FACTIVE comprimate filmate

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Certificat   de înregistrare a medicamentului – nr. 19357 din  24.05.2013

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

FACTIVE

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Factive

DCI-ul substanţei active

Gemifloxacinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: gemifloxacină 320 mg (sub formă de mesilat sesquihidrat de gemifloxacină 426,39 mg);

excipienţi: celuloză microcristalină, povidonă, crospovidonă, stearat de magneziu; filmul: Opadry II OY-S-28924.

Forma farmaceutică

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, ovale, cu şanţ median pe ambele feţe.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC

Antiinfecţioase din grupul chinolonelor. Fluorochinolone, J01MA15.

Proprietăţile farmacologice

Proprietăţi farmacodinamice

Factive în calitate de substanţă activă conţine mesilat de gemifloxacină, care este un remediu antibacterian sintetic, pentru administrare orală, cu spectru larg de acţiune. Gemifloxacina, un remediu antibacterian din grupul fluorochinolonelor, in vitro posedă acţiune faţă de un spectru larg de microorganisme gram-pozitive şi gram-negative. Gemifloxacina posedă acţiune bactericidă la o concentraţie minimă bactericidă (MBCs), de regulă, la o diluţie a concentraţiei inhibitorii minime (MICs). Gemifloxacina blochează sinteza ADN-ului bacterian prin inhibarea enzimelor ADN-girazei şi topoizomerazei IV, necesare pentru creşterea bacteriilor. Tulpinile de Streptococcus pneumoniae, cu mutaţii în genele ADN-girazei şi topoizomerazei IV, sunt rezistente la majoritatea fluorochinolonelor. În concentraţii terapeutice relevante gemifloxacina poate inhiba enzimele modificate şi CMI a ei se află în intervalul de sensibilitate faţă de unele tulpini cu dublă mutaţie. Mecanismul de acţiune al fluorochinolonelor se deosebeşte de cel al macrolidelor, antibioticelor beta-lactamice, aminoglicozidelor sau tetraciclinelor; astfel, microorganismele rezistente la aceste clase de preparate pot fi sensibile la gemifloxacină sau alte chinolone. Nu se cunoaşte dacă există rezistenţă încrucişată dintre gemifloxacină şi aceste grupe de antibiotice. Mecanismul de bază de dezvoltare a rezistenţei la fluorochinolone sunt mutaţiile în genele ADN-girazei şi/sau topoizomerazei IV. Rezistenţa la gemifloxacină se dezvoltă lent în rezultatul mutaţiilor consecutive şi se reduce, în acelaşi mod, ca şi la alte fluorochinolone. Frecvenţa mutaţiilor spontane este joasă (constituie 10-7 până la <10-10). Cu toate că dintre gemifloxacină şi alte fluorochinolone se înregistrează rezistenţă încrucişată, unele microorganisme, rezistente la alte fluorochinolone pot fi sensibile la gemifloxacină. Gemifloxacina este activă atât în vitro, cât şi în vivo faţă de majoritatea următoarelor tulpini de microorganisme:

Microorganisme aerobe gram-pozitive

Streptococcus pneumoniae (inclusiv MDRSP)*

* MDRSP – grupul de tulpini Streptococcus pneumoniae, care include un subgrup cunoscut anterior ca РRSP (Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină), şi unificând tulpinile, rezistente la două sau mai multe din antibiotice enumerate mai jos: peniciline, cefalosporine de generaţia II (de ex., cefuroxim), macrolide, tetracicline şi trimetoprim / sulfametoxazol.

Microorganisme aerobe gram-negative

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Klebsiella pneumoniae (multiple tulpini sunt doar moderat sensibile)

Moraxella catarrhalis

Alte microorganisme

Chlamydia pneumoniae

Mycoplasma pneumoniae

Gemifloxacina in vitro la concentraţia minimă inhibitorie 0,25 µg/ml sau mai puţin este activă faţă de multiple tulpini (≥ 90%) a următoarelor microorganisme; deşi în studiile clinice adecvate şi bine controlate nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea în tratamentul cu gemifloxacină a infecţiilor clinice, cauzate de aceste microorganisme.

