Aduceți-vă aminte de pasiunile pe care le-ați avut în copilărie. Poate a fost un coleg de clasă sau un prieten. Cel mai probabil, la școală și acum la maturitate, sentimentele voastre au continuat să se concentreze pe alte persoane, în funcție de vârstă și de etapa de viață. Dar imaginați-vă pentru o secundă că asta nu se întâmplă.
După unele estimări, 1 la sută din populația de sex masculin continuă, la mult timp după pubertate, să fie atrași de copii. Acești oameni suferă de pedofilie, o atracție sexuală pentru copii, care constituie de multe ori o boală psihică.
Manualul de diagnostic și statistica tulburărilor psihice definește pedofilia ca un interes sexual intens și recurent față de copii aflați la pubertate și o tulburare în cazul în care produce unei persoane „suferință sau dificultăți interpersonale” sau dacă persoana acționează în interesele sale. Cu toate acestea, pedofilia este abordată ca o infracțiune sexuală, subliniind pedeapsa, nu prevenirea.
Și totuși specialiștii vorbesc despre faptul că se poate trăi cu pedofilia, fără să acționezi ca au pedofil. Există site-uri care oferă sprijin pentru pedofilii care nu molestează copii și conștientizează că dorințele lor sexuale nu sunt normale. Ar exista statistici care arată că în aproximativ jumătate din toate cazurile de molestare a copiilor, agresorul nu era atras de victimă.
Totodată, cercetările recente sugerează că tulburarea poate avea origini neurologice. Pedofilia ar putea fi un rezultat în urma unui eșec în creier de a identifica stimulii de mediu care ar trebui să provoace un răspuns sexual. Investigațiile de rezonanță magnetică ar fi identificat faptul, potrivit căruia, căile neuronale cunoscute sub numele de materie de culoare albă, sunt mult mai puține. Aceștia au de trei ori mai multe șanse de a fi stângaci sau ambidextri, o constatare care sugerează o cauza neurologică. Unele descoperiri sugerează, de asemenea, că unele tulburări de neuro-dezvoltare, încă în perioada când fătul se află în uterul mamei, pot provoca pedofilia. Studiile au mai arătat că acești bărbați înregistrează scoruri mai mici la testele de aptitudini vizual-spațiale și la memoria verbală.
Site-uri precum „Virtuous Pedophiles” este plin de mărturii ale oamenilor care nu se încumetă să atingă un copil și trăiesc în teroare. Aceștia sunt nevoiți să ascundă că au această tulburare, fiindu-le frică că ar putea pierde oportunități educaționale sau locuri de muncă. În timp ce un tratament obișnuit nu poate elimina interesele sexuale ale unui pedofil, o combinație dintre terapie cognitiv-comportamentală și medicație pot ajuta o astfel de persoană să-și gestioneze pornirile și să evite astfel comiterea unei infracțiuni.
Cu toate acestea, un pedofil ajunge să dezvăluie problema de sănătate pe care o are numai după ce a comis o infracțiune. Legislația însă prevede pedeapsă penală și nu tratament.
„Un pedofil ar trebui să fie tras la răspundere pentru comportamentul său - dar nu pentru atracția de bază. Recunoscând că pedofilii au o tulburare psihică și eliminând obstacolele din calea celor care solicită ajutor reprezintă un lucru bun. Aceasta ar avansa, de asemenea, eforturile de a proteja copiii de la un eventual rău”, a punctat Margo Kaplan, profesor care predă cursuri de drept în sănătate și de drept penal la Rutgers School of Law, și care a scris acest articol pentru The New York Times.
