Mit: De tuberculoză se îmbolnăvesc doar „marginalii” – consumatorii de alcool și droguri sau săracii

Mit: De tuberculoză se îmbolnăvesc doar „marginalii” – oamenii care duc un mod de viaţă asocial, consumatorii de alcool și droguri sau săracii

Adevăr: Bacilului tuberculozei nu-i pasă cine stă în faţa lui – un om de afaceri prosper, un om obişnuit sau unul decăzut. Aproximativ o treime dintre oameni – inclusiv din Moldova – sunt infectaţi cu micobacteria tuberculozei. Nu înseamnăînsă că toţi cei infectaţi se vor îmbolnăvi neapărat. boala are nevoie de condiții ca să se dezvolte. De exemplu - scăderea imunităţii pe fon de stres, alimentaţie neregulată şi dezechilibrată, răceli frecvente, organism astenic, extenuat. Într-adevăr, are mai multe şanse să se îmbolnăvească cel care trăieşte în condiţii nefavorabile, care se alimentează prost, întrucât aceşti factori acţionează negativ asupra imunităţii. Bogăţia în sine însă nu reprezintă o garanţie împotriva tuberculozei, ca, de altfel, şi împotriva altor boli. Dacă lucrurile ar sta aşa, atunci nu ar fi decedat de tuberculoză Vivien Leigh, Eleanor Roosevelt şi alte personalităţi celebre şi înstărite. De exemplu, în 2009, a decedat de tuberculoză scriitorul ucrainean Pavlo Zagrebelnîi, Erou al Ucrainei, laureat al Premiului de Stat al URSS, autorul faimoasei cărți „Roxolana”.

Mit: Tuberculoza poate fi tratată, dar nu vindecată

Adevăr: Această părere, după toate probabilităţile, este o consecință a faptului că timp îndelungat nu au existat medicamente împotriva tuberculozei. Boala era tratată cu aer curat şi alimentaţie bogată. De aceea, timp îndelungat mortalitatea cauzată de tuberculoză a înregistrat o rată foarte înaltă. Apariţia primelor preparate medicamentoase împotriva tuberculozei a declanşat o revoluţie în tratamentul bolii. Medicina modernă obţine vindecarea completă în 85-95% dintre cazuri. Tuberculoza nu este o sentinţă, este una dintre maladiile grave, care poate fi vindecată. Succesul tratamentului, în mare parte, depinde de pacientul însuşi. Dacă acesta cere ajutor medical odată cu apariţia primelor simptome alarmante, dacă nu întrerupe tratamentul şi urmează toate prescrierile medicului, atunci şansele de vindecare completă sunt foarte mari.

Mit: Este suficient să mergi alături de un bolnav de tuberculoză în transportul public, ca să te molipseşti şi să te îmbolnăveşti

Adevăr: Bacilul tuberculozei este slab rezistent la lumina solară, la aerul curat şi la curenţii de aer. Pentru infectare sunt necesare 3 condiţii:

-Aflarea îndelungată în aceeaşi încăpere cu bolnavul de tuberculoză, care elimină micobacteria tuberculozei, concentraţia înaltă de micobacterii în aer şi imunitatea scăzută a omului. În transportul în comun nu există nici prima, nici a doua condiţie. Din cauza deschiderii permanente a uşilor, aici are loc circulaţia intensă a aerului, condiţiile de „viaţă” ale micobacteriilor sunt nefavorabile. Pasagerii se află puţin timp în transport. Totuşi, pentru a evita infectarea cu orice bacterii şi viruşi, care se transmit pe cale aerogenă (prin aer), trebuie să ştim să respectăm nişte reguli simple, aşa-numitele reguli de igienă sau etichetă a tusei:

• Nu tuşiţi asupra sau în direcţia cuiva:

• Nu permiteţi ca cineva să tuşească în direcţia dumneavoastră.

• Nu permiteţi ca cineva să tuşească în direcţia cuiva.

• Dacă totuşi a început un acces de tuse, întoarceţi-vă într-o parte de la cei ce vă înconjoară, aplecaţi uşor capul, acoperiţi gura şi nasul cu o băsmăluţă, cu faţa dorsală a mâinii sau cu braţul îndoit din cot.

• Nu staţi mult timp într-o încăpere în care cineva tuşeşte.

• După posibilitate, aerisiţi mai des încăperea în care cineva tuşeşte.

