Ce este febra și de ce aceasta nu trebuie considerată o boală

În momentul când temperatura corpului bebelușului crește și apare febra, părinții se îngrijorează. Specialiștii ne spun că de cele mai multe ori, aceștia exagerează și ne explică de ce.

Primul lucru pe care trebuie să-l realizeze părinții este că temperatura unui copil sănătos nu este constantă, la 37 C, ci variază întotdeauna ușor. Această variație, în plus sau minus, este în funcție de momentul zilei și de activitatea copilului. De obicei, este cea mai scăzută dimineața devreme și cea mai crescută seara târziu. Această modificare care apare în timpul zilei este, totuși, destul de mică. Modificarea temperaturii corporale în timpul trecerii de la repaus la activitate este mult mai mare. O temperatură de 38 C sau chiar 38,5 C poate apărea în mod firesc la un copil absolut sănătos după ce aleargă.

De la naștere până la trei luni, o temperatură de 38,5 sau mai mare semnifică, foarte probabil, o boală și trebuie anunțat medicul. Acesta este doar unul dintre lucrurile pe care trebuie să le țineți minte pentru siguranța bebelușului dumneavoastră. În general, o febră înaltă indică mai ales prezența bacteriilor în sânge, os, rinichi, creier sau alte locuri din organism, trebuie să luați în serios aceste infecții. Există o singură excepție: dacă bebelușul a stat în brațele dumneavoastră învelit într-un șal, dezveliți-l și măsurați-i din nou temperatura. Dacă nu are semne de boală, este liniștit și vesel, probabil că doar a fost supraîncălzit.

La copiii mai mari, o temperatură de 38,5 sau mai mare indică de obicei o boală. În general, febra înaltă arată mai ales o infecție serioasă mai degrabă decât o răceală ușoară sau o infecție virală. Dar unii copii cu infecții ușoare pot prezenta temperatură înaltă, în timp ce alți copii cu infecții grave pot să nu facă febră deloc. Febra este periculoasă dacă depășește 41 C, mult mai mult decât pot atinge majoritatea copiilor. De obicei, în majoritatea bolilor febrile, temperatura este mai scăzută dimineața și atinge punctul maxim seara, dar sunt și boli în care se întâmplă invers. De asemenea, există câteva boli în care temperatura, în loc să crească și să scadă, rămâne la un plafon constant. Cele mai comune exemple sunt pneumonia și roșeala. Un sugar care este foarte bolnav poate avea o temperatură sub cea normală. O temperatură mai mică decât cea normală poate apărea la sfârșitul unei boli, precum și dimineața la sugarii și copiii mici sănătoși. Nu este o cauză de îngrijorare. Atâta vreme cât copilul se simte bine în general.

Care este baza asocierii între febră și o boală? În mod normal, temperatura corpului este controlată de o zonă de mici dimensiuni localizată în creier, numită hipotalamus. Când temperatura corpului crește prea mult, hipotalamusul intensifică procesul de transpirație, care răcește organismul prin evaporare. Când temperatura corpului scade prea mult, hipotalamusul declanșează frisonul, care generează căldură prin activitatea musculară. Acest sistem funcționează ca un termostat” asemănător cu cel al cuptorului din bucătărie. Ca răspuns la infecție, sistemul imun eliberează substanțe chimice care reglează termostatul din creier. Chiar în cazul în care temperatura corpului este de 37,7 C, dacă noul termostat este setat la 38,7 C, copilul simte că îi este frig și poate face frisoane, deoarece temperatura corpului este sub cea nou stabilită de termostatul hipotalamic. Medicamentele de tipul acetaminofenului(Tylenol) acționează prin blocarea producerii acestor substanțe chimice care includ febra, determinând termostatul organismului să revină la normal. Pe măsură ce febra scade, copilul transpiră, un semn că creierul recunoaște acum că organismul este supraîncălzit.

Febra nu este o boală. Mulți părinți au impresia că febra în sine este periculoasă, dar febra nu este o boală, ci reprezintă una dintre metodele prin care organismul combate infecția. Monitorizarea febrei dă și indicii asupra evoluției bolii. În unele cazuri, este necesar să se reducă febra copilului pentru că îi afectează somnul sau îl epuizează, în alte situații cel mai bun lucru este să lăsați febra pe planul doi și să vă concentrați asupra combaterii infecției.

