Adenomul de prostată

Prostata este o formațiune glandulară cu structură fibromusculară care înconjoară baza vezicii urinare și face parte din aparatul reproductiv masculin. Este situată sub vezica urinară şi înainte de rect.

Ţesutul prostatei înconjoară uretra. Adenomul de prostată reprezintă cea mai frecventă tumoare printre bărbați. Se defineşte ca o tumoare benignă a prostatei, care afectează fluxul urinar prin împiedicarea scurgerii normale a urinei.

Adenomul de prostată are o prevalenţă sporită la bărbaţii în vârstă: prevalenţa creşte de la 5 la sută la bărbaţii în vârstă de 40 de ani, până la 30 la sută la bărbaţii în vârstă de 60 de ani şi este mai mare de 50 la sută, la bărbații trecuți de 80 de ani.

Adenomul de prostată practic niciodată nu malignizează, iar riscul dezvoltării cancerului prostatei la pacienţii cu adenomul prostatei nu este mai mare, decât în cazul celor care nu au adenom.

Termenul de hiperplazie benignă a prostatei este un sinonim frecvent utilizat pentru adenomul de prostată în literatura de specialitate. Adenomul de prostată se dezvoltă sub acţiunea hormonilor sexuali masculini. Mecanismul definitiv de apariţie şi de progresie a adenomului de prostată rămâne încă neelucidat.

Simptomele adenomului de prostată

  • simptome obstructive, adică început dificil al actului de micţiune
  • jet urinar slab, intermitent,
  • disurie (atunci când persoana urinează cu forţă pentru a evacua vezica urinară),
  • micţiune prelungită,
  • senzaţie de golire incompletă a vezicii urinare,
  • retenţie de urină,
  • pseudo-incontinenţă din cauza vezicii urinare suprapline de urină reziduală
  • simptome iritante (polakiurie şi nocturie (urinările frecvente și incomplete în timpul zilei şi al nopţii) 

Diagnosticul adenomului de prostată este stabilit în baza acuzelor, a datelor examenului clinic şi a unor investigaţii paraclinice: determinarea PSA (antigenul specific al prostatei, nivelul lui ridicat este caracteristic pentru cancerul prostatei), uroflowmetria (cel mai important indice este Q max – viteza maximă a fluxului urinar în timpul micţiunii), stabilirea ultrasonografică a dimensiunilor adenomului prostatei şi caracteristica nodulilor adenomatoşi, cuantificarea volumului rezidual de urină după micţiune.

Gradul de severitate a adenomului este determinat în baza scorului special de simptomatologie clinică şi severitatea maladiei.

Tratamentul adenomului de prostată

Tratamentul adenomului de prostată se bazează pe modificările stilului de viaţă, administrarea preparatelor din 3 grupe farmacologice (eficienţa dovedită au antagoniştii receptorilor α-adrenergici şi inhibitorii 5-α reductazei, iar în ultimul timp sunt disponibile date privind eficacitatea unor preparate fitoterapeutice în terapia adenomului de prostată), tratamentul chirurgical şi miniinvaziv.

Tratamentul chirurgical este recomandat pacienţilor cu o stare agravată. Indicaţiile absolute pentru tratament includ: retenţie acută de urină, retenţie acută recidivantă de urină, hematurie recurentă, insuficienţă renală secundară adenomului de prostată, calculi în vezica urinară.

La momentul actual nu există metode de profilaxie primară a adenomului de prostată. Totuși unele măsuri pot ameliora starea bolnavilor.

Modificările recomandate ale stilului de viaţă cuprind:

  • limitarea aportului de lichid la nivel de 1,5 l, cu micşorarea consumului înainte de somn sau în timpul activităţilor publice;
  • limitarea sau evitarea consumului de alcool şi cafeinei, care au un efect diuretic şi iritant;
  • aplicarea metodei de urinare dublă până la evacuarea mai completă a urinei din vezica urinară; tehnici distractive;

suspendarea sau înlocuirea medicamentelor cu efect potenţial negativ asupra simptomatologiei adenomului de pros

Cuvinte cheie: 
Sursa foto: 
dailyalternative.co.uk
La Inceput