Nu întotdeauna funcționează atunci când spui doar „Nu”. Cum să-ți faci copilul să se dezvolte și să învețe, fără să-ți pierzi cumpătul în acest proces?
V-ați pomenit vreodată negociind intens cu copilul dumneavoastră de 2 ani în privința faptului dacă poate purta costumul de prințesă la grădiniță pentru a cincea zi la rând? Ați ieșit vreodată din supermarket cu capul în jos de rușine pentru că cel mic a făcut o criză de nervi pe podea? Poate că există o consolare în a ști că nu sunteți singurii, dar asta nu face mai ușoară parcurgerea primilor ani de disciplină.
Vârsta cuprinsă între 1-3 ani este o perioadă deosebit de anevoioasă pentru părinți, deoarece este vârsta la care copiii încep să devină mai independenți și să se descopere pe ei înșiși ca individualități. Cu toate acestea, ei au încă o capacitate limitată de a comunica și de a gândi.
Claire Lerner, specialist în dezvoltarea copilului, director de resurse pentru parenting la organizația nonprofit Zero to Three, afirmă:
„Copiii înțeleg că acțiunile lor contează, că pot duce la întâmplarea anumitor lucruri. Acest fapt îi determină să dorească să-și pună amprenta asupra lumii și să se afirme într-un mod în care nu o făceau când erau bebeluși. Problema este că au foarte puțin autocontrol și că nu sunt raționali în gândire. Este o combinație foarte complicată.”
Iată câteva strategii simple de disciplinare a copiilor mici pentru a face viața mai ușoară pentru întreaga familie atunci când copilul vostru, care se autoafirmă, are nevoie de îndrumare.
1.Fiți consecvenți
Ordinea și rutina le oferă copiilor mici un refugiu sigur în fața a ceea ce ei percep drept o lume bulversantă și imprevizibilă, susține Lerner. „Atunci când există o anumită previzibilitate și rutină, copiii se simt mult mai în siguranță și tind să fie mult mai cuminți și mai calmi, pentru că știu la ce să se aștepte.”
Încercați să respectați același program zilnic. Acest lucru presupune menținerea unor ore de somn, de masă și de culcare constante, precum și a unor momente în care copilul este lăsat să alerge și să se distreze.
Anunțați-vă copilul din timp dacă trebuie să faceți o schimbare. Spunându-i copilului: „Mătușa ta va avea grijă de tine în seara asta în timp ce mami și tati vor ieși puțin” îl va pregăti pentru o rutină puțin diferită și poate preveni o criză la ora de culcare.
Consecvența este de asemenea importantă atunci când vine vorba de disciplină. Atunci când spuneți „Nu lovi!" prima dată când copilul Dvs. lovește un alt copil pe terenul de joacă, trebuie să spuneți „Nu lovi!" și a doua, a treia și a patra oară când copilul face acest lucru.
2.Evitați situațiile stresante
Copilul Dvs. are vârsta între 1-3 ani, ceea ce înseamnă că ați petrecut deja suficient timp cu el pentru a ști ce îi declanșează reacțiile. Cele mai frecvente sunt foamea, somnolența și schimbarea bruscă a locului. Evitați aceste posibile scenarii de cădere nervoasă, plănuind din timp toate activitățile.
Medicul pediatru Lisa Asta, profesor clinic asociat de pediatrie la Universitatea din California, San Francisco, afirmă: „Trebuie să anticipați ce urmează, ceea ce înseamnă că nu vă veți duce la magazin atunci când copilul are nevoie de un pui de somn”.
Asigurați-vă că copilul este acasă la orele de somn, de culcare și de masă. Dacă sunteți plecați, țineți întotdeauna mâncare la îndemână în cazul în care i se face foame brusc. Faceți plimbări scurte. În cele din urmă, planificați-vă din timp, astfel încât să nu trebuiască să vă grăbiți (în special dimineața, atunci când trebuie să duceți copilul la grădiniță, iar Dvs. să mergeți la serviciu).
Puteți ușura tranzițiile implicându-vă copilul în acest proces. Pentru aceasta, nu trebuie decât să setați un cronometru timp de cinci minute și să-i spuneți că atunci când sună este timpul să facă baie sau să se îmbrace. La fel, puteți să-i dați copilului posibilitatea de a alege între a purta la școală tricoul roșu sau albastru.
Nu uitați să spuneți cu voce tare ce faceți și să vă informați fiul sau fiica cu privire la ceea ce urmează în program. Copiii mici pot înțelege mult mai mult decât pot arăta.
3.Gândiți ca un copil mic
Copiii mici nu sunt mini-adulți. Lor le este greu să înțeleagă multe dintre lucrurile pe care noi le considerăm de la sine înțelese, de exemplu cum să urmeze instrucțiunile și să se comporte adecvat. Privind scenariul din perspectiva unui copil mic, puteți preveni un acces de furie.
Lerner sugerează: „Ați putea să spuneți: «Știu, nu-ți place să te urci în scaunul auto, dar trebuie să facem asta»”. „Astfel, nu îl cocoloșiți, dar îi validați sentimentele. Trebuie să stabiliți o limită, dar să o faceți într-un mod în care să respectați copilul și să folosiți aceasta ca pe o oportunitate de a-l ajuta să învețe să facă față frustrărilor și regulilor vieții.”