Microorganisme aerobe gram-pozitive

Staphylococcus aureus (numai tulpini sensibile la meticilină)

Streptococcus pyogenes

Microorganisme aerobe gram-negative

Acinetobacter lwoffii

Klebsiella oxytoca

Legionella pneumophila

Proteus vulgaris

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia şi biodisponibilitatea

La administrarea internă gemifloxacina se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal. După administrarea unui comprimat concentraţia plasmatică maximă se atinge peste 0,5-2 ore. Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor în doza de 320 mg constituie 71%. După administrarea repetată a preparatului în doze de 320 mg concentraţia plasmatică maximă constituie 1,61±0,51 µg/ml (la intervale de 0,70–2,62 µg/ml), ASC - 9,93±3,07 µg x ore/ml (la intervale de 4,71–20,1 µg x ore/ml).

La consumul alimentelor bogate în lipide farmacocinetica gemifloxacinei administrată în doză de 320 mg practic nu se modifică, de aceea preparatul poate fi administrat indiferent de mese.

Distribuţie

In vitro legarea gemifloxacinei de proteinele plasmatice la persoanele sănătoase constituie circa 60-70% şi depinde de concentraţie. După administrarea repetată, in vivo legarea de proteinele plasmatice la persoanele tinere şi vârstnici variază de la 55% până la 75% şi nu depinde de vârstă. După administrarea internă gemifloxacina de distribuie pe larg în tot organismul. Concentraţia gemifloxacinei în lavajul bronhoalveolar este mai înaltă, decât în plasmă. Pătrunde bine în ţesuturile pulmonare şi lichide.

Metabolizare

Se metabolizează în ficat în cantităţi nesemnificative. Peste 4 ore după administrare în plasmă gemifloxacina nemodificată predomină (65%) asupra metaboliţilor. Toţi metaboliţii formaţi sunt minori (<10% din doza administrată oral); principalii sunt N-acetil gemifloxacină, izomerul E al gemifloxacinei şi carbamil glucuronid gemifloxacină. Enzimele sistemului citocrom P450 practic nu participă practic nu participă în metabolismul gemifloxacinei, şi gemifloxacina practic nu inhibă activitatea metabolică a acestor enzime.

Eliminare

Gemifloxacina şi metaboliţii ei se elimină prin două căi de eliminare. După administrarea internă de gemifloxacină la persoanele sănătoase, în medie (± deviere standard) 61 ± 9,5% din doză se elimină cu masele fecale şi 36 ± 9,3% cu urină sub formă nemodificată şi metaboliţi. Clearance-ul renal mediu (± deviere standard) după administrarea dozelor repetate de 320 mg constituie circa 11,6 ± 3,9 l/oră (la intervale de 4,6-17,6 l/oră), ceea ce indică o secreţie activă, implicată în eliminarea renală a gemifloxacinei.

Timpul de înjumătăţire plasmatic mediu (± deviere standard) la starea de echilibru după administrarea a 320 mg la voluntarii sănătoşi constituie circa 7 ± 2 ore (4-12 ore).

Indicaţii terapeutice

Acutizarea bronşitei cronice cauzată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae sau Moraxella catarrhalis.

Pneumonie comunitară, cauzată de Streptococcus pneumoniae (inclusiv MDRSP), Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae sau Klebsiella pneumoniae.

Sinuzita, cauzată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Moraxella catarrhalis.

Pentru a reduce dezvoltarea bacteriilor rezistente la medicamente şi a menţine eficienţa Factive şi altor preparate antibacteriene, Factive se va administra numai în tratamentul infecţiilor confirmate sau suspectate, că sunt cauzate de bacterii sensibile.

Doze şi mod de administrare

Preparatul se va administra intern, indiferent de mese. Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă. Doza nictemerală recomandată constituie 320 mg o dată pe zi.

Acutizarea bronşitei cronice – câte 320 mg o dată pe zi timp de 5 zile.

Pneumonie comunitară – câte 320 mg o dată pe zi timp de 7 zile.

Sinuzită – câte 320 mg o dată pe zi timp de 5 zile.

Nu se va depăşi doza nictemerală recomandată.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu clearance-ul creatininei >40 ml/min nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu clearance-ul creatininei ≤40 ml/min, de asemenea la pacienţii, aflaţi la hemodializă sau dializă peritoneală doza recomandată constituie 160 mg o dată pe zi.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh A), moderată (scor Child-Pugh B) şi severă (scor Child-Pugh C) ajustarea dozei nu este necesară.

copii

nu se recomandă de administrat la copii cu vârsta sub 18 ani (nu sunt stabilite siguranţa şi eficacitatea la această categorie de pacienţi).

La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Reacţii adverse

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente – eritem; rare – fotosensibilitate.

Tulburări gastrointestinale: frecvente – diaree, greaţă, dureri abdominale, vomă.

