Agresivitatea ascunsă: 3 tipuri de violență despre care nici nu bănuiai

Agresiunea este resimțită de oameni ca o amenințare dacă trece peste barierele psihologice și invadează prea mult frontierele interne. O persoană trebuie să-și apere intimitatea și să-l îndepărteze pe agresor cu mijloacele disponibile la îndemână.

Agresivitatea se poate manifesta prin atac fizic, insulte, amenințări care vizează adversarul. Poate fi îndreptată spre mediul înconjurător, cum ar fi spargerea veselei sau a ușilor. Există însă și agresivitate ascunsă.

Agresivitatea ascunsă este o acțiune zilnică asupra cuiva, dar în mod cât mai subtil, pentru că nu toți oamenii pot manifesta agresivitate în mod deschis. S-ar putea să se teamă de un anumit răspuns sau, de faptul că vor fi condamnați pentru acțiuni agresive sau ar putea pur și simplu să considere agresivitatea deschisă indecentă.

Încurajarea violenței

Mulți oameni se plâng de cei dragi. Ei spun că locuiesc într-o familie cu părinții - oameni minunați, dar din anumite motive se simt cumva incomod, nu vor să-i vadă, să vorbească cu ei.

Sam Vaknin, scriitor israelian a numit acest tip de agresiune - violență „învăluită” sau ascunsă. În acest caz, agresorii aplică metode ascunse de invadare a granițelor străine. Victimele nu înțeleg deseori ce se întâmplă. Uneori, dintr-un motiv necunoscut, se simt nemulțumiți de acești oameni minunați care sunt lângă ei.

O astfel de agresiune se bazează pe diverse acte minore de stabilire a controlului asupra victimei, creând dependență, nesiguranță, sentimentele de neputință, lipsa de speranță a vieții, izolarea.

Pe termen lung, o astfel de atmosferă subminează stima de sine. Identitatea victimei în același timp dobândește trăsături paranoice sau schizoide, nevrotice, cu atât mai mult deschide calea atacurilor agresorilor.

Vaknin identifică următoarele tipuri de violență ascunsă:

1. Gaslighting - istoria acestui nume este legată de vechea poveste de detectiv, în care soțul a decis să-și otrăvească soția. Soția a presupus că ceva nu este în regulă. Ea a văzut că lămpile cu gaz din locuința lor ardeau cu o lumină neuniformă (afectarea vizuală era un semn de otrăvire), iar victima a atras atenția soțului ei asupra acestui fapt. În cazul acestui tip de agresiune, atacatorul convinge victima că sentimentele și suspiciunile ei sunt cauzate de un alt factor - oboseală, muncă grea, lipsă de înțelegere, lipsă de competență și chiar tulburare mentală ascunsă și caracter slab. Ceea ce victima simte, ceea ce provoacă nemulțumirea, este imediat explicat de agresor – „doar crezi că”, „crezi așa, pentru că ești în depresie, dar de fapt totul este bine”, „ești prea suspicios la comentariile obișnuite”, „familia nu ți-a oferit experiența potrivită și nu știi cum este normal”.

În curând, victima începe să creadă cu adevărat că ceva este în neregulă cu ea și numai agresorul înțelege ceea ce se întâmplă cu adevărat.

2. Holding (retragere) - acestea includ anumite tactici ale agresorului care nu permit victimei să-și exprime cumva gândurile și emoțiile. Acestea sunt acțiuni precum „boicotul”(refuzul de a comunica), devalorizarea emoțiilor (doar idioții râd la astfel de glume, numai psihologii sunt supărați de astfel de lucruri), devalorizarea speranțelor și a planurilor (cum poți să visezi un astfel de lucru), realizări (orice nebun poate face asta), glume care blochează comunicarea (schimbarea subiectului, distragerea cu ajutorul lucrurilor străine în timpul unei conversații, amânarea conversației pentru mai târziu), urmărirea, critica.

Ca rezultat al acestor măsuri, victima începe să se limiteze la exprimarea opiniei, a emoțiilor, a dorințelor și a planurilor sale, ca fiind o prostie, o chestie lipsită de importanță. Aceasta este forțată să nu le exprime. Victimele au un sentiment de neplăcere pentru manifestările vieții lor, deoarece aceste manifestări provoacă o reacție negativă a celorlalți. Trebuie să-și justifice sentimentele și acțiunile, să se scuze.

3. Blanking înseamnă a neglija valoarea unei alte persoane, refuzul de a o ajuta, neîmpărtășirea responsabilităților, lipsa sprijinului. De exemplu, soțul refuză să aloce bani pentru nevoile celuilalt sau pentru bunăstarea familiei, nu oferă bani pentru creșterea copilului. Soțul refuză orice ajutor pentru soție și copii, argumentând că aceasta este de responsabilitatea femeilor. Părinții refuză să ia în considerare interesele unui copil adult, să rearanjeze independent mobila din camera lui, să facă reparații, să-și arunce lucrurile pe care le consideră inutile.

Aceste modele de agresiune pot fi combinate, între ele, precum și intercalate. De exemplu, cafea în pat dimineața, când victima încă mai doarme și nu intenționează să se trezească. Victima prezintă semne de nemulțumire și primește încă 2 calmante pentru nervi.

Toate aceste situații pot provoca o trecere peste barierele psihologice ale victimei. Mai ales dacă victima crede că nu este într-adevăr atât de bună și nici atât de valoroasă, adică are o stimă de sine scăzută.

Aceste tipuri de agresiune sunt mult mai frecvente decât, de exemplu, agresiunea evidentă. Deoarece victima nu este întotdeauna capabilă să pună în aplicare mecanismele de apărare, și uneori pentru că nu înțelege ceea ce se întâmplă, consecințele sunt mai degrabă sentimente de tristețe și nostalgie.

Adesea, astfel de acțiuni nu sunt comise cu intenții dăunătoare, ci din cauza necesității de a-și consolida propriile frontiere. Uneori, din cauza propriilor limite, agresorii nu înțeleg că au invadat deja teritoriul străin. Fiți atenți la ceea ce se întâmplă în relația dumneavoastră.

Sursa foto: 
www.econet.ru
Sursa: 
La Inceput