Mit: Penitenciarele şi oamenii străzii – „focare” de tuberculoză

Adevăr: În majoritatea ţărilor din spaţiul ex-sovietic morbiditatea tuberculozei în populaţia penitenciarelor este mai înaltă decât în rândul populaţiei civile. Dar tuberculoza nu este întotdeauna contractată aflându-ne între pereţii instituţiei de corecţie. Întâi de toate, majoritatea deținuților bolnavi sunt identificați imediat ce intră în izolatorul de urmărire penală. Acest lucru ne permite să afirmăm că tuberculoza e adusă din afară. În instituţiile penitenciare, de obicei, se iau măsuri pentru izolarea bolnavilor de tuberculoză, pentru a evita răspândirea bolii. În multe ţări, în închisori se implementează proiecte speciale pentru fortificarea controlului tuberculozei, graţie cărora sunt aduse în ordine spitalele penitenciarelor, iar deţinuţii bolnavi de tuberculoză primesc alimentație suplimentară, etc. Este mai uşor să tratezi bolnavii de tuberculoză deținuți, decât pe cei aflați în libertate. Eliberarea persoanelor care nu au finalizat cursul de tratament al tuberculozei nu e în măsură să influenţeze semnificativ situaţia epidemiologică a tuberculozei, cel puţin datorită faptului că între serviciile medicale există contacte şi o coordonare, fapt ce permite supravegherea bolnavilor de tuberculoză puşi în libertate.

Mit: Tratamentul tuberculozei durează ani de zile şi costă foarte scump

Adevăr: Durata tratamentului tuberculozei „clasice” este de 6-8 luni. În aceste condiţii, conform protocolului actual de tratament (strategia DOTS), bolnavul nu este obligat să se afle în instituţia medicală pe toată perioada tratamentului. El este spitalizat până în momentul în care încetează să mai elimine micobacteriile tuberculozei (n.r. se numește abacilare). Odată ce bolnavul este abacilat, el nu prezintă pericol pentru cei din jur şi poate continua tratamentul în condiţii de ambulatoriu, adică acasă. Pentru a se asigura continuarea de către pacient a întregului curs de tratament, medicamentele se administrează sub supravegherea personalului medical. Succesul tratamentului, de asemenea, depinde în mare parte de depistarea la timp a bolii. Cu cât mai devreme este depistată tuberculoza şi iniţiat tratamentul, cu atât şansele de vindecare completă sunt mai mari. Costul setului de medicamente pentru un curs de tratament de 6 luni al tuberculozei „clasice” variază între 20 şi 120 de dolari. Diagnosticul şi tratamentul tuberculozei în Moldova este gratuit. Este mai îndelungat şi mai costisitor tratamentul tuberculozei rezistente la medicamente (nu mai puţin de 20 de luni de administrare zilnică a medicamentelor; costul întregului curs, în funcţie de spectrul rezistenţei la medicamente a tulpinei micobacteriene, se estimează de la 10 mii la 25 de mii de dolari).

Mit: Medicamentele gratuite folosite în spitale pentru tratamentul tuberculozei  sunt cele mai ieftine, sunt produse în ţările lumii „a treia” şi nu sunt eficiente. Există preparate mai puternice şi mai scumpe la care pacienţii de rând nu au acces

Adevăr: La baza acestui mit stă, precum se vede, convingerea larg răspândită în toată lumea că „dacă te tratezi pe degeaba – degeaba te tratezi”, precum şi eterna speranţă a omenirii la pastila „magică”, care, odată administrată, poate trata orice boală. Realitatea este departe de a fi aşa. Din păcate, în realitate setul medicamentelor antituberculoase de bază, aşa-zisele medicamente de linia întâi, este mic şi nu a fost reînnoit de mult timp. Primul dintre aceste medicamente – streptomicina – a apărut în 1943, iar izoniazida - în 1952.  Ultimul –  rifampicina – în 1965. Însă anume aceste 2 preparate de la urmă, în diferite combinaţii, sunt cele mai eficiente pentru tratamentul tuberculozei „clasice”. Majoritatea antibioticelor apărute în ultimii ani se referă la categoria aşa-numitelor preparate de rezervă (sau preparate de linia a 2-a şi următoarele) în tratamentul tuberculozei, din cauza toxicității lor înalte, respectiv, imposibilitatea de a le administra timp îndelungat. Acestea nu acţionează asupra tuturor tulpinilor de micobacterii şi costă foarte scump. Din acest motiv ele se utilizează doar în cazurile când nu mai este posibilă administrarea preparatelor de linia întâi. Cu toate acestea, administrarea lor nu asigură întotdeauna succesul tratamentului. Este inadmisibil să se iniţieze tratamentul din start cu aceste preparate. Medicamentele antituberculoase de linia întâi, care sunt procurate de către state sau sunt primite sub formă de ajutor internaţional, sunt produse de un grup restrâns de companii farmaceutice, certificate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, fapt ce le garantează calitatea.

