MONTRAL comprimate filmate

 

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

 

DENUMIREA COMERCIALĂ

Montral

DCI-ul substanţei active

Montelukastum

Levocetirizinum

 

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţe active: montelukast sodic echivalent la montelukast 10 mg, diclorhidrat de levocetirizină – 5 mg;

excipienţi: lactoză, amidon pregelatinizat, crospovidonă, talc, stearat de magneziu.

Compoziţia filmului: hipromeloză, alcool izopropilic, diclormetan, dioxid de titan, talc, propilenglicol, oxid galben de fier.

 

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

 

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, cu linie mediană pe una din feţe.

 

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC

Alte preparate contra afecţiunilor obstructive ale căilor respiratorii. Antagoniști ai receptorilor leucotrienici, R03DC03.

 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Montelukast:

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse celule, incluzând mastocitele şi eozinofilele. Aceşti mediatori
pro-astmatici importanţi se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT). Receptorul de tip-1 CysLT (CysLT1) este prezent în căile respiratorii la om (inclusiv în celulele musculaturii netede a căilor aeriene şi în celulele macrofage de la nivelul căilor respiratorii) şi în alte celule pro-inflamatorii (inclusiv eozinofile şi anumite celule stem mieloide). CysLT au fost corelate cu fiziopatologia astmului bronşic şi a rinitei alergice. În astmul bronşic, efectele mediate de leukotriene includ bronhoconstricţie, secreţie nazală, permeabilitate vasculară şi atragere de eozinofile. În rinita alergică, CysLT sunt eliberate de la nivelul mucoasei nazale, după expunerea la alergen, atât în faza precoce, cât şi în faza tardivă a reacţiei şi sunt asociate cu simptome de rinită alergică. S-a dovedit că provocarea intranazală cu CysLT creşte rezistenţa căilor aeriene nazale şi a simptomelor de obstrucţie nazală. Montelukast este o substanţă activă, cu administrare orală, care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul CysLT1. Montelukast inhibă acţiunea fiziologică a LTD4 asupra receptorului CysLT1 fără a exercita activitate agonistă.

Levocetirizina:

Levocetirizina, enantiomerul (R) al cetirizinei, este un antagonist puternic şi selectiv al receptorilor H1 periferici. Studiile de afinitate au arătat că levocetirizina prezintă afinitate crescută pentru receptorii H­1 la om (Ki = 3,2 nmol/l). Levocetirizina prezintă afinitate de 2 ori mai mare decât cetirizina (Ki = 6,3 nmol/l). Levocetirizina disociază de pe receptorii H1 cu un timp de înjumătăţire plasmatică de 115 ± 38 min.

După administrare unică, levocetirizina prezintă o ocupare a receptorilor de 90% la
4 ore şi 57% la 24 de ore.

Debutul acţiunii levocetirizinei 5 mg în controlul simptomelor induse de polen a fost observat la o oră după administrarea medicamentului în cadrul studiilor controlate placebo utilizând modelul camerelor de provocare alergenică.

Studiile in vitro (camere Boyden şi tehnici cu straturi celulare) au arătat că levocetirizina inhibă migrarea transendotelială a eozinofilelor indusă de eotaxină prin celulele dermice și pulmonare. Un studiu experimental de farmacodinamie efectuat
in vivo (tehnica camerei cutanate) a arătat prezenţa a 3 efecte inhibitorii principale ale levocetirizinei 5 mg în primele 6 ore ale reacţiei induse de polen, comparativ cu placebo la 14 pacienţi adulţi: inhibarea eliberării VCAM-1, modularea permeabilităţii vasculare şi scăderea recrutării eozinofilelor.

Studiile de farmacodinamie efectuate la voluntari sănătoşi au demonstrat că, la jumătate din doza recomandată, levocetirizina prezintă activitate comparabilă cu cetirizina atât la nivel cutanat, cât şi la nivelul nasului.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Montelukast:

După administrarea orală, montelukast este absorbit rapid. La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 3-4 ore (Tmax) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea și Cmax după administrarea orală nu sunt influenţate de o masa standard de dimineaţă.

Levocetirizina:

După administrare orală levocetirizina este absorbită rapid şi în proporţie crescută. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 0,9 ore după administrare. Starea de echilibru este atinsă după două zile. Concentraţiile plasmatice maxime sunt de
270 ng/ml şi 308 ng/ml după administrarea în doză unică, respectiv de doze repetate de 5 mg, o dată pe zi. Gradul de absorbţie este independent de doză şi nu este influenţat de alimente, dar concentraţia plasmatică maximă este redusă şi întârziată.

Distribuţie și legare de proteinele plasmatice

Montelukast:

Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri.