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – cefalee, vertij, disgeuzie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: foarte rare – acutizarea miasteniei gravis.

Investigaţii diagnostice

Mai jos este descris procentul de pacienţi, care au administrat doze multiple de gemifloxacină şi care au prezentat modificări de laborator. Nu se cunoaşte, dacă aceste modificări au fost legate de administrarea gemifloxacinei sau maladia de bază. Creşterea AlAT (1,5%), creşterea AsAT (1,1%), creşterea creatinfosfokinazei (0,6%) (mai puţin frecvent), creşterea nivelurilor de potasiu (0,5%), reducerea nivelului de sodiu (0,3%), creşterea gammaglutamiltransferazei (0,5%), creşterea fosfatazei alcaline (0,3%), creşterea bilirubinei totale (0,3%), creşterea ureei sanguine (0,3%), reducerea nivelului de calciu (0,2%), reducerea nivelului de albumină (0,3%), creşterea nivelului creatininei (0,2%), reducerea proteinei ​​totale (0,1%) şi creşterea nivelului de calciu (<0,1%).

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la gemifloxacină, alte fluorochinolone sau la orice component al preparatului.

Supradozaj

În caz de supradozaj acut se recomandă de efectuat inducerea vomei, lavajul gastric, tratament simptomatic. Antidot specific nu se cunoaşte. Se recomandă hidratare corespunzătoare şi supraveghere în dinamică. La efectuarea hemodializei din plasmă se elimină 20-30% din doza gemifloxacinei.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

Influenţa asupra intervalului QT pe ECG

La unii pacienţi gemifloxacina poate prelungi intervalul QT pe ECG. Aceasta poate creşte riscul dezvoltării aritmiilor ventriculare, inclusiv sindromul intervalului QT prelungit / tahicardia ventriculară de tip torsades de pointes. De aceea se recomandă de evitat administrarea preparatului la pacienţii cu suspectarea sau diagnosticarea sindromului intervalului QT prelungit congenital sau tahicardiei ventriculare de tip torsades de pointes. Riscul dezvoltării tahicardiei ventriculare de tip torsades de pointes este mai înalt la femei. Gemifloxacina nu se va administra în caz de tulburări necorijate ale echilibrului electrolitic (hipokaliemie sau hipomagneziemie), pacienţilor trataţi cu antiaritmice clasa IA (chinidina, procainamida) sau clasa III (amiodarona, sotalol).

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică dintre gemifloxacină şi preparatele, care prelungesc intervalul QT, aşa ca eritromicina, preparatele antipsihotice, antidepresivele triciclice. Gemifloxacina se va administra cu precauţie concomitent cu aceste preparate, de asemenea la pacienţii cu stări proaritmice, aşa ca bradicardie clinic semnificativă sau ischemie acută a miocardului. Incidenţa de prelungire a intervalului QTc poate creşte cu mărirea dozei preparatului; astfel, doza recomandată nu trebuie să depăşească la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică la care Cmax şi ASC sunt crescute nesemnificativ. Modificările semnificative ale intervalului QTc se înregistrează circa peste 5-10 ore după administrarea internă de gemifloxacină.

Reacţii de hipersensibilitate

La pacienţii, care au administrat fluorochinolone, au fost înregistrate reacţii de hipersensibilitate şi/sau anafilactice severe sau ocazional cu sfârşit letal.

Aceste reacţii au fost raportate în special după administrarea primei doze. Unele reacţii au fost însoţite de colaps cardiovascular, hipotensiune arterială/şoc, convulsii, sincopă, parestezii, edem angioneurotic (inclusiv edem al limbii, laringelui, faringelui, feţei), obstrucţia căilor respiratorii (inclusiv bronhospasm, dispnee şi insuficienţă respiratorie acută), dispnee, urticarie, prurit cutanat şi alte reacţii cutanate severe. Gemifloxacina se va sista imediat la apariţia primelor semne ale unei reacţii de hipersensibilitate de tip I, erupţiilor cutanate sau alte reacţii de hipersensibilitate; trebuie de evaluat necesitatea prelungirii tratamentului cu fluorochinolone. În caz de reacţie de hipersensibilitate acută severă poate fi necesar tratamentul cu epinefrina şi alte măsuri de reanimare, inclusiv oxigenoterapia, administrarea intravenoasă a lichidelor, administrarea preparatelor antihistaminice şi glucocorticosteroizilor, aminelor vasopresoare, restabilirea permeabilităţii căilor respiratorii.