Mit: Tuberculoza poate fi tratată prin remedii populare

Adevăr: La baza acestui mit stă probabil memoria istorică a timpurilor când încă nu existau medicamente antituberculoase şi tratamentul tuberculozei se limita la izolarea bolnavilor în sanatorii, unde aceştia se aflau timp îndelungat în linişte, la aer curat şi se alimentau consistent. Nimeni nu contestă acţiunea benefică a aerului curat şi a alimentaţiei corecte şi echilibrate asupra procesului de tratament a tuberculozei. Distrugerea micobacteriei tuberculozei este însă mai puţin posibilă într-un asemenea mod. Din această cauză, amânând începerea tratamentului sau evitând-ul, bolnavul de tuberculoză îşi cauzează daune ireversibile sie şi prezintă pericol pentru sănătatea celor din jur.

Uneori circulă istorii despre vindecarea miraculoasă de tuberculoză cu ajutorul cărnii de câine sau a grăsimii de bursuc (urs). Mitul despre proprietăţile curative ale cărnii de câine este răspândit pe larg în rândul deţinuţilor, oamenilor străzii şi este mai degrabă legat de zvonul precum că în tuberculoză se recomandă includerea în raţia alimentară a unei cantităţi mari de proteine de origine animală, adică de carne.

Neavând posibilitatea de a obţine produse de calitate din carne, aceștia recurgeau la astfel de metode barbare pentru completarea raţiei alimentare. Mitul despre acţiunea curativă a grăsimii de bursuc asupra tuberculozei, de asemenea, poate fi legat de informaţia despre necesitatea includerii în alimentaţia bolnavului de tuberculoză a unei cantităţi suficiente de grăsimi animale. Trebuie să țineți minte că unele remedii populare pot servi ca supliment în tratamentul tuberculozei, însă nu mai mult decât atât.

Mit: E mai bine să nu te tratezi şi să trăieşti cât ţi-e dat, decât să te tratezi şi să-ţi distrugi organismul cu preparate antituberculoase

Adevăr: Cel mai des acest lucru poate fi auzit de la oamenii bolnavi, care au pierdut orice interes pentru viaţă, sunt extenuaţi de tratamentul îndelungat, înrăiţi pe toată lumea, sau… de la cei care încearcă să profite de boala lor.

Da, în mare parte, decizia de „a se trata sau nu” o ia pacientul însuşi, dar în cazul tuberculozei este vorba de o maladie infecţioasă gravă, care prezintă un pericol real pentru alţi membri ai societăţii. Din această cauză este necesar să fie depuse toate eforturile pentru a convinge pacienţii despre necesitatea de a urma tratamentul, de a folosi pentru aceasta toate pârghiile posibile – de la măsuri de încurajare, până la măsuri de constrângere, chiar dacă ultimele sunt ineficiente.

Mit: Nu există un vaccin eficient împotriva tuberculozei, de aceea vaccinarea copiilor cu BCG este inutilă şi chiar dăunătoare

Adevăr: Vaccinarea cu BCG permite scăderea riscului îmbolnăvirii de tuberculoză şi, cel mai important, previne dezvoltarea formelor grave de tuberculoză. Vaccinarea cu BCG, într-adevăr, nu se efectuează în ţările cu un nivel scăzut de infectare cu tuberculoză, sau se face doar copiilor din grupul de risc. În statele Europei de Est însă, nivelul infectării populaţiei e de asemenea natură, încât nu se poate renunţa la vaccinarea copiilor. Din această cauză părinţii, care refuză vaccinare cu BCG, îşi expun copiii la un pericol serios.  

Mit: Pentru a avea succes în lupta cu tuberculoza este necesar să se revină la examinarea în masă a populaţiei prin examinare radiologică

