De ce ne dispare mirosul. Cât este de grav și ce putem face

Dr. Diana Chirtoca

Medic ORL

Mirosul, la fel ca și gustul, este un simț de natură chimică, întrucât identifică substanțele odorifere din mediul ambiant. Capacitatea de a simți și deosebi mirosurile se numește olfacție și analizatorul care răspunde de acest fenomen este analizator olfactiv.

Acest analizator reprezintă partea periferică: 1)epiteliu olfactiv, care se află în cavitatea nazală, 2) filetele nervului olfactiv, care transmit informația spre creier 3) zonele centrale, care sunt responsabile de determinarea calitativă a mirosurilor și de reacțiile emoționale respective.

Simțul olfactiv ne ajută să interacționăm cu mediul, să ne bucurăm de stimulii din jur și să recunoaștem semnalele de pericol, precum scurgerile de gaz, mâncarea alterată, prezența substanțelor toxice sau izbucnirea unui incendiu. Olfacția este asociată cu alte funcții biologice cum ar fi apetitul, reacțiile viscerale, relațiile mutuale între sexe.

Dereglarea la nivel olfactiv poate duce la 1) anosmie, aceasta este pierderea completă a mirosului, poate fi însoțită de pierderea gustului 2) hiposmia - este diminuarea acuității olfactive 3) hiperosmia, frecvent întâlnită la gravide, când toate mirosurile sunt foarte pronunțate.

Dereglările olfactive mai des apar la fumători, oamenii în vârstă, pacienți cu dereglări metabolice (carențe de vitamine), hormonale (în perioada sarcinii) și endocrine (diabet zaharat).

Cel mai frecvent pacienții se adresează la medic cu anosmie sau hiposmie. Aceste dereglări pot apărea în diferite cazuri:

1) Când aerul cu substanțele odorifere nu poate ajunge până la zona olfactivă. Această zonă se află în cavitatea nazală, partea superioară. Se întâlnește în anomalii ale nasului, deviații de sept nazal, obstrucții posttraumatice ale cavității nazale, rinosinusite acute și cronice, rinosinusite polipoase, rinitele atrofice (ozena), tumori rinosinuzale și de nasofaringe

2) Când se afectează celulele nervoase din zona olfactivă, care răspund de detectarea mirosului. Se întâlnește în infecții virale și bacteriene (în special gripă), intoxicații cronice cu produse chimice industriale, fumat, afecțiuni metabolice (diabet zaharat), tumori, traume. Orice traumatism moderat sau sever, produs la nivelul capului, poate crea o deteriorare a capacității olfactive. Riscul crește atunci când vătămarea are loc în partea frontală a creierului, responsabilă cu recepționarea informațiilor transmise de bulbii olfactivi.

3) Afecțiunile sistemului nervos central: accidente ischemice, traumele craniocerebrale, boala Alzheimer, bolile psihiatrice, scleroza multiplă. Particularitatea zonei olfactive este capacitatea celulelor olfactive de a se renova, fapt ce explică reversibilitatea anosmiilor, posibilitatea de a se trata. Doar ca această capacitate de restabilire scade cu vârsta, astfel, pacienții mai în vârstă răspund mai greu tratamentului.

Cum depistăm afecțiunile olfactive:

Afecțiunile olfactive cel mai frecvent sunt tratate la medic otorhinolaringolog. Este foarte important de colectat anamneza - în care circumstanțe a apărut această dereglare. Cu ajutorul rinoscopiei anterioare, endoscopiei nazale cu tub rigid sau flexibil medical putem vizualiza cavitatea nazală și zona olfactivă, care este localizată în partea superioară a cavității nazale și are un aspect gălbui. Testarea funcției olfactive se numește-olfactometria. Pacientul este testat prin mirosirea substanțelor odorifere din dispozitive și tuburi speciale. Evaluarea cantitativă se poate efectua cu ajutorul olfactometrului. Ca substanțe odorifere se pot folosi soluțiile de acid acetic 50% și cele de valeriană de 2,5%. Pentru un diagnostic calitativ de asemenea se utilizează smell-testul.

Cauze:

Una dintre cele mai frecvente cauze de apariția a hiposmiei sau anosmiei este rinosinuzita acută sau cronică. Dereglarea olfactivă este unul dintre cel mai frecvent simptom al acestor patologii și se întâlnește la 50-60% dintre pacienți. Dispariția mirosului se dezvoltă din cauza deteriorării procesului conductiv (apare un edem pronunțat al mucoasei nazale și aerul nu poate pătrunde până la zona olfactivă) și din cauza inflamației care afectează zona cu celulele nervoase, responsabile pentru olfacție. De asemenea, o altă cauză des întâlnită sunt polipii nazali sau rinosinuzita cronică polipoasă. Mai des aceste dereglări apar la pacienții în etate, cei ce au în anamneză intervenții chirurgicale la nas.

