Violența sexuală, între mit și sechelele pe care le lasă pentru toată viața

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) violul, agresiunea sexuală, abuzul sexual și violența sexuală sunt considerate sinonime, deși contextele în care sunt utilizate pot fi diferite. În general, agresiunea sexuală  este definită drept orice act sexual, încercare de obținere a unui act sexual, comentarii și avansuri sexuale nedorite sau acțiuni de trafic a sexualității feminine prin utilizarea constrângerii, amenințărilor de vătămare sau forță fizică, realizat de orice persoană, fără limitare, acasă ori la locul de muncă.

La nivel global, studiile populaționale demonstrează că între 6% și 46% dintre femei au suportat cel puțin o dată în viață o tentativă de viol sau un act sexual violent din partea partenerului actual sau al unui partener din trecut. A fost estimat că violul și violența domestică fură aproximativ 5%-16% din anii de viață sănătoși ai femeilor de vârstă reproductivă. În prezent, de la 1 la 2 milioane de femei și copii sunt traficați pentru muncă forțată sau exploatare sexuală.

Potrivit unui studiu OSCE, publicat în iulie 2019, două din cinci femei (40%) din Moldova  declară că au experimentat violență fizică sau sexuală de la vârsta de 15 ani din partea unui partener sau a unui bărbat necunoscut.

Violența sexuală poate lua mai multe forme, cele mai răspândite fiind:

  • robia sexuală;
  • hărțuirea sexuală (inclusiv solicitarea serviciilor sexuale în schimbul oferirii unui loc de muncă sau a notelor în școli și universități);
  • traficul de persoane în scopul prostituției forțate;
  • expunerea forțată la pornografie;
  • sarcina forțată;
  • sterilizarea forțată;
  • avortul forțat;
  • mariajul forțat;
  • mutilarea organelor genitale feminine;
  • testele de virginitate.  

În societatea modernă există un șir de mituri legate de viol, realitatea însă fiind adesea diametral opusă. Răspândirea acestora în societate are consecințe negative, în special pentru victimă, care, de obicei, este blamată, învinuită de ceea ce i s-a întâmplat și nu poate beneficia de reabilitare. Pe de altă parte, atacatorul este justificat.

Iată cel mai frecvent întâlnite mituri în societatea modernă, dar și adevărul ce se ascunde în spatele lor, potrivit OMS:

Mit nr. 1: Sexul este prima motivație pentru viol.

Adevăr: Cele mai frecvente motive pentru viol sunt puterea, furia, dorința de dominare și de control.

Mit nr. 2: Doar o categorie anumită de femei riscă să fie violată

Adevăr:  Oricare femeie riscă să fie violată, indiferent de etichetarea acesteia drept „fată bună” sau „fată rea” de către societate.

Mit nr. 3: Violul este comis de un necunoscut

Adevăr: Majoritatea violurilor sunt comise de o persoană cunoscută victimei.

Mit nr. 4: Lucrătorii sexului comercial nu pot fi violați

Adevăr: Oricare femeie sau bărbat, indiferent de implicarea acestora în sexul comercial, riscă să fie violați. Studiile arată că un număr semnificativ al lucrătorilor sexului comercial raportează cazuri de viol. De obicei, acestea sunt comise de către clienți, reprezentanții poliției sau partenerii victimelor.

Mit nr.5: Soții nu își violează soțiile

Adevăr: Orice act sexual forțat este considerat viol, indiferent dacă victima este sau nu căsătorită cu agresorul. Din păcate, în multe țări legislația u prevede pedepse pentru aceștia, chiar dacă femeile sunt sistematic violate de către parteneri.

Indiferent de miturile asociate cu violul, acest fenomen, odată produs, lasă amprente pronunțate asupra victimei – atât asupra laturii fizice și psihologice, dar și asupra cursului vieții în general.

Printre problemele fizice se numără traumele genitale și non-genitale, sau în unele cazuri – decesul.

Printre traumatismele genitale, cel mai frecvent întâlnite sunt echimozele (vânătăile), abraziunea, roșeața și umflăturile la nivelul organelor genitale externe.

Traumatismele non-genitale sunt considerate vânătăile și contuziile, lacerațiile (rupturi), semne de ligatură pe glezne, încheieturi și gât, semne pe mâini sau mușcături, traumatisme anale și rectale.

Adițional pot apare: sarcina nedorită, avortul nesigur, infecțiile cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA), unele disfuncții sexuale, infertilitatea, boli inflamatorii pelviene, infecții ale tractului urinar.

Consecințele psihologice pot fi clasificate în cele de scurtă durată și cele ce au consecințe în timp îndelungat.

Consecințele de scurtă durată sunt: sindrom traumatic post-viol, tulburare nervoasă post-traumatică, depresii, fobii sociale, anxietate, comportament suicidal.

Consecințele de lungă durată  includ migrenele, oboseala, tulburări de somn (inclusiv coșmaruri), voma recurentă, tulburări alimentare, dificultăți sexuale.

Mai mult decât atât, adulții care au fost violați în copilărie se confruntă cu depresii, anxietate, tulburări post-traumatice, distorsionări cognitive, dereglări emoționale și dificultăți interpersonale, inclusiv problemele sexuale.

Violența sexuală împotriva bărbaților este, de asemenea, o problemă stringentă, în special, pentru că nu sunt raportate cazurile de violență autorităților competente. Se întâmplă din cauza jenei maxime a bărbaților abuzați, dar și a dezgustului descrierii acestor cazuri în fața membrilor poliției.

Consecințele abuzului sexual asupra bărbaților sunt: frica, depresia, ideile suicidale, furia, probleme de ordin sexual și interpersonal.  

Pentru a lupta cu violența bazată pe gen, anual, Centrul pentru Leadershipul Global al Femeilor organizează o campanie internațională cu durata de 16 zile. Aceasta începe pe 25 noiembrie, de Ziua Internațională de combatere a violenței împotriva femeilor, și durează până pe 10 decembrie – Ziua drepturilor omului. Campania are drept scop sensibilizarea populației pentru prevenirea și eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor.

În acest an, tema campaniei este: „Colorează lumea în oranj: egalitatea generațiilor în lupta împotriva violului!”

Sursa foto: 
onmeda.de
Sursa: 
La Inceput