Măsurarea temperaturii. Părinții cu experiență pot spune adesea când copilașii lor au febră prin atingerea frunții copilului cu partea posterioară a mâinii sau cu buzele de fruntea copilului. Problema este, desigur, că este imposibil să-i spuneți doctorului că ați simțit că bebelușul „arde”.

De dorit să utilizați termometrele digitale electronice. Timpul în care determină temperatura este mai scurt, sunt mai exacte și mai ușor de citit decât termometrul tradițional clasic, cu mercur, care este și mai periculos. Dacă aveți un termometru din sticlă ar trebui să renunțați la el, dar nu prin simpla aruncare la gunoi. Mercurul este o substanță otrăvitoare care niciodată nu trebuie să ajungă în mediu. De aceea, când aveți de aruncat un termometru, duceți-l la medicul dumneavoastră sau la un centru de reciclare local care vor urma procedura pentru materiale toxice. Termometrele electronice ultraperformante intraaurticulare sunt scumpe și nu oferă avantaje reale, cu excepția cazurilor în care copilul este foarte agitat. Termometrele care citesc temperatura prin scanarea tegumentelor nu sunt deosebit de exacte.

Având un termometru digital, tot ce trebuie să faceți este: ștergeți, porniți și introduceți. Un zgomot ușor vă atenționează când puteți citi temperatura. La sugari este mai eficient să le măsurați temperatura intrarectal.  Dacă măsurați temperatura rectală, ungeți capătul termometrului cu vaselină sau altă substanță lubrefiantă, așezați copilul pe burtă, pe genunchii dumneavoastră, sau îi ridicați picioarele cu o mână, și introduceți termometrul lent, aproximativ un centimetru ca adâncime în rect. După vârsta de cinci-șase ani, copilul poate coopera ținând termometrul sub limbă, cu buzele strânse, un minut sau mai mult.

De asemenea, puteți să-i măsurați temperatura în axilă, dar nu este la fel de exactă ca cea măsurată rectal sau intra-bucal. După utilizare termometrul se spală cu apă călduță și săpun, apoi, eventual, cu alcool și se clătește din abundență pentru a fi siguri că ați îndepărtat gustul de alcool înainte de o nouă utilizare.

Tratamentul febrei ridicate(până la sosirea medicului). Între vârsta de unu și cinci ani, copiii pot face febră până la 40 C la debutul unor infecții banale(precum guturaiul, faringita, gripa), dar și la debutul unor infecții mai grave. Pe de altă parte, o boală gravă poate să nu determine febră mai mare de 38 C. Deci, nu vă lăsați influențați prea mult de mărimea febrei, dar contactați medicul imediat ce copilul are o stare generală modificată și aspect modificat, oricare ar fi temperatura lui.

Uneori febra poate crea un disconfort foarte mare. Se poate întâmpla ca în ziua de debut a unei boli, copilul să aibă febră foarte mare, iar dumneavoastră să nu puteți contacta medicul imediat. În acest caz, puteți să reduceți temperatura  administrându-i un medicament antitermic: acetaminofen sau ibuprofen. Trebuie administrate în doze corespunzătoare, care se adaptează în funcție de vârstă și greutate.

Medicamentele antitermice se administrează într-o singură doză, cu excepția cazului când nu ați ajuns la medic după trei sau patru ore, caz în care doza se poate repeta.

Puteți să-i faceți copilului o baie sau frecție cu o cârpă umedă sau cu un burete. Frecțiile au ca scop atragerea sângelui la suprafață prin frecarea și răcirea pielii datorită evaporării apei de pe ea.

Când copilul este bolnav și are febră, nu îl înveliți gros, ci doar cu un cearșaf și verificați ca temperatura camerei să nu fie mai mare decât de obicei. Copilul se va simți mai bine așa, iar temperatura îi va scădea mai repede.

Sursa foto: 
www.televiziunea-medicala.ro
Sursa: 

Fragment din cartea „Îngrijirea sugarului și a copilului” de Dr. Benjamin Spock.

La Inceput