Nou-născuții care au avut parte de mai mult contact piele pe piele cu părinții, cunoscut și sub numele de „îngrijire cangur”, au demonstrat performanțe neurodezvoltative mai bune la vârsta de un an, potrivit unui studiu realizat de Stanford Medicine. Studiul sugerează că acest tip de îngrijire poate avea efecte cognitive de durată pentru copiii prematuri, reducând riscul de întârzieri în dezvoltare la un an.
Studiul a fost publicat online pe 11 iulie curent, în Journal of Pediatrics și a demonstrat că până și o ușoară creștere a timpului petrecut în contact piele la piele au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării neurologice a bebelușilor în primul lor an de viață.
„Este fascinant și încurajator faptul că, doar ținîndu-ți bebelușul la piept, acesta poate avea îmbunătățiri semnificative”, a declarat autorul principal al studiului, Katherine Travis, PhD, care a fost profesor asistent la Stanford Medicine când a fost realizat studiul și este acum profesor asistent la Weill Cornell Medical School și Burke Neurological Institute. Primul autor al studiului este Molly Lazarus, un coordonator de cercetare clinică în pediatrie, care a lucrat anterior la Stanford Medicine și acum la Weill Cornell Medical School.
Procedura este simplă: Un părinte ține bebelușul doar în scutec, lipit de pieptul său. Dar pentru că prematurii spitalizați sunt mici și fragili și adesea conectați la o mulțime de tuburi și fire, ținerea bebelușului poate părea complicată. Părinții pot avea nevoie de ajutor din partea echipei medicale a bebelușului pentru a se acomoda. Această muncă merită, a arătat studiul.
„Nu a contat dacă bebelușul provenea dintr-o familie cu venituri mari sau mici. Efectele pe care le-am constatat au fost aceleași și nu a contat dacă bebelușul era mai bolnav sau mai puțin bolnav - ambii au răspuns la acest tratament”, a afirmat Travis.
Complicațiile neurologice sunt o provocare
În ultimii 50 de ani, ratele de supraviețuire ale prematurilor s-au îmbunătățit dramatic datorită unor tratamente mai bune pentru multe dintre complicațiile prematurității, care este definită ca fiind nașterea cu cel puțin trei săptămâni mai devreme. De exemplu, neonatologii au dezvoltat abordări eficiente pentru a ajuta prematurii să respire, chiar și cu plămâni imaturi, în timp ce se află în unitatea de terapie intensivă neonatală.
Totuși, potrivit Stanford Medicin, nașterea prematură îi expune pe copii riscului de probleme de neurodezvoltare pe termen lung, inclusiv întârzieri de dezvoltare și dificultăți de învățare. Medicii și familiile au sperat mult timp la tratamente pe care le-ar putea folosi în timpul perioadei de nou-născut pentru a preveni astfel de provocări.
„În cele din urmă, ne dorim ca pacienții noștri să fie copii sănătoși care pot atinge aceleași etape ca și copiii născuți la termen”, a specificat coautorul studiului Melissa Scala, profesor clinic de pediatrie.
„Descoperirea noastră legitimează îngrijirea piele la piele ca intervenție vitală în unitatea de terapie intensivă neonatală pentru a susține obiectivul nostru de a scoate copilul din spital, capabil să învețe și să se dezvolte”, a adăugat Scala.
Îngrijirea piele la piele a fost inițial adoptată în țările cu venituri reduse pentru a îmbunătăți ratele de supraviețuire ale nou-născuților, fiind frecvent utilizată pentru copiii sănătoși născuți la termen. În comunitățile rurale sau defavorizate, această metodă este esențială pentru menținerea căldurii bebelușilor, consolidarea legăturii între părinte și copil, și pentru a facilita începutul alăptării.
În Statele Unite s-a impus mai greu, în special în cazul copiilor născuți prematur, care primesc în general îngrijiri intensive de înaltă tehnologie. Dar un număr tot mai mare de cercetări sugerează că această practică este benefică pentru creierul prematurilor, probabil pentru că ar putea oferi unele dintre aceleași elemente de dezvoltare pe care le-ar fi primit dacă nu s-ar fi născut prematur.
Mai mult timp petrecut piele pe piele a adus beneficii suplimentare. Echipa de cercetare a examinat dosarele medicale ale bebelușilor născuți foarte prematur, cu cel puțin opt săptămâni înainte de termen, care au fost îngrijiți la Spitalul de Copii Lucile Packard din Stanford între 1 mai 2018 și 15 iunie 2022. Cu puțin timp înaintea începerii studiului, asistentele din secția de terapie intensivă neonatală au început să înregistreze în fișele medicale ale pacienților practicile de îngrijire a dezvoltării, inclusiv durata timpului în care părinții țineau bebelușii piele pe piele.
Studiul a inclus 181 de prematuri care nu aveau afecțiuni genetice sau congenitale cunoscute ce ar putea influența neurodezvoltarea și care au fost supuși unor evaluări de monitorizare după externarea din secția de terapie intensivă neonatală (NICU). Toți copiii foarte prematuri din California sunt eligibili pentru a beneficia de îngrijire prin programul de monitorizare a sugarilor cu risc ridicat până la vârsta de 3 ani, care oferă teste de dezvoltare și conectează familiile cu terapeuți specializați în cazul în care sunt identificate întârzieri de dezvoltare.
