17 probleme ale nou-născuţilor, care nu trebuie să-i sperie pe părinţi

Bebelușii se nasc cu anumite probleme, care sunt lucruri firești. Mulți părinți, fiind la prima experiență, încep să-și facă griji, iar la cel mai mic semn deja bat la ușa medicului. Vedeți care sunt problemele obișnuite ale nou-născuților și când ar trebui acestea să vă îngrijoreze.

Semnele din naștere

Rareori un nou – născut nu are cel puțin un semn din naștere. Medicii, care văd astfel de semne tot timpul, este posibil să nu-și amintească să liniștească părinții în legătură cu petele care nu au nicio semnificație medicală și care se vor estompa în timp. Așadar, dacă aveți întrebări, aveți grijă să le puneți.

Ciupiturile de barză” și „sărutul îngerului”

Mulți copii prezintă, la naștere, o aglomerare de pete roșii, neregulate pe ceafă („ciupiturile de barză”), pe pleoapele superioare („sărutul îngerului”) sau între sprâncene. Aceste semne reprezintă aglomerări de vase sangvine mici care au crescut, deoarece au fost expuse la hormonii materni în timpul sarcinii. Cele mai multe dintre ele dispar treptat (deși ciupiturile de barză pot persista) și nimic nu trebuie făcut în cazul lor.

Hemangiomul capilar

Suprafețele cutanate plate de culoare roșu-purpuriu închis pot să apară la nivelul tâmplelor și al obrajilor sau pe alte părți ale corpului. Unele dintre aceste pete se estompează, în special cele mai deschise, altele sunt permanente. Tratamentele cu laser sunt utilizate în prezent pentru petele mai mari și permanente. Ocazional, aceste leziuni se pot asocia cu alte probleme.

Petele hiperpigmentare

Aceste pete albăstrui erau denumite pete mongoloide, însă acestea apar la copii de toate naționalitățile, în special la cei cu pielea mai închisă la culoare. De obicei apar în jurul feselor, însă pot fi întâlnite și pe alte părți ale corpului. Ele reprezintă doar zone în care pigmentația este mai accentuată la nivelul stratului superficial al pielii și aproape întotdeauna dispar complet în primii doi ani de viață.

Alunițele

Alunițele pot avea dimensiuni foarte variate și pot fi netede sau păroase. Toate alunițele ar trebui să fie cercetate de medic, în special dacă acestea încep să crească sau să-și modifice culoarea. Majoritatea sunt complet benigne, cu toate că unele dintre ele au potențial pentru transformarea malignă o dată cu trecerea anilor. Pot fi îndepărtate chirurgical dacă există vreun pericol potențial, dacă prezintă un dezavantaj estetic sau dacă sunt iritate de haine.

Petele roșii și hemangioamele cavernoase

Petele roșii sunt foarte frecvente cu toate că de obicei apar mai târziu, pe parcursul primului an de viață. La început arată ca zone palide, apoi cu timpul se modifică devenind semne proeminente de culoare roșu aprins, ca o căpușă strălucitoare. Aceste semne de obicei cresc timp de un an sau mai mult, apoi creșterea încetează și semnele se micșorează până când dispar. În general, 50% dintre ele dispar complet până la vârsta de cinci ani. Tratamentul medical cu laser sau tratamentul chirurgical poate fi uneori necesar, însă cel mai bine este dacă pur și simplu lăsați natura să-și urmeze cursul. Hemangioamele cavernoase reprezintă semne mari de culoare roșie- albăstrie și care se datorează unor aglomerări de vene dilatate situate profund în tegument. Ele pot să dispară complet de la sine. Dacă este necesar pot fi îndepărtate.

Vezicule cauzate de supt

Unii copii se nasc cu bășici pe buze, mâini sau articulația pumnului. Acestea sunt cauzate de suptul acestor suprafețe în timpul sarcinii. Alți copii prezintă bășici uscate în zona de mijloc a buzelor. Uneori bășicile se cojesc. Ele dispar în timp fără a fi necesar vreun tratament.