Substanțele medicamentoase tot pot duce la dispariția mirosurilor, de exemplu, utilizarea necontrolată a preparatelor vasoconstrictoare poate afecta mucoasa olfactivă și cauza dispariția temporară a simțului olfactiv. Mirosul toxic emanat de produsele puternice de curățare, folosite de gospodine într-un spațiu neventilat, poate să afecteze mucoasa nazală și celulele senzoriale de la acest nivel.

Un alt factor important de influențare a capacității senzoriale olfactive este sarcina. Dacă în prima jumătate a sarcinii putem vorbi despre hiperosmie, în cea de a doua jumătate aproximativ 30% dintre femeile însărcinate pot experimenta o scădere a mirosului pe fondul cantității mari de estrogen eliberate, care crește fluxul sanguin și produce edemul mucoasei nazale, împiedicând astfel pătrunderea aerului în zonele olfactive. Și carențele de vitamina B12 pot duce la anosmie.

Tratament:

Metodele de tratament depind de cauza dispariției mirosurilor. În majoritatea cazurilor se efectuează de către medicul otorinolaringolog, iar în patologiile sistemului nervos - de către neurolog. Scopul tratamentului este de a elibera căile nazale ca aerul să ajungă la zona olfactivă și de a crea toate premisele ca zona afectată să regenereze. După cum am menționat mai sus, celulele ciliate din mucoasa olfactivă sunt capabile să se renoveze, deci tratamentul anosmiilor poate fi destul de eficient și mirosul să reapară în întregime. În caz de rinosinuzite se tratează inflamația sinusurilor, se eliberează căile nazale, scade edemul mucoasei. În caz de rinosinuzită polipoasă se poate aplica si tratament chirurgical - înlăturarea polipilor prin chirurgie funcțională endoscopică.

Sfatul specialistului: Simțul mirosului este un factor foarte important ce determină calitatea vieții omului. El ne ajută să interacționăm cu mediul ambiant, să ne bucurăm de stimulii din jur și să recunoaștem pericolul. Dispariția mirosului poate duce la probleme cu apetitul, depresii, probleme profesionale. Majoritatea cauzelor de anosmie pot fi tratate de medic specialist-otorinolaringolog sau neurolog, dacă pacientul se adresează la timp. Pentru a preveni dereglările olfactive să recomandă să folosiți protecția în cazul în care se lucrează cu substanțe toxice, industriale, cât și în condiții casnice. De ținut cont că mucoasa nazală este foarte fină și soluțiile care le folosim necontrolat, fără indicația medicului, pentru picurarea în cavitatea nazală o pot afecta.

 Mirosul, la fel ca și gustul, este un simț de natură chimică, întrucât identifică substanțele odorifere din mediul ambiant. Capacitatea de a simți și deosebi mirosurile se numește olfacție și analizatorul care răspunde de acest fenomen este analizator olfactiv.

Acest analizator reprezintă partea periferică: 1)epiteliu olfactiv, care se află în cavitatea nazală, 2) filetele nervului olfactiv, care transmit informația spre creier 3) zonele centrale, care sunt responsabile de determinarea calitativă a mirosurilor și de reacțiile emoționale respective.

Simțul olfactiv ne ajută să interacționăm cu mediul, să ne bucurăm de stimulii din jur și să recunoaștem semnalele de pericol, precum scurgerile de gaz, mâncarea alterată, prezența substanțelor toxice sau izbucnirea unui incendiu. Olfacția este asociată cu alte funcții biologice cum ar fi apetitul, reacțiile viscerale, relațiile mutuale între sexe.

Dereglarea la nivel olfactiv poate duce la 1) anosmie, aceasta este pierderea completă a mirosului, poate fi însoțită de pierderea gustului 2) hiposmia - este diminuarea acuității olfactive 3) hiperosmia, frecvent întâlnită la gravide, când toate mirosurile sunt foarte pronunțate.

Dereglările olfactive mai des apar la fumători, oamenii în vârstă, pacienți cu dereglări metabolice (carențe de vitamine), hormonale (în perioada sarcinii) și endocrine (diabet zaharat).

Cel mai frecvent pacienții se adresează la medic cu anosmie sau hiposmie. Aceste dereglări pot apărea în diferite cazuri:

1) Când aerul cu substanțele odorifere nu poate ajunge până la zona olfactivă. Această zonă se află în cavitatea nazală, partea superioară. Se întâlnește în anomalii ale nasului, deviații de sept nazal, obstrucții posttraumatice ale cavității nazale, rinosinusite acute și cronice, rinosinusite polipoase, rinitele atrofice (ozena), tumori rinosinuzale și de nasofaringe

2) Când se afectează celulele nervoase din zona olfactivă, care răspund de detectarea mirosului. Se întâlnește în infecții virale și bacteriene (în special gripă), intoxicații cronice cu produse chimice industriale, fumat, afecțiuni metabolice (diabet zaharat), tumori, traume. Orice traumatism moderat sau sever, produs la nivelul capului, poate crea o deteriorare a capacității olfactive. Riscul crește atunci când vătămarea are loc în partea frontală a creierului, responsabilă cu recepționarea informațiilor transmise de bulbii olfactivi.