Levocetirizina:

Date privind distribuţia tisulară la om nu sunt disponibile, nici date referitoare la trecerea levocetirizinei prin bariera hematoencefalică. Levocetirizina se leagă în proporţie de 90% de proteinele plasmatice. Distribuţia levocetirizinei este limitată deoarece volumul de distribuţie este de 0,4 l/kg.

Biotransformare

Montelukast:

Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice, la starea de echilibru, ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi.

Levocetirizina:

La om, mai puţin de 14% din doza administrată este metabolizată şi ca urmare, diferenţele rezultate din polimorfismul genetic sau administrarea concomitentă de inhibitori enzimatici se anticipează a fi neglijabile. Căile metabolice includ oxidarea aromatică, N- şi O-dezalchilarea şi conjugarea cu taurină. Căile dezalchilării sunt mediate în principal de CYP3A4, în timp ce oxidarea aromatică implică izoenzime CYP multiple şi/sau neidentificate. Levocetirizina nu are efect asupra activităţii izoenzimelor CYP 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 la concentraţii mult peste concentraţiile plasmatice maxime obţinute după administrarea unei doze orale de 5 mg.

Având în vedere metabolizarea limitată şi absenţa potenţialului inhibitor metabolic, este puţin probabilă interacţiunea levocetirizinei cu alte medicamente sau invers.

Eliminare

Montelukast:

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min., la adultul sănătos. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale, într-un interval de 5 zile şi <0,2% s-a regăsit în urină. Administrat pe cale orală, montelukast-ul şi metaboliţii săi se elimină aproape exclusiv pe cale biliară. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică a montelukast-ului variază între 2,7 și 5,5 ore la adulţii sănătoși. Farmacocinetica montelukast-ului este practic lineară pentru dozele de până la 50 mg administrate oral.

Levocetirizina:

La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 7,9±1,9 ore. Clearance-ul total aparent mediu este de 0,63 ml/min/kg. Calea principală de eliminare a levocetirizinei şi a metaboliţilor săi este cea urinară, reprezentând în medie 85,4% din doză. Eliminarea în masele fecale reprezintă numai 12,9% din doză. Levocetirizina este excretată atât prin filtrare glomerulară, cât şi prin secreţie tubulară activă.

 

INDICAŢII TERAPEUTICE

Comprimatele cu montelukast și levocetirizină sunt indicate pentru ameliorarea simptomelor rinitei alergice (sezoniere sau perene).

 

DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE

Doza uzuală recomandată pentru adulţi constituie – 1 comprimat o dată pe zi.

 

REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 și <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100)

Rare (>1/10000 și <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Nu există date referitoare la reacţiile adverse în astfel de combinaţie. Totuși, au fost raportate reacţii adverse pentru fiecare principiu activ în parte.

 

Montelukast:

Tulburări hematologice și limfatice: frecvente – tendinţă crescută de sângerare;
rare – la pacienţii care suferă de astm pot apărea afecţiuni eozinofilice sistemice.

Tulburări ale sistemului imunitar: frecvente – reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie, infiltrat eozinofilic hepatic.

Tulburări psihice: foarte rare – tulburări ale somnului, inclusiv coșmaruri, halucinaţii, insomnie, nervozitate, anxietate, neliniște, agitaţie, inclusiv comportament agresiv, tremor, depresie, idei și comportament suicidar.

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezii, convulsii.

Tulburări cardiace: frecvente – palpitaţii.

Tulburări vasculare: foarte rare – în timpul tratamentului cu montelukast la pacienţii cu astm bronşic au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom Churg-Strauss (SCS).

Tulburări gastrointestinale: frecvente – diaree, gură uscată, dispepsie, greaţă, vomă.

Tulburări hepatobiliare: frecvente – nivel crescut al transaminazelor serice (ALT, AST), hepatită colestatică.

Afecţiuni cutanate și ale ţesutului subcutanat: frecvente – angioedem, echimoză, urticarie, prurit, eritem, eritem nodos.

Tulburări musculo-scheletice și ale ţesutului conjunctiv: frecvente – artralgii, mialgii, inclusiv crampe musculare.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: frecvente – astenie/oboseală, stare de rău generală, edem.

Levocetirizina:

Tulburări ale sistemului imunitar: frecvente – reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie.

Tulburări psihice: frecvente – comportament agresiv, agitaţie.

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – convulsii.

Tulburări oculare: frecvente – tulburări de vedere.

Tulburări cardiace: frecvente – palpitaţii.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: frecvente – dispnee.

Tulburări gastrointestinale: frecvente – greaţă.

Tulburări hepatobiliare: frecvente – hepatite.

Afecţiuni cutanate și ale ţesutului subcutanat: frecvente – edem angioneurotic, prurit, eritem, urticarie.

