechelele musculo-scheletale sunt reprezentate prioritar prin hipotrofii musculare, dureri, slăbiciuni sau oboseală, limitarea mișcărilor articulare (redori musculare) și scăderea toleranței la efort.
Ce porțiuni ale aparatului locomotor au cel mai mult de suferit?
Nu există în acest moment studii care ar descrie ce porțiuni ale aparatului locomotor sunt cel mai mult afectate. Însă putem vorbi despre sechelele precoce, cum ar fi decondiționarea musculară (înrăutățirea funcțiilor musculare), redorile și limitările articulare și sechelele de lungă durată, precum osteoporoza. Cred că acestea vor fi elucidate în timp.
Cât timp durează sechelele post – COVID?
Acum putem vorbi despre perioada de până la 3 luni, deoarece încă trăim, cu părere de rău, această pandemie. Desigur, gradul și durata sechelelor depinde foarte mult și de gravitatea bolii, de patologiile concomitente. În același timp, dacă sechelele fizice pot fi recuperate mai rapid, cele psihoemoționale pot fi observate o perioadă mai îndelungată de timp sau pot apare și mai târziu decât în perioada precoce de până la 3 luni.
Cât de rapid ar trebui recuperate aceste sechele?
Desigur, recuperarea consecințelor, în special a celor post-AVC, trebuie inițiată cât mai devreme. Ghidurile naționale și internaționale recomandă recuperarea chiar din perioada acută, iar aceasta trebuie să aibă neapărat și o continuitate. Dacă în perioada acută nu s-au aplicat metode de reabilitare, este binevenită inițierea acestora imediat după faza acută, atunci când starea este stabilă, fără febră, cu puls și tensiune stabile.
Cum afectează aceste sechele viața și activitatea pacientului?
Sechelele respiratorii și extra-pulmonare au un impact asupra sănătății prin deteriorările menționate, care pot fi atât reversibile, cât și ireversibile. Acestea își pun amprenta și asupra vieții sociale, prin auto-izolare, stigmatizare, depreciere economică și, respectiv, scăderea calității vieții. Iată de ce programele de reabilitare trebuie să fie axate pe ajutorul specializat la fiecare nivel – atât la nivel de sănătate, cât și de viață și reintegrare socială.
Cum este stabilită necesitatea reabilitării? Este vorba doar de pacienții care au trecut prin forma gravă a bolii sau și cei după forme medii?
De programe complexe de reabilitare atât fizică, cât și emoțională ar trebui să beneficieze orice persoană, care a suportat infecția COVID-19. Fie că s-a tratat în spital sau acasă, programul trebuie individualizat. Dacă este posibil, programul poate fi parcurs de sine-stătător, prin urmarea recomandărilor în cazuri ușoare sau atunci când nu se reușește, trebuie să se apeleze la un specialist cu inițierea acestor programe specializate.
În ce constă reabilitarea unui pacient care a suportat COVID-19?
Programul de reabilitare medicală al unei persoane care a suportat infecția COVID-19 în primul rând trebuie să fie centrat pe pacient, cu obiective stabilite în corelație cu impactul acestei infecții asupra organelor și a sistemelor de organe, luând în considerare obligatoriu și factorii personali și comorbiditățile existente. Astfel, nu este vorba despre un program stabil, valabil pentru toată lumea care a trecut prin infecția COVID-19. Deci, el trebuie individualizat. Se indică metode fizice, funcționale, balneoterapie, un regim alimentar echilibrat, suport psihologic. Metodele date sunt indicate după o evaluare complexă clinică, funcțională și psiho-emoțională, iar reabilitarea este asigurată de o echipă multidisciplinară pentru a asigura toate aceste aspecte de reabilitare.
Ce specialiști sunt membri ai acestei echipe multidisciplinare?
Echipa multidisciplinară este organizată în funcție de profilul pacientului și sechelele acestuia – cardiovasculare, respiratorii, musculo-scheletale. Dar, obligatoriu această echipă va include specialistul de reabilitare, medicul de profil, asistenta medicală care îngrijește și cea de profil în reabilitare care va aplica mijloacele și metodele de reabilitare, un kinetoterapeut, un ortezist, un dietetician, un psiholog pentru a face față situației și, respectiv, de la caz la caz, foarte important ar fi și un asistent social pentru ajutor în reintegrarea în viața socială și în cea familială.
