Convulsiile febrile la copii

Convulsiile febrile sunt crize de tip epileptic, care sunt declanșate de febră, la copiii între trei luni și cinci ani, în absența unei infecții cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita.

Convulsiile pot fi simple și complexe:

Simple – sunt și cele mai frecvente și apar la copii cu vârsta între 6 luni și cinci ani. Acestea sunt de scurtă durată – între unul și trei minute, nu se repeta în 24 ore, sunt de tip tonico-clonice generalizate (tonice – prima fază, timp în care persoana își pierde cunoștința și cade, din cauza faptului că mușchii se întăresc/ clonice - a doua fază este caracterizată de mișcări bruște și ritmice ale mâinilor și picioarelor) se declanșează la creșterea bruscă a temperaturii, peste 38,5 grade Celsius, apar la copiii fără boli neurologice anterioare, iar riscul recidivelor este crescut.

Complexe - sunt mai rare, apar la sugarii de până la 1 an, crizele sunt de tip unilateral, au durată mai lungă și chiar pot depăși 15 minute, se pot repeta în decurs de 24 de ore, apar la copii cu probleme neuropsihice cunoscute.

Există trei factori principali care pot cauza convulsiile febrile: febra, vârsta fragedă şi predispoziţia genetică. Diagnosticul de convulsii febrile se stabileşte în baza manifestărilor bolii (febră, convulsii, pierdere a conştienţei, tulburări neurovegetative (respiratorii, aritmii, cianoză), tulburări vasomotorii (accese de paloare), absenţa altor semne ce pledează pentru o suferinţă cerebrală, semne fizice pe care medicul le evidenţiază în timpul examinării bolnavului) apărute recent şi poate fi confirmat prin examen suplimentar paraclinic.

Testele şi analizele obligatorii

Acestea ar trebui să includă o analiză de urină, analiza generală a sângelui, glicemia şi ureea serică. Diagnosticul poate rămâne incert fără o confirmare electroencefalografică sau imagistică. După obţinerea rezultatelor testelor şi analizelor, medicul de familie trebuie să discute rezultatul analizelor şi să vă comunice modalităţile de tratament.

Tratamentul medicamentos

După stabilirea diagnosticului de convulsie febrilă medicul va evalua gradul de afectare şi criteriile de spitalizare. Odată stabilit, diagnosticul indică iniţierea imediată a tratamentelor antipiretice şi anticonvulsivante. Pacienţii cu convulsii febrile simple, cu forme uşoare, fără boli concomitente şi antecedente neurologice, pot fi trataţi cu succes la domiciliu cu antipiretice perorale şi anticonvulsivante. Alegerea antipireticului şi anticonvulsivantului este empirică, determinată de gradul de severitate, de vârsta pacientului şi de bolile concomitente, însă cele mai eficiente sunt Paracetamolul, Fenobarbitalul şi Diazepamul.

Tratamentul nemedicamentos

Medicul de familie şi asistenta medicală trebuie să discute cu dumneavoastră despre modul de alimentaţie și de viaţă al copilului. Nu vă sfiiți să întrebați medicul de ce a prescris un anumit medicament, cum îl va ajuta acesta pe copil, care ar putea fi efectele secundare, dacă există alte opțiuni de tratament. De regulă, tratamentul de susţinere mai continuă încă 7-10 zile cu Fenobarbital şi calciu glicerofosfat. Administrarea medicamentului poate fi întreruptă doar de către medic.

Evoluție, complicații și prevenire

Evoluția este în general bună, cu dezvoltarea normală a copilului. Riscul de reapariție este mai mare atunci când primul episod a apărut la vârstă mică, atunci când există istoric familial pozitiv și în cazul convulsiilor febrile complexe. Riscul de apariție a complicațiilor de tip epilepsie este mic, dar crește atunci când numărul crizelor este mare, atunci când convulsiile sunt complexe și când în familie există istoric de convulsii în lipsa factorilor de febrilitate. În cazul convulsiilor febrile simple se indică administrarea discontinuă a medicației anticonvulsivante doar în perioada de debut a afecțiunii acute febrile, când riscul de apariție a convulsiilor este mare. Părinții trebuie să cunoască și să aplice toate metodele eficiente și rapide de scădere a febrei!

 

Sursa foto: 
metronews.fr
La Inceput