Dr. Andrei Olaru, ortoped-traumatolog
Până nu demult osteoporoza era considerată drept o stare normală a vârstnicului, însă prin diverse studii s-a demonstrat inversul și în prezent este considerată o boală. Osteoporoza este cea mai răspândită patologie metabolică a scheletului, care afectează peste 40 la sută dintre femei și 20 la sută dintre bărbații cu vârste de peste 50 de ani.
În SUA anual s-a estimat că osteoporoza provoacă peste 1,5 mln fracturi la nivelul șoldului (cca 250 mii), articulației mâinii (cca 250 mii), vertebrelor (cca 700 mii) și a altor segmente ale scheletului periferic (cca 300 mii). Fracturile se asociază cu sporirea mortalității, scăderea calității vieții prin diminuarea capacității de mișcare și dezvoltarea durerilor cronice (în special de spate).
Printr-un studiu amplu s-a constatat că mortalitatea în urma fracturii de col femural destul de frecventă și caracteristică pentru această boală, în primele 6 luni constituie 30% cazuri, încă 20% decedează în primul an și numai 25% dintre pacienți se însănătoșesc parțial. Astfel, se demonstrează că riscul morții premature în urma fracturii de col femural la femei în perioada menopauzală, după 50 de ani, este de 4 ori mai înalt decât cancerul uterin, riscul de cancer mamar fiind de 9%, în același timp riscul de fractură de col femural este de 17%, iar riscul decesului prematur în aceste două grupuri este de trei la sută.
Acești pacienți au nevoie asistență la domiciliu din cauza disabilității de durată, toate acestea conducând la costuri imense în sistemul de sănătate și asistență socială. Totodată, aceste cheltuieli sunt foarte dificil de evaluat, deoarece includ cheltuieli legate de spitalizare, medicație, chirurgie, reabilitare, îngrijiri pe termen lung și întreținere pe perioada pierderii capacității de muncă.
În acest context, creșterea incidenței osteoporozei, prezentată pe rapoarte concludente în ultimii ani, este o problemă de sănătate publică și se referă la maladiile frecvent depistate în rândul populației, alături de cancer, infarct miocardic, ictus și moarte subită.
Ce este osteoporoza?
Osteoporoza este o maladie sistemică a scheletului, care se caracterizează prin reducerea masei osoase și deteriorarea microarhitectonicii țesutului osos, care conduce la mărirea fragilității osului, crescând, astfel, riscul de fracturi prin traumatisme ușoare sau chiar solicitări fiziologice ale osului.
Osteoporoza este o boală cauzată de mai mulți factori, care se caracterizează printr-o evoluție lentă, progresivă și care nu se manifestă clinic. De obicei, este diagnosticată odată cu producerea fracturii. Chiar dacă la exteriorul lor oasele nu prezintă schimbări, osteoporoza implică modificări la nivel de structură osoasă. Oasele sunt mai puțin dense și se prezintă prin pori, chisturi și/sau lacune osoase (osteoporoza înseamnă „os poros"), similar unei țesături vechi cu uzoarele subțiate și rarefiate.
Oasele, ca și restul organelor umane, sunt într-o permanentă „mișcare” de înlocuire a celulelor vechi cu altele noi. În mod normal există un echilibru constant în activitatea de înlocuire a celulelor osoase, și anume, osteoblastele inițiază și mențin procesul de construcție a țesutului osos de înlocuire, iar osteoclastele distrug și elimină țesutul osos îmbătrânit.
Unul din mecanismele care explică apariția osteoporozei este dezvoltarea unui dezechilibru în activitatea osteoblastelor și osteoclastelor, în favoarea celor din urmă. Astfel, procesele reparatorii nu reușesc în urma celor de resorbție osoasă, deoarece resorbția durează câteva zile, iar reconstrucția și mineralizarea osoasă are un ritm foarte lent și poate dura luni.
Care sunt factorii de risc de dezvoltare a osteoporozei?
S-a demonstrat că oricine poate face osteoporoză, totuși sunt mai predispuse femeile (peste 80% dintre pacienții cu osteoporoză sunt femei), în special cele trecute de menopauză.
Factori de risc:
- anumite particularități genetice (ereditatea, genul, rasa)
- nivelul hormonilor sexuali (menopauza instalată mai devreme de 45 ani);
- vârsta peste 65 de ani;
- maladii inflamatorii cronice care necesită tratament cronic cu steroizi;
- factorul alimentar (aport inadecvat de calciu alimentar);
- activitate fizică insuficientă;
- greutate corporală prea mică;
- factori nocivi (fumatul, consumul excesiv de alcool), etc.
Cum determinăm osteoporoza?
După cum am menționat anterior, osteoporoza, de obicei, se manifestă odată cu dezvoltarea complicațiilor sale prezentate prin fracturi, care se produc cel mai frecvent în vertebre, urmate de colul femural și extremitatea distală a osului radial.
Cu toate că pentru o bună perioadă de timp osteoporoza este asimptomatică, putem asocia anumite simptome nespecifice cu această boală:
- dureri de spate (în regiunea coloanei vertebrale);
- deformarea spatelui și schimbarea ținutei;
- pierderea înălțimii;
- senzația de oboseală generalizată după somn.
Pentru a stabili rarefierea osoasă este indicată examinarea densității osului. Pentru a stabili acest lucru cu certitudine este necesară o biopsie osoasă. Însă, de rând cu investigarea markerilor metabolismului osos, acest fapt este posibil și prin examinări non invazive, cum sunt:
- absorbțiometria duală (DEXA) – este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent „standardul de aur” în diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului;
- densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractură, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului.
Care este riscul să suferiți o fractură?
Pericolul de a face o fractură osoasă devine tot mai accentuat odată cu înaintarea vârstei. Scăderea masei osoase cauzează scăderea rezistenței osoase sub pragul producerii fracturii. Astfel, scăderea rezistenței țesutului osos de rând cu manifestările clinice respective prezintă un mare pericol pentru fracturarea oaselor spongioase (corpul vertebral) sau la nivelul capetelor oaselor tubulare (fractura de col femural, fractura radiusului în loc tipic, fractura de col chirurgical al humerusului, etc.). Dacă fracturile vertebrale sunt cele mai cunoscute, fracturile scheletului periferic sau fracturile „nonvertebrale” sunt totuși cele mai frecvente, uneori și mai grave și necesită costuri mai mari de tratament, deoarece sunt responsabile de cea mai mare parte a mortalității și a morbidității, de un mare număr de invalidități și de costuri mari legate de tratamentul osteoporozei.
Ce este o fractură?
Fracturile reprezintă o rupere la nivelul oaselor. Ele se întâmplă în urma accidentelor, a căzăturilor, a densității osoase foarte slabe, cum ar fi în cazul osteoporozei. Dacă ați suferit o fractură, nervii din jurul oaselor sunt foarte sensibili și atunci când sunt deranjați produc durere. Zona din jurul osului fracturat începe să sângereze, dezvoltându-se o umflătură imediată și vânătaie, o tumefiere a zonei respective. Mușchii pot avea spasme, în încercarea lor de a alinia oasele în poziția în care ar trebui să fie, spasme care la rândul lor fac durerea sâ se intensifice.
Sfatul Medicului: Dacă aveți osteoporoză și ați suferit o fractură osoasă, atunci este necesar să vă adresați de urgență la medic, pentru a primi un ajutor medical calificat.