Tratamentul de reabilitare implică și un aspect medicamentos?
Da, potrivit ghidurilor și protocoalelor, tratamentul medicamentos este prezent în tratamentele de reabilitare. În perioada post-acută și sechelară trebuie să predomine mai mult mijloacele fizio-funcționale. Luând în considerare faptul că pacienții au primit deja atâtea medicamente în perioada acută, indicăm și în perioada post-acută medicamente. Tratamentul medicamentos este indicat mai mult pentru susținerea unor funcții și structuri, de exemplu, pentru ameliorarea circulației periferice, susținerea metabolismului tisular și, incontestabil, medicamente indicate pentru susținerea patologiilor preexistente, de exemplu, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială. Aceste tratamente se continuă și sunt monitorizate pe întreaga perioadă de reabilitare.
De ce tipuri de exerciții și proceduri are nevoie un asemenea pacient?
Sunt necesare exerciții fizice care se indică pentru reeducarea respiratorie, mobilizarea și fortificarea musculaturii respiratorii, reeducarea stereotipurilor patologice a respirației, sunt exercițiile pentru adaptarea cardiovasculară și respiratorie la efort, mijloace și exerciții pentru ameliorarea condițiilor fizice generale și creșterea forței musculare. Inițial, sunt indicate exerciții destul de simple, apoi exerciții fizice aerobice, mers, ciclism, în special dacă au fost practicate de pacient până la infecție. Pe lângă exerciții sunt indicate și alte metode fizioterapice, precum aerosolo-terapia, câmpuri magnetice, electrostimularea, hidroterapia, masajul. Toate aceste metode sunt indicate cu scop curativ, nu de relaxare sau profilactic, deci, ele trebuie dozate în timp și parametri, cu monitorizarea efectelor și corecția necesară dacă este nevoie.
În acest caz, pacienții ar trebui în mod ideal să se interneze într-o instituție specializată sau ar putea realiza aceste proceduri și în condiții de casă?
În funcție de starea pacientului, se poate iniția un program și în condiții de domiciliu. Este foarte importantă ascultarea, dacă aș putea-o numi astfel, a propriului organism și reacția la efort. Pentru că în cazul în care pacientul simte o oboseală, dispnee, se va iniția cu exerciții fizice foarte simple și cu corecția respirației. Vorbind despre activitatea fizică, nu mă refer doar la exerciții, pentru că toată activitatea pe care o face pacientul zi de zi este și ea un efort, iar sumarea acestui efort pe parcursul zilei este și ea o adaptare la efort și o activitate fizică. Desigur, atunci când nu se face față situației ar fi de dorit apelarea la un serviciu specializat de reabilitare unde se face un program și se continuă la domiciliu.
Și ulterior echipa multidisciplinară monitorizează rezultatul?
Sigur. Mai mult, echipa modifică programele, în funcție de manifestările clinice și funcționale în cazul în care ele progresează, regresează sau se ameliorează. Dacă cu programe de exerciții putem continua acasă, cele fizioterapice pot fi aplicate doar în condiții de ambulatoriu centralizat sau controlat.
Ce instituții din țară sunt specializate pe reabilitarea post-COVID a pacienților?
Potrivit recomandărilor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, toate instituțiile de ordin republican și orășenesc care nu au profil COVID-19 acut trebuie și sunt dotate cu minim paturi sau secții pentru reabilitarea medicală a persoanelor post COVID-19. Dar, după cum am mai zis, încă trăim această pandemie și suntem încă în perioada acută în care ducem lipsă de paturi pentru pacienții acuți și, respectiv, reabilitării îi revine mai mult deservirea ambulatorie.
Care sunt criteriile de internare? De ce documente este nevoie?
Pentru internare în secțiile de reabilitare, ambulatoriu sau staționar vor fi admise persoanele după perioada acută, care au fost monitorizate de medicul de familie. Este vorba despre persoanele cu starea generală satisfăcătoare, indici vitali stabili, fără febră sau alte situații clinice acute sau decompensate. Dacă pacientul are febră și este încă infecțios, el va sta într-o secție specializată.