Efecte asupra tendoanelor şi cartilajului

Ruperea tendonului la nivelul umărului, mâinii, tendonului Achile sau altor tendoane, care necesită intervenţie chirurgicală şi determină pierderea capacităţii de muncă pe timp îndelungat, au fost înregistrate la administrarea fluorochinolonelor. Gemifloxacina se va sista în cazul dezvoltării durerii, inflamaţiei sau ruperii de tendon. Pacientului se recomandă regimul la pat şi limitarea în mişcări până la momentul tratării complete a tendinitei sau rupturii de cartilaj. Ruptura de cartilaj poate să se dezvolte atât în timpul, cât şi după finisarea tratamentului cu preparatele din grupul chinolonelor. Tendinita frecvent se dezvoltă la pacienţii, care administrează concomitent corticosteroizi, în special la vârstnici şi atleţi.

Efecte asupra sistemului nervos central

Ca şi toate fluorochinolonele, gemifloxacina se va administra cu precauţie în maladii ale sistemului nervos central, aşa ca epilepsia sau la pacienţii cu predispoziţie la convulsii. Au fost înregistrate cazuri de dezvoltare a convulsiilor, hipertensiune intracraniană şi psihoză toxică la pacienţii, care administrează preparate din grupul fluorochinolonelor, deşi în studiile clinice cu gemifloxacină ele nu au fost înregistrate. Fluorochinolonele, de asemenea pot cauza tremor, nelinişte, anxietate, vertij, confuzie mintală, halucinaţii, insomnie, paranoia şi depresie. În cazul dezvoltării acestor simptome la pacienţii care administrează gemifloxacină, preparatul se va sista şi se vor efectua măsuri corespunzătoare.

Colita asociată antibioticoterapiei

Colita pseudomembranoasă (poate să se manifeste de la diaree uşoară până la colită cu sfârşit letal) se înregistrează la administrarea practic a tuturor preparatelor antibacteriene, inclusiv gemifloxacina. De aceea trebuie de avut în vedere dezvoltarea ei la pacienţii cu diaree după administrarea preparatelor antibacteriene.

Tratamentul cu preparatele antibacteriene pot afecta microflora intestinală normală şi conduce la proliferarea exagerata a clostridiilor. Studiile clinice au demonstrat, că toxina produsă de Clostridium difficile este o cauză principală de colită, cauzată de antibioticoterapie. La diagnosticarea colitei pseudomembranoase este necesară sistarea imediată a tratamentului cu gemifloxacină şi indicarea unui tratament adecvat. Simptomele uşoare de colită pseudomembranoasă, de regulă, dispar după sistarea preparatului. În colita pseudomembranoasă moderată şi severă se recomandă corijarea echilibrului hidro-electrolitic, metabolismului proteic şi indicarea preparatelor, acţiunea cărora este îndreptată asupra Clostridium difficile.

Eritem

Eritemul frecvent se înregistrează la pacienţii <40 ani, în special la femei şi femeile în postmenopauză, care administrează terapie hormonală de substituţie. Frecvenţa eritemului de asemenea este legată de un tratament mai îndelungat (> 7 zile). Tratamentul îndelungat mai mult de 7 zile determină creşterea semnificativă a frecvenţei eritemului în toate subgrupele, cu excepţia bărbaţilor cu vârsta peste 40 ani. La pacienţii cu dezvoltarea eritemului în timpul tratamentului, se recomandă sistarea terapiei cu gemifloxacină.

În studiile clinice cu Factive în cazuri foarte rare au fost înregistrate reacţii de fotosensibilitate. Totuşi, ca şi pentru toate preparatele din această clasă, paţienţilor se recomandă de evitat expunerea la razele solare directe şi iradiere ultravioletă artificială (de ex, lampă cu ultraviolete, solariu), şi trebuie preîntâmpinaţi să utilizeze produsele de protecţie solară, ce blochează spectru larg a razelor solare, în cazul la astfel de expunere. La suspectarea dezvoltării reacţiei de fotosensibilitate se recomandă sistarea tratamentului cu preparat.

