Denumirea procedurii:
s. f. / abocclusion, s. f. / abocclusion. [Lat. ab = îndepărtat de; Lat. medievala oclusio, -onis, de la ocludere = inchidere]
Explicația:
Dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilar superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se afla în contact.