Pentru internare pacientul are nevoie de biletul de trimitere forma 027/e de la medicul de familie, unde este specificat când a fost bolnavul infectat și ce tratament a făcut. Obligatoriu ar trebui să fie și analizele de laborator și examenul paraclinic care ne-ar vorbi despre situația sa clinică înainte de internarea într-o secție de reabilitare, dar la cerința specialiștilor din secțiile de internare pot fi solicitate și alte acte.
Este nevoie de un test COVID-19 negativ înainte de internare?
Nu este obligatoriu. După perioada în care pacientul finalizează tratamentul, dacă medicul de familie a decis că el se poate întoarce în societate, la locul de muncă și este stabil timp minim două săptămâni, atunci nu este nevoie de test. Însă, dacă este o situație incertă sau critică, se poate cere și testul la COVID-19.
Cât durează reabilitarea post-COVID? Este această perioadă individuală?
Această perioadă este foarte individuală și depinde de factorii menționați mai sus, de gravitatea infecției COVID-19, patologiile pre-existente sau cele care au apărut după. Dacă persoana se internează pentru reabilitare medicală, este vorba în medie de 10 zile pentru inițierea tratamentului, deoarece după această perioadă tratamentul nu va fi încheiat. Ulterior, acesta va avea o continuitate la domiciliu sau în condiții de ambulatoriu.
La ce îmbunătățiri să se aștepte pacienții după parcurgerea unui program de reabilitare?
Indiscutabil, în primul rând, la ameliorarea clinico-funcțională: de la perceperea stării de bine de către pacient până la ameliorarea indicilor funcționali ce țin de mobilitate, de rezistență, de ameliorarea stării psiho-emoționale, psiho-sociale și, cel mai important, revenirea pacientului la viața de până la infecție.
Poate un pacient care a suportat COVID-19 să se reabiliteze fără a apela la o echipă multi-disciplinară, în condiții de domiciliu?
Desigur, este foarte importantă reîntoarcerea pacientului la domiciliu. Dacă el a fost internat în staționar, acesta este un factor foarte important care influențează reabilitarea psiho-emoțională, de care depinde foarte mult și reabilitarea fizică a pacientului. Inițial începem cu un șir de exerciții simple cu sprijinul celor apropiați. În această perioadă contează foarte mult regimul de lucru și de odihnă echilibrat, un regim de plimbări în aer liber, un program ușor de exerciții, de 15-20 de minute, care ar trebui repetat de două ori pe zi. Însuși pacientul își poate monitoriza starea sa fizică, iar cea psiho-emoțională - cu ajutorul celor din familie. În cazul în care nu se reușește reabilitarea, se apelează la specialiști. Astfel, la domiciliu încercăm recuperarea în conformitate cu recomandările specialiștilor, în cazul în care acestea sunt.
Sunteți co-autoarea Ghidului „Perioada după COVID-19: Informații pentru pacienți. Suport în recuperarea și gestionarea simptomelor, ca urmare a COVID-19”, în care sunt descrise și exerciții pentru pacienți. Unde poate fi găsit acest ghid de către pacienții care au nevoie de el?
Ghidul este elaborat pentru persoanele care au suportat COVID-19 și este scris într-un limbaj foarte simplu și accesibil. Atunci când vorbim despre reabilitare la domiciliu, pacienții trebuie de undeva să se inspire. Acest ghid este o recomandare a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a altor ghiduri internaționale. Acesta poate fi găsit în liberă căutare pe internet și pe site-ul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale din Republica Moldova.
Ce i-ați sfătui pe pacienți care au trecut prin boala COVID-19?
Tuturor persoanelor care au suportat această infecție i-aș sfătui în primul rând să rămână pozitivi, încrezători că totul a trecut, pentru că este ceva nou atât pentru omenire, cât și pentru medicină. Viața continuă, și este foarte important să o realizăm și să o trăim la maxim, să ne reîntoarcem în familie, în societate și să nu ne fie teamă atunci când întâmpinăm greutăți, să cerem ajutor.
Doamna Tăbîrță, vă mulțumim!