Efecte asupra ficatului

La pacienţii care au administrat gemifloxacină în doză de 320 mg creşterea enzimelor hepatice (creşterea AlAT şi/sau AsAT) s-a dezvoltat în aceleaşi indici comparativ cu alte preparate antimicrobiene (ciprofloxacină, levofloxacină, claritromicină / cefuroxim axetil, amoxicilină / clavulanat de potasiu şi ofloxacină). La pacienţii, care au administrat gemifloxacină în doză de 480 mg pe zi şi peste, a fost înregistrată creşterea frecvenţei activităţii enzimelor hepatice. În cazul creşterii activităţii enzimelor hepatice nu au fost înregistrate simptome clinice caracteristice. După sistarea preparatului nivelul enzimelor hepatice a revenit la nivelul iniţial. Nu se va depăşi doza nictemerală recomandată de gemifloxacină 320 mg pe zi şi durata recomandată de tratament.

Efecte asupra rinichilor

La pacienţii cu afectarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei ≤40 ml/min) se recomandă modificarea regimului de dozare. Cu scopul preîntâmpinării creşterii concentraţiei urinei şi cristaluriei este necesar aportul suficient de lichide.

Acutizarea miasteniei gravis

Fluorochinolonele pot bloca conductibilitatea neuro-musculară şi să determine intensificarea slăbiciunii musculare la pacienţii cu miasteniei gravis. La pacienţii cu miasteniei gravis care au administrat fluorochinolone, au fost înregistrate reacţii adverse severe, inclusiv sfârşitul letal şi necesitatea efectuării ventilaţiei artificiale pulmonare. Se recomandă de evitat administrarea fluorochinolonelor la pacienţii cu miasteniei gravis în anamneză.

Copii

Nu se recomandă administrarea preparatului cu copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu există date privind siguranţa şi eficacitatea preparatului la această grupă de pacienţi.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

În sarcină nu este stabilită siguranţa administrării de gemifloxacină.

Administrarea de Factive în sarcină e posibilă numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Nu există date privind excreţia gemifloxacinei în laptele matern la oameni. De aceea administrarea de Factive în perioada de alăptare e posibilă numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru sugar.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Administrarea de Factive poate cauza vertij. La administrarea preparatului se recomandă de evitat conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor potenţial periculoase sau activităţi, care necesită atenţie crescută şi reacţii psihomotorii rapide.

Interacţiuni cu alte medicamente, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

la administrarea dozelor repetate de Factive nu s-a modificat farmacocinetica la administrarea dozelor repetate de teofilină, digoxină sau contraceptivelor orale (ce conţin etinilestradiol/levonorgestrel) la persoanele sănătoase.

Administrarea concomitentă de Factive şi carbonat de calciu, cimetidină, omeprazol sau contraceptive orale (ce conţin estrogen/progesteron) determină modificări nesemnificative a farmacocineticii gemifloxacinei, deşi se consideră că aceste modificări nu au relevanţă clinică.

La administrarea concomitentă de Factive cu probenecid creşte cu 45% concentraţia plasmatică de gemifloxacină.

Factive influenţează nesemnificativ acţiunea anticoagulantă a warfarinei la pacienţii aflaţi la tratament constant cu warfarină. Dar deoarece unele fluorochinolone potenţează acţiunea anticoagulantă a warfarinei şi derivaţilor ei, la administrarea concomitentă chinolonelor antibacteriene şi warfarinei sau derivaţilor ei se recomandă controlul minuţios al timpului protrombinic şi altor indici de coagulare a sângelui.

Chinolonele formează compuşi chelaţi cu metale alcaline şi metale de tranziţie. La administrarea concomitentă cu antiacidele cu magneziu sau aluminiu se reduce semnificativ absorbţia gemifloxacinei. Antiacidele cu magneziu şi/sau aluminiu, preparatele care conţin sulfatul de fier, preparatele multivitaminice, care conţin zinc sau alte metale cationice, sau pulberea pentru suspensie orală administrată în pediatrie se vor administra cu 3 ore sau peste 2 ore după administrarea de Factive. Factive se administrează minimum cu 2 ore până la administrarea de sucralfat.

Prezentare, ambalaj

Comprimate filmate 320 mg.

Câte 5 sau 7 comprimate în blister.

Câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

Păstrare

A se păstra la temperatura sub 25 °C.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

Termen de valabilitate

24 luni.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

Statutul legal

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

Iunie 2012.

Deţinătorul certificatului de înregistrare

Abdi İbrahim İlaç San. ve Tic. A.Ş.

Maslak /Sarıyer, Istanbul, Turcia

Numele şi adresa producătorului

Abdi İbrahim İlaç San. ve Tic. A.Ş.

Esenyurt Istanbul, Turcia

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale  (tel.: 0 22 88 43 38)

La Inceput