Degete cianotice

Mâinile și picioarele nou-născuților sunt albăstrui , în special dacă sunt reci. Unii copii cu pielea deschisă la culoare pot avea pete albăstrui pe toată suprafața corpului. Aceste modificări de culoare sunt cauzate de circulația încetinită a sângelui la nivel tegumentar și nu reprezintă un semn de boală. Adeseori copii au buzele albăstrui. Uneori dacă gingiile și pielea din jurul gurii devin albăstrui, acesta poate fi un semn al unei oxigenări deficitare, în special dacă bebelușul are dificultăți atunci când respiră sau când îi dați să mănânce. Dacă observați aceste manifestări contactați-vă medicul.

Icterul

Mulți nou-născuți fac icter, o colorare gălbuie a tegumentelor și a ochilor. Culoarea galbenă este dată de o substanță numită bilirubină, care este produsă atunci când celulele roșii sangvine(eritrocitele) sunt distruse. De obicei bilirubina este preluată de ficat și eliminată în materiile fecale (dându-le culoarea maronie). Ficatul nou-născuților este imatur și intestinele nu sunt foarte active în timpul primelor zile de viață, astfel încât bilirubina rămâne în sânge și colorează pielea în galben.

O colorație ușoară este normală. Aceasta va dispărea în următoarele zile și nu va cauza niciun fel de probleme. În cazuri rare, când producția de bilirubină este deosebit de rapidă sau când ficatul răspunde foarte lent, nivelul de bilirubină poate să crească ajungând la valori foarte periculoase. Cel mai bine este să se măsoare nivelul bilirubinei într-o picătură de sânge, iar tratamentul cu lumină specială care face ca bilirubina să se denatureze menține nivelul acesteia în limitele de siguranță. Când copilul dumneavoastră este galben în prima săptămână de viață, rugați medicul să-l consulte.

Uneori icterul persistă și după primele una-două săptămâni de viață. De obicei acest lucru se întâmplă în cazul copiilor hrăniți la sân. Unii medici recomandă oprirea completă a alimentației la sân pentru o zi sau două, alții recomandă continuarea sau chiar creșterea acestui tip de alimentație. În orice caz, copilul nu va avea nicio problemă. Foarte rar un icter persistent semnifică existența unei afecțiuni cronice a ficatului, iar natura acesteia necesită analize speciale pentru a fi diagnosticată.

Problemele de respirație

Părinții fără experiență de obicei își fac griji în legătură cu respirația copilului, deoarece aceasta este de multe ori neregulată sau atât de superficială încât nu o pot auzi sau vedea. De asemenea, ei și-ar putea face griji și atunci când aud pentru prima dată cum copilul lor sforăie încetișor. Toate aceste manifestări sunt normale. Dacă vă îngrijorează ceva în legătură cu respirația copilului este întotdeauna bine să îi cereți medicului să-l consulte.

Hernia ombilicală

După ce pielea ombilicului  se vindecă va persista încă o deschidere la nivelul stratului muscular profund al peretelui abdominal, acolo pe unde au trecut vasele ombilicale. Când copilul plânge, o mică parte din intestin este împinsă prin această deschidere (inelul ombilical), făcând ca ombilicul să apară proeminent într-o oarecare măsură. Această situație este denumită hernie ombilicală. De obicei, inelul ombilical este mic și se va închide în câteva săptămâni sau luni. Când inelul este mare, protruzia ar putea fi mai mare și până la vindecarea ei pot trece luni, poate chiar ani.

