Endoscopia digestivă superioară sinonimă cu esofago-gastro-duodenoscopia este o investigație care explorează tubul digestiv cu ajutorul unui aparat flexibil, prevăzut cu cameră video și lumină ce permite vizualizarea mucoasei prin transmiterea imaginii la un monitor, efectuarea fotografiilor, prelevarea de biopsii, extragerea corpilor străini și multe alte manevre specifice.
Este o procedură foarte des efectuată de pacienți, care suferă sau au suferit în trecut de probleme ale tractului gastro-intestinal.
Endoscopia digestivă superioară
Prin endoscopie digestivă superioară (sau esofagogastroscopie) se vizualizează în mod direct mucoasa esofagiană, gastrică (se examinează toate porțiunile stomacului folosind o tehnică specială) și mucoasa bulbului duodenal, precum si a duodenului II. Explorarea efectuata în scop diagnostic durează între 5 și 20 de minute, în funcție de complexitatea patologiei întâlnite și/sau de necesitatea de a preleva biopsii. Esofagogastroscopia este o explorare cu un grad înalt de siguranță, iar în cazul indicației pertinente, explorarea este necesară pentru un diagnostic și un tratament corect.
Principalele situații în care este indicată o astfel de procedură sunt:
- anemia feriprivă (de regulă se indică și colonoscopie),
- hemoragia digestivă superioară (exteriorizată prin hematemeza și/sau melena),
- sindrom dispeptic apărut peste vârsta de 45 de ani,
- persistența simptomelor de boală de reflux gastroesofagian după tratament,
- suspiciunea de sindrom Barrett,
- disfagia,
- identificarea varicelor esofagiene și gastrice în cazul cirozei hepatice, stomacul operat și monitorizarea vindecării ulcerului gastric.
Esofago-gastro-duodenoscopia este considerată relativ nedureroasă și uneori se asociază cu un disconfort minor. Pentru majoritatea pacienților este suficientă anestezia locală a orofaringelui cu spray cu lidocaină. Nu este necesară o pregătire specială, cu excepția faptului că pacientul nu trebuie să mănânce cu 12 ore înainte de investigație.
Pacientul este așezat pe partea stângă și o piesă bucală de plastic este plasată între dinți, pentru a proteja dantura. Endoscopul este introdus prin piesa bucală până la baza limbii și sub control video este poziționat la nivelul orofaringelui (aceasta este faza cea mai inconfortabilă pentru pacient). Prin mișcări ușoare și rapide, endoscopul este introdus în esofag; apoi, endoscopul este introdus lent pentru a explora detaliat fiecare segment digestiv și pentru a permite efectuarea de fotografii și/sau biopsiile. Atunci când endoscopul ajunge în stomac, se insuflă o cantitate mică de aer, care va fi aspirat apoi, la retragerea aparatului, pentru a minimiza disconfortul.
Este considerată o procedură minim invazivă, deoarece nu implică nicio incizie și nu necesită o recuperare semnificativă ulterioară (doar dacă se utilizează sedare sau anestezie generală); un disconfort minor la nivelul orofaringelui este deseori întâlnit după investigație.
Sursa: www.centrul-renasterea.ro
