Virușii sunt agenți infecțioși cu o tendință vertiginoasă de evoluție și dezvoltare. Lumea științifică are misiunea permanentă de a găsi soluții de tratament tot mai eficiente. Virusul papilloma uman prezintă interes sporit din cauza potențialului cancerigen al anumitor genotipuri. Acum se cunosc peste 120 de genotipuri diferenţiate de secvenţa ADN. Infectarea are loc prin contact, de la o persoană purtătoare de virus. La atingere acesta are capacitatea de a pătrunde prin straturile pielii, de a se menține și multiplica. În funcție de imunitatea organismului, virusul papilloma se poate manifesta după o perioadă de trei săptămâni și mai mult de la infectare.
În funcție de locul apariției infecției se întâlnesc următoarele patologii dematovenerologice:
- Veruncile vulgare apar de obicei pe mâini și picioare, au forma unor ,,conopide” de 3-4 mm de culoarea pielii sau mai întunecate. În popor li se mai spune ,,nigei”. Odată ce au apărut, nu există tratamente care să prevină reapariția lor. Virusul se păstrează în țesutul epitelial pe toată viața, iar negii apar la suprafața pielii atunci când organismul este slăbit, imunitatea periclitată. La copii veruncile vulgare au o tendinţă de a trece de la sine. Una din cele mai eficiente metode populare de a combate negii, care apar la suprafața pielii, este soluția de conține rostopască ce se aplică local.
- Veruncile plantare apar pe tălpile picioarelor, la baza degetului mare sau la călcâi mai des la adulți. Se transmit prin purtarea încălțămintei folosită anterior de persoanele bolnave sau de la bazinele de înot, sălile de sport. Au dimensiuni de până la 1 cm și uneori sunt extrem de dureroase, stânjenind mersul.
- Veruncile plane apar mai des la copii, rareori la femei și sunt localizate pe față și dosul mâinilor. Sunt de doar câțiva milimetri, uneori provoacă prurit (mâncărime). În general dispar de la sine în câteva săptămâni sau luni.
- Condiloamele acuminate (vegetațiile veneriene) apar în regiunea genitală și anală. Se transmit pe cale sexuală. Cel mai des apar la persoanele cu vârsta cuprinsă între 16-25 ani. Există şi riscul transmiterii pe altă cale decât cea sexuală, îndeosebi prin lenjeria umedă contaminată sau în timpul naşterii. Dacă mama prezintă condiloame, copilul poate dezvolta papilomatoza laringiană. Diagnosticul de condiloame este aproape exclusiv clinic, prin teste de bilogie moleculară, impunând căutarea localizărilor anale şi genitale. Tipurile 16, 18, 31, 33 şi 45 au în schimb un potenţial oncogen.
În anumite localizări umiditatea produce miros dezagreabil. Netratată se dezvoltă exuberant luând aspectul de tumori gigante. La femei condiloamele vulvare sunt localizate pe labiile mari şi mici, clitoris, vestibul. Formele extensive se întind la vagin, perineu şi regiunea perianală, impunând un examen ginecologic şi anal complet. Frecvenţa ridicată şi riscul de transformare malignă a condiloamelor cervicale impune depistarea lor prin efectuarea frotiului cervical la toate femeile în perioada de activitate genitală, în particular celor expuse bolilor cu transmitere sexuală. La bărbat localizarea de predilecţie este faţa internă a prepuţului, fren, şanţul balanoprepuţial şi mai rar pe gland. Condiloamele pot fi observate şi la copil, deseori fiind datorate transmiterii prin mâna afectată de veruci vulgare.
Profilaxia infecțiilor cu papilloma virus
Cea mai eficientă metodă de profilaxie este vaccinarea. Aceasta previne cele mai răspândite tipuri de infecții cu papiloma virus și este recomandată la vârsta de 9-13 ani. Screeningul populației prin intermediul testului Papanicolau este standardul de aur al multor țări pentru profilaxia cancerului de col uterin. Veruncile pot fi îndepărtate prin criocoagulare.Pentru a reduce șansele de molipsire, specialiștii mai recomandă abstinența sexuală, utilizarea prezervativelor și a substanțelor microbicide.