Se considera în trecut că închiderea inelului ombilical poate fi accelerată prin aplicarea unui bandaj compresiv care să apese pe o monedă amplasată pe ombilic. În realitate această manevră nu aduce nicio îmbunătățirea a vindecării. Este imposibil să vă țineți copilul să nu plângă și de asemenea, acest lucru nu ajută la vindecarea herniei. Herniile ombilicale nu determină aproape niciodată apariția unor probleme așa cum fac alte tipuri de hernii. Dacă o hernie ombilicală este încă mare după vârsta de șase sau opt ani și nu dă semne de reducere, intervenția chirurgicală reparatorie ar putea fi recomandată. Rareori, o tumefacție (inflamație provocată de o infecție) tare și dureroasă se poate produce la nivelul herniei ombilicale, iar copilul să se simte rău. Cauza este o ansă intestinală herniată și strangulată. Această situație este o urgență medicală. 

Sâni umflați

Mulți copii, atât băieți, cât și fetițe, au sânii umflați pentru un timp după naștere. În unele cazuri de la nivelul lor se pot scurge câteva picături de lapte. Umflarea sânilor și laptele sunt rezultatul hormonilor care au traversat placenta de la mamă la făt. Nu trebuie făcut nimic pentru această stare, deoarece cu timpul aceasta va dispărea. Sânii copiilor nu ar trebui masați sau „storși”, din moment ce acest lucru probabil le va produce iritație și poate conduce la infecție.

Secrețiile vaginale

La naștere, fetițele au deseori o scurgere vaginală de mucus alb, gros și lipicios, din cauza hormonilor materni și dispare singură, fără tratament, o dată cu trecerea timpului. La vârsta de câteva zile, multe fetițe prezintă cantități mici de scurgeri vaginale cu sânge. Acestea sunt asemănătoare cu un ciclu menstrual și sunt cauzate de lipsa hormonilor materni după naștere. De obicei durează o zi sau două.

Testicule necoborâte

La unii nou-născuți de sex masculin, unul sau ambele testicule nu sunt în scrot, ci sunt undeva mai sus la nivel inghinal sau chiar în abdomen. În multe cazuri vor coborî în scrot la scurt timp după naștere.

Testiculele se formează inițial în interiorul abdomenului și apoi coboară în scrot doar la scurt timp după naștere. Există mușchi care sunt atașați de testicule și care le pot trage înapoi sus în zona inghinală sau chiar în abdomen. Acest reflex are ca scop protejarea testiculelor și există mulți băieței ale căror testicule se retrag la cea mai ușoară provocare. Chiar și numai răcirea pielii când sunt dezbrăcați poate fi suficientă pentru a face testiculele să dispară în abdomen. Testiculele care au fost observate la un moment dat în scrot- chiar dacă numai rareori- nu necesită tratament, cu siguranță ele vor coborî și se vor stabiliza astfel până la pubertate. Un moment potrivit pentru a le căuta este atunci când copilul este în apă caldă.

Tresăririle și spasmele nervoase

Nou-născuții tresar la zgomotele puternice și la modificările bruște ale poziției corpului. Unii sunt mai sensibili decât alții.

Tresăririle

Uni copii tresar sau fac mișcări bruște în primele luni de viață. Bărbia le poate tremura sau brațele și picioarele le pot tresări în special atunci când sunt alerți sau când le este frig după ce au fost dezbrăcați. Acest tremor nu ar trebui să vă îngrijoreze. Este numai unul dintre semnele că sistemul nervos al copilului este încă imatur. Tendințele acestea vor dispărea cu timpul.

Contracțiile

Unii copii au spasme ocazionale atunci când dorm, din când în când apar unul sau două. Și acest lucru dispare de obicei atunci când copilul crește. Spasmele care continuă chiar și atunci când îi fixați membrul sunt mai îngrijorătoare, deoarece pot fi semn de convulsii. În acest caz trebuie să solicitați un consult medical. 

Sursa foto: 
http://centruldeparenting.ro
Sursa: 

Fragment din cartea „Îngrijirea sugarului și a copilului”, de Dr. Benjamin Spock

La Inceput