Prin oferirea posibilității de a alege, demonstrați, de asemenea, că vă respectați copilul mic și îi validați emoțiile. Potrivit lui Lerner, întrebându-vă copilul dacă dorește să ia o carte preferată în mașină sau să ia cu el o gustare, îl poate face pe copil să simtă că are un anumit control asupra situației, în timp ce Dvs aveți controlul, de fapt.
4.Exersați metoda distragerii
Faceți ca atenția de scurtă durată a micuțului să fie în avantajul vostru. Atunci când copilul aruncă mingea spre peretele sufrageriei pentru a zecea oară, deși i-ați spus să se oprească, este foarte ușor să îl îndrumați spre o activitate mai productivă, cum ar fi să înlocuiți mingea cu o carte preferată sau să mutați jocul afară.
Rex Forehand, profesor de psihologie cu distincția Heinz și Rowena Ansbacher la Universitatea din Vermont și autor al cărții Parenting the Strong-Willed Child, declară: „(Părinții) trebuie să creeze un mediu care să fie cel mai propice pentru un comportament corespunzător al copilului mic. Dacă se implică în activități pe care nu ar trebui să le facă, ideea nu este de a-i pedepsi, ci de a începe o altă activitate sau de a-i lua și a-i duce în altă cameră.”
5.Dați-i copilului o pauză de tăcere
Pauzele de tăcere (time-outs) reprezintă unul dintre elementele de bază ale disciplinei copilului, dar s-ar putea să nu fie cea mai bună metodă pentru cei micuți. Faptul de a-i trimite deoparte are o consecință negativă, făcându-i pe cei mici să înțeleagă că sunt răi, în loc să încurajeze un comportament adecvat.
Dacă îi acordați copilului o pauză de tăcere pentru disciplinare, limitați-vă la doar un minut sau două pentru această vârstă. În loc să-i spuneți pauză, ceea ce poate fi derutant pentru copiii sub vârsta de 3 ani, tratați-o ca pe ceva mai pozitiv.
Lerner sugerează crearea unui „colț confortabil”, un loc sigur, lipsit de distrageri și stimulare, unde copilul se poate relaxa pentru câteva minute până când își va recăpăta controlul. Acel timp cât stă deoparte vă poate ajuta să vă calmați.
Corectați comportamentul greșit, dar faceți-vă timp și pentru a lăuda faptele bune. Medicul pediatru Asta declară: „Dacă nu-i spui copilului tău când face un lucru bun, uneori va face un lucru greșit doar pentru a atrage atenția”. Atunci când îi spuneți celui mic că a făcut ceva bine, sunt șanse mari ca acesta să dorească să repete acțiunea.
6.Rămâneți calmi
Sângele vostru poate ajunge ușor la punctul de „fierbere” când cel mic este într-o plină criză de isterie. Însă pierderea controlului va agrava rapid o situație deja stresantă. „Acordați-vă puțin timp pentru a vă calma”, afirmă Forehand. „De altfel, vă descărcați nervii. În cele din urmă, vă veți simți mai rău și mai vinovat, ca părinte, iar copilului nu-i va face niciun bine.
„Eu o numesc abordarea Soției Stepford”, spune Lerner. „În timp ce copilul țipă, spuneți-i: „Știu, știu”, dar rămâneți complet calm în timp ce îl luați în brațe. Nu arătați nicio emoție.”
Cel mic vă poate determina să ajungeți până în punctul în care simțiți că explodați de nervi și sunteți tentat să îl pălmuiți. Totuși, majoritatea experților recomandă să nu recurgeți la această practică. Forehand precizează: „Când îi lovim, copiii învață că pedeapsa fizică este acceptabilă și, astfel, arătăm exact ceea ce nu vrem să facă copiii noștri”. La vârsta de 1-3 ani, redirecționarea atenției și pauzele scurte sunt metode de disciplină mult mai eficiente, spune el.
7.Trebuie să știți când să cedați
Anumite lucruri din viața unui copil mic nu pot fi negociate. Ei trebuie să mănânce, să se spele pe dinți și să stea în scaunul auto. De asemenea, trebuie să facă baie din timp în timp. Loviturile și mușcăturile nu sunt niciodată permise. Însă multe alte probleme nu merită ceartă și bătăi de cap. Alegeți-vă luptele.
„Trebuie să decideți dacă merită să vă certați, iar în circa jumătate la sută din cazuri nu se merită”, spune pediatrul Asta. Acest lucru înseamnă că este în regulă să-l lăsați pe fiul Dvs să poarte costumul de supererou la magazin sau să citiți o carte de 10 ori la rând. Odată ce obține ceea ce vrea, îl puteți face să se orienteze treptat într-o altă direcție - cum ar fi să poarte un alt costum sau să aleagă o altă carte pe care să o citiți.
În cele din urmă, să știți că este în regulă să vă simțiți stresat câteodată din cauza celui mic. „Este important să înțelegeți că niciunul dintre noi, ca părinți, nu este perfect - facem tot ce ne stă în putință. Vor fi zile în care ne vom descurca mai bine decât în altele”, afirmă profesorul Forehand. „Dar dacă suntem părinți consecvenți și avem reguli consecvente, atunci vom fi martori la mai multe zile bune.”
Tradus de Laura Paladi, stagiară, studentă USM.
