Boala mână-gură-picior este determinată de virusul Coxsackie A 16, care face parte din familia de virusuri denumite nonpolio enterovirusuri. Boala se poate manifesta în orice perioadă a anului, dar este frecventă în sezonul cald. Se transmite foarte ușor de la copil la copil, pe cale orală, prin secrețiile nazofaringiene, tuse, strănut și prin contactul direct cu obiectele contaminate (jucării, farfurii, căni, linguri, prosoape). Boala apare deseori în creșe, grădinițe, dar și în mediul familial.
Incubația (perioada de la contaminare până la apariția simptomelor) este de 3-7 zile. Copilul devine contagios din această săptămână premergătoare apariției simptomelor. Copiii pot dezvolta imunitate față de boala mână-gură-picior pe masură ce cresc în vârstă.
Semne și simptome
- febră mare 39-40 grade Celsius
- dureri în gât datorită leziunilor vezicularea și ulcerative de la nivelul mucoasei bucale (linguale, gingivale, faringiene), din cauza cărora copilul nu poate mânca. Copiii mai mici pot refuza și lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
- erupție maculopapuloasă, veziculoasă pe palme, tălpi, în jurul buzelor. Succesiunea erupției este de cele mai multe ori următoarea: gură-mână-picior.
- alterarea stării generale, iritabilitate
- scăderea apetitului
- deshidratare.
Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gură cu durere în gât, scăderea apetitului, modificarea stării generale. După aproximativ 2 zile, apare erupția maculopapuloasă, veziculoasă. Boala se vindecă în 7-10 zile. Este o boală autolimitată, adică organismul reușește singur să neutralizeze virusul. După vindecare copilul ramâne cu imunitate împotriva virusului, dar asta nu înseamnă că nu va putea să mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase, și din această cauză boala se poate repeta sub forma unei noi infecții.
Diagnosticul se pune de obicei pe anamneză (care arată vârsta copilului și semnele de debut), pe baza examenului clinic și pe detectarea virusului în materiile fecale.
Diagnosticul diferențial se face cu urmatoarele afecțiuni:
- stomatită aftoasă
- varicelă
- eritemul multiform
- herpangina
- purpura Henoch-Schonlein
- reacția alergică la medicamente.
Complicațiile care pot să apară sunt următoarele:
- deshidratarea, deoarece copilul are dureri la înghițire și nu poate mânca sau bea
- meningita virală
- encefalita
- hipertensiunea intracraniană.
Tratamentul
Nu există un tratament specific bolii, se face un tratament suportiv:
- pentru febră se administrează paracetamol, ibuprofen
- pentru calmarea durerilor determinate de leziunile veziculare de la nivelul gurii se administrează soluții preparate cu glicerină, stamicin și anestezină
- copiilor mai mari li se recomandă gargare cu apă bicarbonată
- pentru reducerea senzțiilor neplăcute cauzate de erupțiile tegumentelor se aplică creme calmante
- administrarea de aciclovir, ca antiviral, per os sau adăugat în preparatul cu glicerină
- dacă copilul este deshiratat trebuie internat pentru reechilibrarea hidroelectrolitică efectuată prin perfuzii
- în general tratamentul se face la domiciliu deoarece boala nu necesită internare, dar copilul trebuie izolat
- se contraindică administrarea de antibiotice.
Trebuie respectate următoarele măsuri preventive:
- spălarea pe mâini cât mai des posibil
- copiii trebuie obișnuiți cu spălatul mâinilor de la vârste mici
- ștergerea și dezinfectarea cu gel special a mâinilor copiilor când sunt duși în parc sau în locuri aglomerate
- spălarea frecventă a jucăriilor copiilor
- folosirea numai în scop personal a cănei, periuței de dinți, prosop, tacâmuri, atât in familie cât și la creșă, grădiniță
- dezinfectarea suprafețelor din baie, bucătărie și podele, în colective de copii și la domiciliu.
