Așezarea bebelușului reprezintă fundamentul proceselor importante care urmează ulterior – statul în picioare, mersul și alte abilități motorii care ajută copilul să se miște și să exploreze lumea mai ușor. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, CDC din SUA, copiii pot sta așezați fără suport către vârsta de 6 luni și se pot așeza de sine stătător către vârsta de 9 luni. Cu toate acestea, copiii sunt individuali, iată de ce ți-am pregătit în continuare o scurtă cronologie a creșterii și dezvoltării copilului, ce factori influențează așezarea acestuia și cum îl poți ajuta să o facă cât mai rapid.
Când copilul se poate așeza fără ajutor?
Cea mai importantă etapă a șederii copilului este atunci când acesta o poate face fără suportul celor din jur. Părinții sau cei apropiați îl pot așeza, însă copilul rămâne în această poziție fără a se mișca.
Majoritatea copiilor o pot face spre vârsta de 6 luni. Dacă un copil nu o poate face spre vârsta de un an de viață, acest fapt nu înseamnă neapărat că are o tulburare de creștere sau dezvoltare. Cu toate acestea, dacă părinții sunt deranjați de acest fapt, trebuie să se adreseze după sfat și îndrumare la un medic pediatru.
Către vârsta de 9 luni copiii încep să se așeze de sine stătător, fără intervenția celor din jur. De obicei, ei se pot așeza după ce se mișcă în sus din poziția culcați pe burtă sau se pot mișca înapoi din poziția de târâre.
Înainte de a se așeza, copiii trebuie să își controleze bine capul și mișcările acestuia. Potrivit CDC, acest lucru se întâmplă către vârsta de 4 luni. Către vârsta de 2 luni copiii își pot ține bine capul atunci când sunt culcați pe burtă.
În plus, înainte de a se așeza, copiii trebuie să-și întărească mușchii brațelor, ai abdomenului, ai spatelui și ai picioarelor până când aceștia, deopotrivă, îl ajută să își mențină corpul așezat și să ajungă în această poziție de sine stătător.
Cercetările medicale sugerează că vârsta la care se așează copiii este dictată de procesul dezvoltării creierului și al corpului, de factorii culturali și cei ai mediului ambiant. Potrivit Academiei de Kinetoterapie Pediatrică (Academy of Pediatric Physical Therapy), SUA, în unele culturi copiii se așează mai devreme decât în altele. De exemplu, comparativ cu cele menționate anterior, copiii din Cameroon și Kenya se așează spre vârsta de 5 luni. Acest fapt se datorează mai multor oportunități de așezare oferite de către părinții și dădacele acestora.
Cum să îți ajuți copilul să se așeze
Timpul de așezare al copilului este determinat, în mare parte, de mediul în care crește. Copiii ai căror părinți și dădace îi motivează să se așeze și îi ajută să își dezvolte musculatura, o fac mai devreme și încep să dezvolte alte abilități motorii, precum aruncarea în sus a obiectelor și mersul.
Iată ce strategii poți aplica pentru a-ți ajuta copilul:
- Oferă-i nou-născutului „timp de burtă”, în care să îl lași în poziția culcată pe burtă, în care acesta să își exerseze ținerea capului și să-și antreneze mâinile;
- Fă acest timp cât mai distractiv prin adăugarea zgomotelor de jucării, discutarea cu bebelușul și plasarea obiectelor pe care el să le ajungă;
- Pune jucăriile lângă copil, astfel încât să le ajungă cu ușurință;
- Joacă-te cu el, cântă-i și discută cu el pentru a încuraja interacțiunea lui cu adulții și dorința de a se așeza și învăța și alte abilități motorii;
- Răspunde la gânguritul copilului și la încercările lui de a vorbi și a se juca;
- Ajută copilul să se așeze și oferă-i exact atât suport pentru a sta în această poziție, de cât are nevoie acesta;
- Susține-l în poziția așezată și jucați-vă în acest mod, menținând contactul față-în-față;
- Oferă-i copilului jucării și cărți, pe care să le privească și să se joace cu ele în poziția așezată.
Nu lăsa copilul nesupravegheat în poziția așezată până când acesta nu o poate face de sine stătător, cu încredere și fără ajutorul celor din jur.
Când să apelezi după ajutor
Fiecare copil se dezvoltă diferit. Copiii născuți prematur se dezvoltă de obicei mai lent decât semenii lor născuți la termenul cuvenit, în special în primul an de viață.
De obicei, medicii le atribuie acestora „vârsta corectată”, în funcție de termenul prematur la care s-au născut. Unii copii născuți prematur dezvoltă abilitățile motorii mai târziu decât semenii loe. De exemplu, un copil născut prematur, cu 2 luni înainte de termen, nu va avea aceleași abilități la vârsta de 2 luni comparativ cu semenii săi născuți la termenul cuvenit.
Potrivit CDC, un copil poate avea nevoie de ajutor dacă:
- Nu stă așezat către vârsta de 12 luni sau 12 luni conform vârstei corectate (în cazul copiilor născuți prematur);
- Nu își dezvoltă abilitățile motorii precum este prestabilit – nu își poate ține capul în poziția culcată pe burtă la vârsta de 2 luni și nu își controlează capul la 6 luni.
- Pare foarte rigid și nu își poate coordona eficient mișcările;
- Nu manifestă comportament social – nu zâmbește celor apropiați, nu face contact vizual și nu interacționează în niciun fel cu aceștia;
- Nu reacționează la sunete, nu încearcă să caute obiecte, nu râde și nu se târăște în nicio direcție spre vârsta de 6 luni.
Intervenția timpurie poate ajuta copilul să se dezvolte în ritmul necesar prestabilit.
Pentru a obține această intervenție, adresează-te pediatrului sau medicului de familie, care te va direcționa ulterior la specialiștii cuveniți.
Sănătate să aveți!
medicalnewstoday.com