Tulburări musculo-scheletice și ale ţesutului conjunctiv: frecvente – mialgii.

Investigaţii diagnostice: frecvente – creșterea masei corporale,     rezultate anormale ale funcţiei hepatice.

 

CONTRAINDICAŢII

Preparatul este contraindicat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută faţă de montelukast, levocetirizină, alţi derivaţi ai piperazinei sau la oricare din componenţii produsului. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. De asemenea, administrarea medicamentului este contraindicată la pacienţii cu afecţiuni renale severe cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min.

 

SUPRADOZAJ

Nu există date referitoare la supradozaj în astfel de combinaţie. Totuși, au fost raportate cazuri de supradozaj pentru fiecare principiu activ în parte.

Montelukast:

Simptome:  dureri abdominale, somnolenţă, sete, cefalee, vărsături şi hiperactivitate psihomotorie.

Tratament: simptomatic. Nu se cunoaşte dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

Levocetirizina:

Simptome: somnolenţă.

Tratament: nu există antidot specific. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic și de susţinere. După ingestia recentă trebuie luat în considerare lavajul gastric. Hemodializa nu este eficace pentru eliminarea levocetirizinei.

 

ATENŢIONĂRI ȘI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Montelukast:

Pacienţii trataţi cu montelukast, pot prezenta în cazuri rare eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss, o afecţiune tratată frecvent cu corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate, de obicei, dar nu întotdeauna, cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu corticosteroid administrat oral. Medicii trebuie să fie atenţi la pacienţii la care apar eozinofilie, vasculită cu erupţii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace şi/sau neuropatie. Pacienţii cu hipersensibilitate la aspirină trebuie să evite utilizarea aspirinei sau AINS pe perioada tratamentului cu Montelukast.

Levocetirizina:

A se evita practicarea activităţilor care necesită reacţii psihomotorii rapide precum conducerea vehicului sau folosirea utilajelor, de asemenea a se evita consumul de alcool sau alte depresante ale SNC concomitent cu levocetirizină.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea în sarcină și perioada de aplăptare

Se recomandă prescrierea cu precauţie a medicamentului la gravide sau femeile care alăptează.

Preparatul poate fi administrat pe parcursul sarcinii și în perioada de alăptare numai în cazul în care beneficiul scontat pentru mamă depășește orice risc potenţial pentru făt sau sugar.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

La unii pacienţi poate apărea somnolenţă, oboseală și astenie, de aceea trebuiesc evitatate activităţile care necesită vigilenţă sporită şi reacţii psihomotorii rapide.

 

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ȘI ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Montelukast:

În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte importante clinic asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale noretindronă 1 mg/etinilestradiol 35 mcg), terfenadină, digoxină şi warfarină. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Nu se recomandă ajustarea dozării de montelukast. Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente cu inductori enzimatici puternici ai citocromului P450, cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.

Levocetirizina:

Studiile efectuate cu forma racemică a cetirizinei au demonstrat că nu există interacţiuni relevante din punct de vedere clinic la administrarea concomitentă cu antipirina, pseudoefedrină, eritromicină, azitromicină, ketoconazol şi cimetidină. S-a observat o scădere uşoară a clereance-ului cetirizinei (16%) în cadrul unui studiu cu doze repetate efectuat cu teofilină (400 mg o dată pe zi). Este posibil ca o doză mai mare de teofilină poate exercita efect mai accetuat. Gradul absorbţiei levocetirizinei nu este influenţat de alimente, deşi viteza absorbţiei este scăzută. Ritonavir-ul mărește ASC cu circa 42%, de asemenea mărește T½ (53%) și scade clearence-ul (29%) a cetirizinei. Cetirizina nu influenţează asupra ritonavir-ului.

La pacienţii sensibili, administrarea concomitentă de cetirizină sau levocetirizină şi alcool etilic sau a altor medicamente care deprimă sistemul nervos central (SNC) poate avea efecte asupra sistemului nervos central, deşi s-a demonstrat că forma racemică a cetirizinei nu potenţează efectul alcoolului etilic.

 

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 10 mg + 5 mg. Câte 10 comprimate în blister din Al/Al. Câte
5 blistere însoţite de instrucţiunea pentru administrare în ambalaj din carton.

 

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25 °C.

A se păstra în ambalaj original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor!

 

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

 

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

 

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

Noiembrie 2012.

 

NUMELE ȘI ADRESA PRODUCĂTORULUI

MICRO LABS LIMITED-UNIT III, INDIA.

R.S. No. 63/3&4, Thiruvandar Koil

Pondicherry-605 102

 

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale  (tel.: 0 22 88 43 38)

La Inceput