La naștere, copilul are de înfruntat mult mai multe schimbări, decât în orice altă perioadă a vieții sale. Separându-se de corpul matern, copilul trebuie să învețe să aibă grijă de sine însuși, să fie autonom, să-și folosească reflexele, să înghită și să digere mâncarea.
El trebuie să respire pentru a primi oxigenul necesar, să-și mențină căile respiratorii curate și să se obișnuiască cu toate surprizele oferite de lumea înconjurătoare – sunete, mirosuri, gusturi, obiecte care trebuie studiate. Totul este nou și totul este inedit.
Copilul născut la termen este pregătit pentru aceste schimbări cardinale. Nou-născutul nu acționează numai la nivel de reflexe. Reflexele primite confirmă numai dezvoltarea adecvată a sistemului nervos și constituie baza de formare a legăturilor sociale și abilităților sale cognitive.
Deși așa ne pare, nou-născuții nu sunt pasivi. Dimpotrivă, ei dispun de un șir de abilități necesare de a interacționa cu mediul. Unele reflexe, cum ar fi suptul, îl ajută supraviețuiască, iar altele, cum ar fi pășitul „în aer”, formează baza acestuia pentru abilitățile de mers care se vor dezvolta mai târziu. Simțul tactil, mirosul, gustul și auzul sunt foarte bine dezvoltate. Mai puțin văzul. Copii trec prin șase nivele de excitare. Plânsul cauzează o stare gravă de disconfort pentru părinți. Este necesar însă de știut că numai reacțiile copilului, dar și capacitățile mamei de a le înțelege, vor permite specialiștilor să evalueze starea copilului, dar vor asigura și o dezvoltare corectă și durabilă a acestuia.
Copilul meu se dezvoltă bine?
Pentru a avea un răspuns cert la aceste întrebări, trebuie să fiți atenți la reflexe. Acestea indică, în special, starea neurologică generală.
Reflexele condiționate se bazează pe reflexe necondiționate. De exemplu, reflexul de supt se activizează la apropierea sânului, chiar din primele zile de viață. Alt reflex îi permite pruncului să urmărească mișcările propriilor mâini, astfel încât mai târziu el va fi capabil să stabilească legătura dintre mâini și atingerea obiectului dorit.
Alte reflexe îl vor încuraja să exploreze mediul înconjurător – printre acestea târâtul sau mersul, dacă veți încerca să-l țineți vertical. Acestea însă vor dispărea peste câteva zile și vor apărea din nou peste jumătate de an sau un an când va începe cu adevărat să meargă.
Alt reflex puternic este apucarea. Dacă veți atinge palma bebelușului, el își va strânge imediat degetele. Aceasta este o reacție autonomă, numit reflex de apucare. Înainte ca bebelușul să poată apuca ceva intenționat, el trebuie să fie capabil să-și fixeze privirea asupra obiectului și să-l poată urmări suficient de bine, coordonându-și și mișcările. Mai târziu, acesta va constitui un factor important în dezvoltarea lui, deoarece îl ajuta să coordoneze privirea și mișcarea.
Mișcările necontrolate sunt un indiciu că micuțul se dezvoltă bine. Acestea nu sunt, după cum ar crede unii părinți, semne ale unor probleme în viitor.
De ce plâng bebelușii? Când este un semn pentru tine
De ce plâng bebelușii? Prin plâns, ei de fapt, comunică cu alte persoane. De la scâncet, sau plâns mai intens, acesta poate transmite informații diferite. Astfel, diferite tipuri de plânset, transmit informații diferite.
Este important să știm că bebelușii plâng întotdeauna dintr-un motiv anume. De regulă, nevoile lor sunt simple și pot fi satisfăcute cu ușurință prin hrană, căldură, luare în brațe sau legănat. Uneori însă el va respinge toate încercările tale de a-l ajuta. În aceste cazuri părinții se vor simți neajutorați și li se pare că nu vor reuși să le asigure confortul. Iată câteva motive pentru care bebelușii plâng:
FOAMEA – unul dintre cele mai frecvente motive ale plânsului la nou-născut este foamea. El va înceta să mai plângă după ce laptele va ajunge în stomacul lui.
STIMULAREA EXCESIVĂ –sunetele puternice și bruște, lumini stridente – toate îl pot copleși la un moment dat. Nivelul de stimulare depinde de dispoziție și temperament. Ceea ce îl distrează când este treaz, îl poate deranja atunci când este iritat sau flămând.
FRIGUL – copilul treaz va începe să plângă dacă simte frig. Plânsul va înceta imediat dacă îl duceți într-o încăpere caldă.
MIȘCĂRILE NECONTROLATE – Majoritatea nou-născuților au ticuri și se smuncesc atunci când sunt somnoroși sau sunt gata să adoarmă. Unii bebeluși se trezesc speriați de propriile mișcări. Ei plâng, adorm, se mișcă brusc, se sperie, și apoi iar plâng. Aceștia vor avea un somn mai liniștit dacă vor fi înfășați sau înveliți nici prea strâns, dar nici prea liber. Înfășatul împiedică mișcările necontrolate. Bebelușii trebuie înfășați în poziția cea mai firească, cu brațele puțin îndoite din coate, și picioarele puțin îndoite din genunchi. Mâinile bebelușului se recomandă să fie lăsate libere, ca el să-și poată suge degetele.
LIPSA CONTACTULUI FIZIC- bebelușii care nu mai plâng când sunt luați în brațe și care încep să plângă atunci când sunt lăsați jos, au nevoie de contact fizic. Ei sunt bine dispuși atunci când sunt ținuți în brațe, pentru că așa le dictează instinctul și pentru că este firesc să fie așa.
IRITABILITATEA – unii copii pot fi iritați mai ușor decât alții. Bebelușii care nu se pot relaxa, se calmează în urma unor mișcări sau sunete ritmice. Se pare că ele blochează cauzele iritării interne sau externe. Suptul îi poate ajuta să adoarmă în cazul unei iritabilități generale.
Cum să înțelegem cauzele iritării la bebeluși?
Iritabilitatea la copii are la bază factori biologici. Pentru ca părinții să înțeleagă ce se întâmplă cu micuțul lor, trebuie să-i examineze cu atenție temperamentul, deoarece stilul specific de comportament îi va ajuta pe aceștia să găsească soluții. Micuții vor fi iritați pentru că nu le reușește să interacționeze cu mediul înconjurător, dar nici să-și regleze stările, de exemplu să reușească să se oprească din plâns atunci când motivul iritației a dispărut. Părinții nu trebuie să intre panică, ci să observe temperamentul acestuia și respectiv metoda care îl ajută să ajungă înapoi la starea de bine.
