Cauzele durerii abdominale în sarcină. Posibile afecțiuni

Durerea abdominală acută în timpul sarcinii poate să apară dintr-o coincidență sau poate fi provocată de sarcina însăși.

Istoricul apariției durerii abdominale acute

  • Când a apărut, durata durerii, intensitatea și caracterul durerii abdominale în timpul sarcinii și simptomele asociate care trebuie stabilite.
  • O importanță majoră o are vârsta la care femeia a rămas însărcinată, deoarece apar unele modificări legate de vârsta gestațională. Viabilitatea fătului, de asemenea, depinde de aceasta.

Examinarea clinică

- Semnele peritoneale sunt adesea absente în timpul sarcinii din cauza ridicării și întinderii peretelui abdominal anterior. Inflamația care stă la bază durerii nu are legătură directă cu peritoneul parietal, care exclude orice răspuns muscular, cum ar fi cel de protecție.

- Uterul poate obstrucționa și inhiba mișcarea momentului într-o zonă inflamată, denaturând tabloul clinic.

- Examinarea pacientei în decubit lateral contribuie la distingerea sensibilității extrauterine de cea uterină.

- Datorită abdomenului gravid, localizarea conținutului intra-abdominal va varia la diferite investigații gestaționale.

- Probele de sânge depind de patologia suspectată. Unele teste de laborator au modificate intervalele de referință în timpul sarcinii. De exemplu, sarcina poate crește numărul de leucocite în sânge de la 6000 până la 16 000/mm3 în primul trimestru, iar în al doilea și al treilea trimestru și până la 20 000-30 000 / mm3.

- Ultrasonografia este utilizată cel mai frecvent ca metodă de examinare non-invazivă.

Diagnosticul diferențiat al durerii acute în sarcină

Complicațiile timpurii ale sarcinii, cum ar fi sarcina ectopică sau avortul spontan.

Există riscul unei sarcini heterotopice, însă este o complicație foarte rară (1: 7000-1: 30 000).

Retenția urinară acută din cauza uterului retrovers. Leiomiomul uterin se întâlnește destul de frecvent (0,5-5%).

La aproximativ 10% dintre femei, miomul uterin poate provoca dureri abdominale severe datorită degenerării roșii (infarctul hemoragic legat de insuficiența aportului de sânge în timpul sarcinii) sau din cauza torsiunii unui fibrom peduncular.

Durerea și sensibilitatea sunt, de obicei, localizate și pot fi asociate cu temperatura scăzută a corpului și leucocitoza, care se rezolvă, de cele mai deseori, doar cu repaus la pat și analgezice, rareori necesită laparotomie.

Desprinderea de placentă apare la 0,5-1% din sarcini. Durerea are un debut brusc, cu sau fără sângerare și iritabilitate uterină. Durerile de spate pot fi predominante în sarcinile cu placenta posterioară. În urma unei examinări obiective a uterului, acesta poate fi sensibil, iar fătul dificil de palpat. Diagnosticul se efectuează clinic, deoarece o constatare de cheag retro placentar la examenul ultrasongrafic este de multe ori o constatare târzie. Abrupția poate duce la coagulopatie (33-50% din cazuri severe) și moarte fetală (până la 60%). Hemoragia postpartum la fel se întâlnește în asemenea caz.

Ficatul gras acut în sarcină se întâlnește un caz la 15.000, deseori apare în al treilea trimestru de sarcină. Simptomele ficatului gras acut în sarcină cuprind: durere abdominală bruscă, greață, vărsături și icter. La examenul de laborator bilirubina este serică crescută cu leucocitoză, trombocitopenie, hipoglicemie și coagulopatie. Corecția de lichide, cuplarea anomaliilor de coagulare și electroliții, nașterea imediată sunt obligatorii.

Corioamniotita: ruptura ante-natală a membranelor, de obicei, precede corioamnionitita. Infecția antecedentă poate duce la dureri abdominale. 

Ruptura uterină: ruptura uterului gravid este rară (1: 1.500). Ea apare, de obicei, în timpul travaliului, dar poate fi prezentă înainte de debutul acestuia. Este asociată cu o rată ridicată a mortalității fetale (30%) și morbiditatea maternă semnificativă (5%). Cele mai multe cazuri apar la ruptura secțiunii cicatricii cezariene, dar poate apărea și în timpul sarcinii, care s-a dezvoltat într-un corn rudimentar, ca rezultat al utilizării excesive de oxitocină, în travaliul obstrucționat, în urma traumatismelor chirurgicale, cum ar fi perforarea sau cicatricile rezultate în urma miomectomiei. Durerea abdominală continuă, sensibilitatea, sângerările vaginale în stare proaspătă și suferința fetală, cu sau fără șoc matern sunt semne comune ale rupturii uterine. Se recomandă în asemenea caz, resuscitarea promptă, laparotomia și nașterea prin cezariană, repararea uterului sau histerectomia.

Torsiunea uterină severă: uterul, de obicei, se rotește axial 30-40◦ la dreapta în 80% din sarcini. Dacă rotația se extinde mai multe de 90◦, provoacă dureri abdominale severe. Un uter tensionat și retenția urinară în a doua jumătate a sarcinii duce la șoc vasovagal și suferință fetală. Factorii predispozanți includ fibromul, anomalia uterină congenitală, tumoare anexă sau aderențe pelvine. Măsuri conservatoare (repaus la pat, analgezice și modificarea poziției materne) pot fi folosite pentru a produce corecția spontană a uterului. Poate fi necesară laparatomia și nașterea prin cezariană.

Patologia ovariană: ruptura, hemoragia și torsiunea de chist ovarian poate provoca dureri abdominale severe. Există un potențial pentru orice tumoare anexă (corpus luteum, chisturi simple dermoid și neoplasm) să provoace torsiunea. Torsiunea se prezintă ca apariție a unei dureri intermitente în cadranul inferior al abdomenului, cu greață, vărsături, precum și tahicardie, febră ușoară și leucocitoză. Laparotomia este o metodă efectivă de tratament în caz de torsiune. Ovarectomia se efectuează în cazuri de necroză sau chistectomie, când anexele sunt viabile. Preeclampsia severă și HELLP (hemoliză, enzime hepatice crescute și trombocite scăzute): implicarea ficatului apare la 10% dintre femeile cu preeclampsie severă. Femeile se prezintă cu acuze în trimestru și al doilea târziu și începutul trimestrului  trei cu dureri în ipohondrul drept și epigastru, cu greață și vărsături din cauza distensiei sau hemoragiei provocate de întinderea capsulei hepatice. Nașterea este singurul remediu. Inducerea travaliului sau nașterea prin cezariană.

Managementul pacientelor cu durere abdominală severă în sarcină

1. Consultați de urgență chirurgul obstetrician.

2. Resuscitați gravida. Starea fătului va depinde de starea mamei.

3. Menținerea oxigenării adecvate, având în vedere că în sarcină consumul de oxigen este sporit.

4. Mențineți volumul circulant efectiv (datorită volumului plasmatic ridicat, semnele de hipovolemie pot să apară cu întârziere).

5. Compresia uterină a venei, cave poate reduce transportarea sângelui spre inimă, poate provoca un șoc mai mare, astfel că gravida trebuie examinată doar pe partea stângă.

6. Monitorizarea fetală continuă după 20-24 săptămâni poate fi realizată cu ajutorul cardiotoracografiei (CTG) pentru a verifica semnele suferinței fetale. 

Sursa foto: 
copilul.ro
Sursa: 
La Inceput