Cine a fost Hideyo Noguchi și cum a schimbat diagnosticul medical al sifilisului

 

Noguchi Hideyo (1876 – 1928) a fost un bacteriolog și cercetător japonez de renume, ale cărui contribuții semnificative în medicina și sănătatea publică de la începutul secolului XX au revoluționat cunoștințele despre boli precum sifilisul și febra galbenă, având un impact profund asupra asistenței medicale la nivel global. 

Născut pe 24 noiembrie 1876, în Inawashiro, Fukushima, Japonia, Noguchi a crescut într-o familie de fermieri săraci și analfabeți. În copilărie, a suferit un accident grav, căzând într-o vatră și arzându-și mâna stângă. Vizitele și procedurile medicale de reconstrucție care au urmat i-au trezit interesul pentru știință, determinându-l să devină medic.

Încă de la o vârstă fragedă, Hideyo a fost încurajat de mama sa să-și continue educația. A urmat cursurile Colegiului de Medicină din Tokyo, pe care l-a absolvit în 1897, la vârsta de 21 de ani. După obținerea licenței în medicină, a fost angajat ca lector la aceeași instituție. În 1899, Hideyo a plecat cu o bursă la Universitatea din Pennsylvania, în Philadelphia. În 1901, a primit un post la Departamentul de Patologie al aceleași universități, unde a lucrat alături de Simon Flexner, medic, om de știință și profesor de patologie experimentală, și primul director al Institutului Rockefeller pentru cercetări medicale, precum și administrator al Fundației Rockefeller. Acolo, Hideyo a studiat veninurile de șarpe.

După trei ani, Noguchi a obținut o bursă pentru a studia cu Thorvald Madsen la Copenhaga. La întoarcerea sa, un an mai târziu, s-a alăturat noului înființat Rockefeller Institute for Medical Research (RIMR), al cărui director era Simon Flexner, vechiul său prieten. Aici, Hideyo și-a lansat cariera în cercetările asupra bacteriei care provoacă sifilisul, Treponema pallidum. Studiile sale detaliate au contribuit la dezvoltarea unor teste de diagnosticare mai precise pentru sifilis și la o mai bună înțelegere a transmiterii și tratamentului acestei boli.

În timpul petrecut la Institutul Rockefeller, Noguchi a făcut contribuții semnificative în știința medicală. A dezvoltat noi metode pentru cultivarea microorganismelor care până atunci erau dificil de cultivat în laborator. A efectuat studii asupra unor boli precum poliomielita și trahomul, concentrându-se pe dezvoltarea unui vaccin și a unui ser pentru febra galbenă.

Potrivit National Library of Medicine, în 1909, Noguchi a publicat o amplă monografie intitulată „Snake Venoms: An Investigation of Venomous Snakes with Special Reference to the Phenomena of Their Venoms”, care i-a consolidat reputația de cercetător respectat la Institutul Rockefeller. Această lucrare a fost urmată de peste 200 de scrieri semnificative despre o serie de boli infecțioase, inclusiv sifilis, tuberculoză, trahom, poliomielită, rabie, verruga peruviana, febra galbenă, febra pătată din Munții Stâncoși și febra Oroya.

În urma descoperirii organismului cauzal al sifilisului, Treponema pallidum (T. pallidum), de către omul de știință german Fritz Schaudinn în 1905, Noguchi a dezvoltat o metodă îmbunătățită de diagnostic folosind analiza de fixare a complementului și un test cutanat cu luetină pentru sifilis. În 1913, Noguchi a reușit să izoleze T. pallidum din creierul unor pacienți cu pareză generală și tabes dorsalis, stabilind astfel etiologia neurosifilisului. Flexner a fost unul dintre primii informați despre această descoperire, confirmând prezența spirochetei în probele de la pacienții cu neurosifilis.

 

Noguchi a fost, de asemenea, recunoscut pentru producerea unui antiserum eficient împotriva febrei pătate a Munților Stâncoși, o boală cauzată de o infecție bacteriană transmisă prin căpușe. De asemenea, a fost apreciat pentru cercetările sale asupra Bartonella bacilliformis, agentul patogen care provoacă febra Oroya și verruga peruviana în Peru.

În ciuda contribuțiilor sale semnificative în domeniul medical, potrivit National Library of Medicine, Noguchi Hideyo a întâmpinat și eșecuri și critici de-a lungul carierei sale. Deși a studiat diverse afecțiuni infecțioase, unele dintre descoperirile și concluziile sale ulterioare s-au dovedit a fi incorecte sau neclare. De exemplu, în cazul febrei galbene, Noguchi a făcut inițial o identificare greșită a cauzei bolii. Experimentele sale pe cobai l-au condus la concluzia că febra galbenă era cauzată de spirocheta Leptospira icteroides, concluzie ulterior infirmată de alți cercetători care au demonstrat că boala este cauzată de un virus, nu de leptospire.

Metodele și interpretările lui Noguchi au fost criticate, ridicând întrebări cu privire la rigurozitatea și validitatea cercetărilor sale. Mai mult, Noguchi a fost acuzat de practici neetice în unele experimente, cum ar fi inocularea de leutină, un extract derivat din sifilis, în pielea unor copii sănătoși, încălcând principiile etice fundamentale ale cercetării medicale. Este posibil ca nu s-a obținut consimțământul informat al copiilor sau părinților acestora, expunându-i la un potențial pericol fără ca aceștia să înțeleagă sau să fie pe deplin de acord.

Alte informații sugerează că Hideyo a fost neglijent în laborator, expunându-se atât pe el, cât și pe colegii săi la agenți patogeni periculoși. Se crede că a contractat sifilis, lucru care ar fi putut influența sănătatea sa mentală și comportamentul ulterior.

Cu toate acestea, Noguchi a fost unul dintre primii oameni de știință japonezi care au dobândit un renume mondial, într-o perioadă când puțini japonezi trăiau sau lucrau în afara Japoniei. Printre contemporanii săi care au obținut recunoaștere internațională se numără Takaki Kanehiro, care a descoperit legătura dintre o deficiență nutrițională și boala beriberi; Umetaro Suzuki, care a descoperit tiamina (vitamina B1), leacul pentru beriberi; și Nagai Nagayoshi, care a descoperit efedrina în 1885 și a sintetizat metamfetamina în 1893.

În mod tragic, Noguchi a contractat febra galbenă în timp ce efectua cercetări asupra acestei boli în Africa (în Accra, actuala Ghana), și a murit la vârsta de 52 de ani, pe 21 mai 1928. Corpul său a fost repatriat în Statele Unite, unde a fost înmormântat cu onoruri în cimitirul Woodlawn din Bronx, New York.

Guvernul japonez i-a acordat postmortem prestigiosul Ordin al Soarelui Răsare, Steaua de Aur și Steaua de Argint, a doua cea mai înaltă distincție din cadrul acestei ordini. De asemenea, portretul său a fost inclus pe o bancnotă de 1.000 de yeni japonezi. După moartea sa, casa natală a lui Noguchi din Inawashiro a fost transformată într-un muzeu.

 

 

 

 

 

Sursa foto: 
Science Photo Library/Aflo
La Inceput