3) Afecțiunile sistemului nervos central: accidente ischemice, traumele craniocerebrale, boala Alzheimer, bolile psihiatrice, scleroza multiplă. Particularitatea zonei olfactive este capacitatea celulelor olfactive de a se renova, fapt ce explică reversibilitatea anosmiilor, posibilitatea de a se trata. Doar ca această capacitate de restabilire scade cu vârsta, astfel, pacienții mai în vârstă răspund mai greu tratamentului.

Cum depistăm afecțiunile olfactive:

Afecțiunile olfactive cel mai frecvent sunt tratate la medic otorhinolaringolog. Este foarte important de colectat anamneza - în care circumstanțe a apărut această dereglare. Cu ajutorul rinoscopiei anterioare, endoscopiei nazale cu tub rigid sau flexibil medical putem vizualiza cavitatea nazală și zona olfactivă, care este localizată în partea superioară a cavității nazale și are un aspect gălbui. Testarea funcției olfactive se numește-olfactometria. Pacientul este testat prin mirosirea substanțelor odorifere din dispozitive și tuburi speciale. Evaluarea cantitativă se poate efectua cu ajutorul olfactometrului. Ca substanțe odorifere se pot folosi soluțiile de acid acetic 50% și cele de valeriană de 2,5%. Pentru un diagnostic calitativ de asemenea se utilizează smell-testul.

Cauze:

Una dintre cele mai frecvente cauze de apariția a hiposmiei sau anosmiei este rinosinuzita acută sau cronică. Dereglarea olfactivă este unul dintre cel mai frecvent simptom al acestor patologii și se întâlnește la 50-60% dintre pacienți. Dispariția mirosului se dezvoltă din cauza deteriorării procesului conductiv (apare un edem pronunțat al mucoasei nazale și aerul nu poate pătrunde până la zona olfactivă) și din cauza inflamației care afectează zona cu celulele nervoase, responsabile pentru olfacție. De asemenea, o altă cauză des întâlnită sunt polipii nazali sau rinosinuzita cronică polipoasă. Mai des aceste dereglări apar la pacienții în etate, cei ce au în anamneză intervenții chirurgicale la nas.

Substanțele medicamentoase tot pot duce la dispariția mirosurilor, de exemplu, utilizarea necontrolată a preparatelor vasoconstrictoare poate afecta mucoasa olfactivă și cauza dispariția temporară a simțului olfactiv. Mirosul toxic emanat de produsele puternice de curățare, folosite de gospodine într-un spațiu neventilat, poate să afecteze mucoasa nazală și celulele senzoriale de la acest nivel.

Un alt factor important de influențare a capacității senzoriale olfactive este sarcina. Dacă în prima jumătate a sarcinii putem vorbi despre hiperosmie, în cea de a doua jumătate aproximativ 30% dintre femeile însărcinate pot experimenta o scădere a mirosului pe fondul cantității mari de estrogen eliberate, care crește fluxul sanguin și produce edemul mucoasei nazale, împiedicând astfel pătrunderea aerului în zonele olfactive. Și carențele de vitamina B12 pot duce la anosmie.

Tratament:

Metodele de tratament depind de cauza dispariției mirosurilor. În majoritatea cazurilor se efectuează de către medicul otorinolaringolog, iar în patologiile sistemului nervos - de către neurolog. Scopul tratamentului este de a elibera căile nazale ca aerul să ajungă la zona olfactivă și de a crea toate premisele ca zona afectată să regenereze. După cum am menționat mai sus, celulele ciliate din mucoasa olfactivă sunt capabile să se renoveze, deci tratamentul anosmiilor poate fi destul de eficient și mirosul să reapară în întregime. În caz de rinosinuzite se tratează inflamația sinusurilor, se eliberează căile nazale, scade edemul mucoasei. În caz de rinosinuzită polipoasă se poate aplica si tratament chirurgical - înlăturarea polipilor prin chirurgie funcțională endoscopică.

Sfatul specialistului: Simțul mirosului este un factor foarte important ce determină calitatea vieții omului. El ne ajută să interacționăm cu mediul ambiant, să ne bucurăm de stimulii din jur și să recunoaștem pericolul. Dispariția mirosului poate duce la probleme cu apetitul, depresii, probleme profesionale. Majoritatea cauzelor de anosmie pot fi tratate de medic specialist-otorinolaringolog sau neurolog, dacă pacientul se adresează la timp. Pentru a preveni dereglările olfactive să recomandă să folosiți protecția în cazul în care se lucrează cu substanțe toxice, industriale, cât și în condiții casnice. De ținut cont că mucoasa nazală este foarte fină și soluțiile care le folosim necontrolat, fără indicația medicului, pentru picurarea în cavitatea nazală o pot afecta.

 

La Inceput