Care sunt ingredientele unei relații bune? Încredere? Comunicare? Compromis? Ce zici de miros? Când cercetătorii din Marea Britanie au chestionat aproape 500 de persoane cu anosmie (pierderea simțului mirosului), mai mult de 50% dintre aceștia au raportat că s-au simțit izolați și au dat vina pe relația în care erau implicați.
Un studiu efectuat pe 32 de pacienți, condus de Thomas Hummel de la Universitatea de Tehnologie din Dresda, Germania, a constatat că bărbații anosmici au ținut sub control o cincime din relațiile sexuale, în timp ce femeile anosmice au avut tendința de a fi mai nesigure față de partenerii lor. De ce se întâmpla așa cercetătorii nu sunt încă siguri, dar au niște indicii.
„Oamenii anosmi se simt nesiguri din punct de vedere social, în special în ceea ce privește mirosul corporal și tind să se retragă din interacțiunile sociale”, spune Hummel. „Pentru bărbați, o nesiguranță socială sporită ar putea conduce la strategii de împerechere mai slabe sau la un comportament mai puțin exploratoriu”, spune el.
Mirosul este important în legătura socială, spune psihologul Pamela Dalton, la Monell Chemical Senses Center, din Philadelphia. „Când o mamă miroase copilul nou-născut, mirosul activează regiunile creierului asociate cu comportamentul de îngrijire. Mirosurile ar putea declanșa, de asemenea, activitatea creierului legată de afecțiune, compasiune sau dragoste romantică. Dalton consideră că acest lucru ar putea explica de ce mulți pacienți anosmici se confruntă cu anumite dificultăți în relațiile cu partenerii lor”.
„Când nu ai simțul mirosului, există un întreg nivel de comunicare pe care îl pierzi”, spune Dalton.
Ceea ce mirosim, de asemenea, joacă un rol important în alegerea partenerului. În experimente, voluntarii care au mirosit mostre de transpirație de la oameni care se confruntă cu anumite sentimente, cum ar fi frica sau dezgustul, au simțit aceste emoții. Cercetătorii o numesc „contagiune emoțională”. Dacă este dezactivată, este posibil să întâlnim dificultăți în a lega relații cu ceilalți. „Când nu ai simțul mirosului, există un întreg nivel de comunicare pe care îl pierzi”, spune Dalton.
Mulți oameni cred că comunică prin miros, precum o fac prin cuvinte, ton sau limbaj corporal. Cercetarea funcției sociale a mirosului este încă în fază incipientă, iar unii oameni de știință ezită să elaboreze concluzii privind amploarea puterii sale.
Deși nu știm cu adevărat câți oameni suferă de anomie, unele estimări sugerează că de la 2 până la 5 milioane de adulți americani o au. În timp ce unii oameni se nasc anosmici, alții pierd această abilitate din cauza leziunilor cerebrale, a atacului viral, a bolii Alzheimer sau a bolii Parkinson. Unii oameni ar putea fi, de asemenea, predispuși genetic să-și piardă simțul mirosului. „Motivele pentru care oamenii sunt anosmici nu se datorează a ceea ce se întâmplă în nas, ci ceea ce se întâmplă în creierul lor”, spune Darren Logan, cercetător de olfacție din Marea Britanie. Motivul pentru care oamenii anosmici tind să se retragă din interacțiunile sociale, spune Logan, ar putea fi din cauza a ceea că nu pot mirosi.
Duncan Boak, fondatorul unei organizații de caritate pentru cei cu tulburări de miros și gust, este mai puțin ambivalent decât Logan. Și-a pierdut mirosul din cauza unei leziune cerebrale, și de atunci i-a fost greu să se conecteze cu oamenii fără a putea mirosi lumea din jurul lui. „Veți ști doar atunci când îl veți pierde”, spune el.