În cadrul studiului, au fost analizate înregistrările din evaluările de monitorizare efectuate la vârsta ajustată de 6 și 12 luni, vârstă corectată pentru a reflecta faptul că bebelușii s-au născut înainte de termen. Evaluările au inclus măsurători ale abilităților vizual-motorii în sarcini standard (cum ar fi aruncarea unui cub într-o ceașcă) și ale abilităților lingvistice expresive și receptive (cum ar fi întoarcerea capului pentru a detecta sursa sunetului unui clopoțel).
În plus față de luarea în considerare a vârstei gestaționale a sugarilor (cât de devreme s-au născut), rezultatele au fost ajustate în funcție de statutul socio-economic al familiilor și de patru complicații comune ale prematurității: -displazia bronhopulmonară, o complicație respiratorie;
- hemoragie cerebrală sau sângerare; sepsis, o infecție a fluxului sanguin;
- enterocolită necrozantă, o afecțiune intestinală.
Bebelușii din cadrul studiului s-au născut, în medie, la aproximativ 28 de săptămâni de gestație, sau cu aproximativ 12 săptămâni înainte de data prevăzută. Aceștia au stat în spital în medie aproximativ două luni și jumătate.
În cadrul studiului, bebelușii au beneficiat, în medie, de aproximativ 17 minute zilnic de îngrijire piele la piele, de obicei în sesiuni care durau mai mult de o oră, dar care aveau loc mai puțin de două ori pe săptămână. Aproximativ 7% dintre familii nu au oferit deloc această îngrijire, în timp ce 8% dintre ele au acordat peste 50 de minute pe zi.
Îngrijirea pielii pe piele este considerată probabil cea mai apropiată replicare a mediului uterin
Creșteri minime ale timpului dedicat acestei îngrijiri au fost corelate cu diferențe semnificative în scorurile de neurodezvoltare la vârsta de 12 luni. De exemplu, o medie suplimentară de 20 de minute pe zi de îngrijire pielii pe piele a fost asociată cu o creștere de 10 puncte pe scala utilizată pentru evaluarea neurodezvoltării. Această scală, similară unui test IQ, are o medie de 100 de puncte, iar un scor de 70 sau mai mic indică întârzieri semnificative în dezvoltare.
Cum funcționează studiul?
Deși studiul nu a fost conceput pentru a investiga modul în care îngrijirea pielii pe piele influențează dezvoltarea creierului bebelușilor, cercetătorii au formulat anumite ipoteze. Scala a explicat: „Considerăm uterul drept punctul nostru de referință pentru bebelușii prematuri. În uter, fătul este fizic protejat, ascultă bătăile inimii mamei, vocea acesteia și, probabil, chiar sunetul procesului de digestie.” În contrast, în unitatea de terapie intensivă neonatală (NICU), bebelușii nu au contact fizic apropiat și aud doar sunetul ventilatorului din incubator, creând un mediu foarte diferit. Îngrijirea pielii pe piele este probabil cea mai apropiată replicare a acestui mediu uterin.
De asemenea, cercetătorii sugerează că părinții pot beneficia de îngrijirea pielii pe piele, ceea ce, la rândul său, poate aduce beneficii și nou-născuților lor.
„Mediul din terapie intensive este foarte stresant pentru părinți și bebeluși, iar îngrijirea piele la piele poate atenua acest lucru”, a spus Travis, menționând că ca părinții cu un bebeluș foarte mic și bolnav ar putea să dezvolte tulburări de stres post-traumatic.
În plus, mulți prematuri nu sunt pregătiți din punct de vedere al dezvoltării să fie alăptați, iar îngrijirea piele la piele poate oferi o modalitate alternativă de a promova legătura dintre părinți și bebeluși.
Cercetătorii speră că descoperirile lor vor motiva echipele medicale să ajute părinții să ofere îngrijire piele la piele și vor încuraja părinții arătându-le beneficiile pe termen lung ale acestei tehnici simple, dar importante.
Packard Children's și-a extins recent programul de îngrijire a dezvoltării bebelușilor prin angajarea de asistenți medicali specializați în neurodezvoltare, mai mulți kinetoterapeuți și ergoterapeuți, un psiholog și experți în viața copilului și terapie muzicală. Echipa extinsă poate elabora planuri personalizate de îngrijire a dezvoltării pentru nou-născuții cu risc ridicat.
Melissa Scala, speră că și alte spitale vor urma acest exemplu.
„Aș dori ca oamenii să perceapă aceasta ca pe o parte esențială a planului medical, nu doar ca pe un gest plăcut, ci ca pe o practică intenționată”, a spus Scala.
„Rezultatele noastre evidențiază importanța prezenței părinților în unitatea de terapie intensivă, subliniind că aceast lucru ar trebui să fie considerat un component principal în îngrijirea nou-născutului.”
med.stanford.edu