Adevăr: Examenul radiologic nu este o metodă de tratament, este doar una dintre metodele de examinare, care permite depistarea tuberculozei sau altor maladii ale plămânilor. Este o metodă costisitoare şi, în acelaşi timp, nu chiar atât de eficientă, pe cât ar părea. Trebuie examinaţi toţi – câteva milioane, în timp ce maladia se depistează la câteva mii. Respectiv, costul pentru o astfel de identificare a fiecărui bolnav se va măsura în mii de dolari. Cu atât mai mult că microradiografia se face doar o dată pe an. Tuberculoza însă poate apărea la scurt timp după ce persoana a făcut examenul radiologic, din care reieşea că este sănătos. Aceasta înseamnă că s-ar putea ca persoana să nu dea atenţie simptomelor care apar, considerând că de curând a făcut examenul radiologic şi nu i s-a depistat nimic. În consecinţă, el se va adresa medicului cu întârziere şi nu va începe la timp tratamentul. Nu trebuie să uităm şi de „factorul uman”. Microradiografia este o metodă mai puţin sigură decât radiografia cutiei toracice, iar erori în descrierea microradiogramei, din păcate, se întâlnesc destul de des. E de dorit ca examinarea cu ajutorul microradiografiei să aibă „o destinaţie specială” – să se efectueze în cadrul grupurilor cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză. Mai mult, depistarea tuberculozei prin analiza microscopică a sputei nu înseamnă că metodele radiologice sunt excluse definitiv.

La suspecţia tuberculozei, pacientului îi va fi indicată în mod obligatoriu radiografia cutiei toracice. Şi, în definitiv, nimeni nu interzice persoanelor, care au grijă de sănătatea lor să facă din proprie iniţiativă un examen radiologic la necesitate.

Mit: Tuberculoza va putea fi ținută sub control doar atunci, când se va normaliza situaţia social-economică în ţară, când vor creşte veniturile oamenilor, când toţi vor avea condiţii de trai decente

Adevăr: Acesta este un mit răspândit de cei care consideră că „înainte nu era tuberculoză” şi că în ţările bogate aceasta nu se întâlneşte. Indiscutabil, condiţiile social-economice afectează sănătatea oamenilor. Orice boală, nu doar tuberculoza, va afecta, în primul rând, persoanele care trăiesc în condiţii grele, epuizaţi de munca peste puteri. Dar focare de tuberculoză au fost şi sunt şi în ţările cu un înalt nivel de trai. E suficient să amintim de epidemia de tuberculoză din New York, unul dintre cele mai bogate oraşe de pe planetă, de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut. În revistele specializate de medicină se găsesc multe articole, în care sunt descrise focare ale bolii în instituţii de învăţământ prestigioase, pe care le considerăm dezvoltate din punct de vedere economic.

Pentru a împiedica eliminarea micobacteriilor tuberculozei, care sunt sursa principală de molipsire a oamenilor sănătoşi de la cei bolnavi, nu e cazul să aşteptăm până vor fi realizate programele de eradicare a sărăciei, până va creşte PIB-ul cu câteva procente sau de câteva ori, până se va oferi spaţiu locativ gratuit şi salariul va crește până la „n” dolari. Este necesar să depistăm bolnavul şi să-l convingem să urmeze tratamentul până la capăt. Anume în acest sens cetăţenii pot fi de ajutor ţării, când ei nu vor fi indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, faţă de cei ce-i înconjoară. Haideţi să ne întrebăm şi să întrebăm auditoriul nostru, dacă am sugerat vreodată colegului, vecinului, rudei, a cărui tuse se prelungea, care manifesta astenie permanentă şi oboseală, să se adreseze medicului specialist. Haideţi să vedem dacă facem totul ca şi în condiţii grele să ne îngrijim de sănătatea noastră şi a celor care ne înconjoară. Una dintre metodele elementare şi sigure de protecţie împotriva oricărei infecţii, care se transmite pe cale aerogenă, este să ne acoperim gura şi nasul cu o batistă când tuşim sau strănutăm, să nu scuipăm pe podele, pe trotuar, pe sol. Observaţi des aceste lucruri pe străzile oraşului nostru, în transportul în comun?  Fumatul este unul dintre factorii de risc sporit în apariţia oricărei maladii pulmonare. Fumatul nu-l ajută pe cel sărac să devină bogat. De cer chiar şi sumele modeste de bani, pe care le pot cheltui pentru un pachet de lapte, un pahar de suc sau o franzelă, mii de oameni, cu o stare materială precară, preferă să le cheltuie pe ceea ce nu aduce niciun beneficiu sănătăţii lor? Haideţi să nu aşteptăm mană cerească şi să nu mizăm pe un miracol economic, dar să încercăm să ne schimbăm mentalitatea noastră și a celor din jur, indiferent că îi cunoaștem ori nu. Să încetăm să ne speriem unul pe altul, dar să conştientizăm un simplu adevăr: „Tuberculoza se vindecă. Trebuie doar să acceptăm să ne tratăm!”

Sursa foto: 
Descoperă.ro
La Inceput