Când părinții pot administra medicamente copilului, fără sfatul medicului

Există foarte multe situații când starea copilului alarmează familia. De cele mai multe ori părinții se apucă să-și trateze de unii singuri copiii, chiar dacă acest lucru este total nerecomandabil și chiar poate agrava starea copilului. Și totuși situații sunt diferite – miezul nopții, febră foarte ridicată. Ce-i de făcut? Există unele situații când părinții pot și chiar trebuie să intervină până la vizita unui doctor sau sosirea echipajului de la Ambulanță.

Printre numeroasele situații în care simptomele alertează familia, exista unele în care este necesară o intervenție medicamentoasă promptă: febra, convulsiile și șocul anafilactic.

„Conform studiului pe fenomenul automedicației efectuat la începutul acestui an, unul dintre motivele pentru care părinții iau decizii singuri atunci când vine vorba de medicația celor mici este că nu au timp să meargă la medic la primul semn de boală. Cu toate acestea, recomandarea noastră este ca ei să dezvolte o relație strânsă cu medicul pediatru bazată pe comunicare continuă și împreună cu acesta să stabilească situațiile de urgență în care ei pot administra singuri medicamente”, a declarat Dan Zaharescu, Director Executiv, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).

Când se poate folosi automedicația?

Printre numeroasele situații în care simptomele alertează familia, există unele în care este necesară o intervenție medicamentoasă promptă: febră, convulsiile și șocul anafilactic.

  •  Febra mare

Febra este unul dintre simptomele pe care părinții trebuie să știe cum să le trateze mai ales în situațiile în care creșterea este brutală. Aceasta se definește prin creșterea temperaturii peste 38 grade, creștere care trebuie măsurată corect, cu un termometru axilar sau rectal.

Febra este un indiciu pentru reacția de apărare în infecții și devine periculoasă dacă depășește valori mari sau creează disconfort copilului, stare care se poate manifesta prin somnolență, slăbiciune, încordare, modificarea culorii pielii. Este una dintre cele mai întâlnite cazuri în care este necesară automedicația, astfel că prinții reușesc să evite posibile complicații (convulsii febrile).
Recomandarea este ca medicamentul antifebril administrat și dozajul să fie anterior agreate cu medicul pediatru. Medicamentele nu sunt bomboane și trebuie avute în vedere anumite aspecte. De exemplu, medicamentele pe bază de acetaminofem sau ibuprofen sunt recomandate, în timp ce medicamentele cu acid acetil salicilic sunt interzise, iar cele cu algocalmin au indicații în combaterea durerii.

Părinții sunt sfătuiți să nu administreze mai mult de un medicament în același timp, deoarece alternările sau asocierile de medicamente cresc riscul toxicității hepatice și renale. Cu asta însă n-ați rezolvat problema, a doua zi este recomandat să mergeți la doctor pentru a depista cauza care a provocat febra.

  • Șocul anafilactic

Dacă părinții știu că cei mici au o alergie, trebuie sa fie pregătiți întotdeauna cu un medicament antihistaminic și un kit autoinjector cu adrenalină sau epinefrină pentru utilizare în caz de urgență. Mai mult, pentru ca cel mic să primească ajutor eficient în cazul unui incident la școală sau pe stradă, el poate purta o brățară de avertizare.
În cazul șocului anafilactic timpul de intervenție este foarte redus. În doar câteva secunde pot apărea simptome de alarmă, precum sufocarea, erupții urticariene (bubițe roșii, însoțite de mâncărime), umflături gigante sau chiar un edem fără urticarie care crește și poate provoca moartea prin sufocare. Părinții trebuie să știe cum să procedeze și să reacționeze imediat. Adrenalina se administrează la intervale de 5-10 minute, iar antihistaminicul (medicamentul care este folosit în tratamentul alergiei) trebuie să fie de ultimă generație cu acțiune doar asupra sistemului imun, nu și asupra celui muscular sau nervos.

  • Convulsiile

Convulsiile sunt incidente care impun solicitarea internării de urgență în cazul în care nu sunt cauzate de o boală cronică, unde deja se cunosc atitudinile de urmat. Celui mic nu trebuie sa i se administreze un medicament pe cale orală, deoarece exista pericolul aspirării, în schimb i se poate administra pe cale rectală un medicament anticonvulsivant la recomandarea medicului. Copilul trebuie așezat în poziție laterală și transportat la spital.

 

Sursa foto: 
Shutterstock.com
Sursa: 
La Inceput