De altfel, mesele la ore târzii dublează șansele de a te simți mereu flămând, în comparație cu mesele luate devreme. Obiceiul este asociat cu un risc sporit de obezitate. Iată de ce, oamenii care țin regimuri alimentare sunt îndemnați să evite să mînânce noaptea, potrivit Medical News Today.
Cu toate acestea, s-au efectuat puține cercetări despre impactul mâncatului târziu asupra mecanismelor fiziologice, potrivit cercetătorilor de la Brigham și Women's Hospital, care au publicat rezultatele unui nou studiu randomizat, controlat și încrucișat în revista Cell Metabolism.
„Am vrut să testăm mecanismele care pot explica de ce mesele târzii cresc riscul de obezitate”, notează autorul principal, Dr. Frank A. J. L. Scheer, director al Programului de cronobiologie medicală din cadrul Diviziei de somn și tulburări circadiene de la Brigham.
Cine a luat parte la studiu?
Studiul a cuprins 16 participanți cu un indice de masă corporală (IMC) în intervalul de supraponderabilitate sau obezitate. Aceștia aveau vârste cuprinse între 25 și 59 de ani, cu o vârstă medie de 37 de ani. Au participat cinci femei și 11 bărbați. Cercetarea precizează că cinci participanți erau de culoare, trei erau asiatici și unul era hispanic.
Pentru a fi selectați pentru studiu, participanții trebuiau să aibă o stare de sănătate bună. De asemenea, aceștia au declarat că obișnuiesc să ia micul dejun și au activități fizice stabile.
Niciunul nu lucrase în ture în ultimele 12 luni. Timp de 2 săptămâni, înainte de fiecare vizită de testare, participanții nu au consumat cofeină sau alcool, nu au folosit tutun sub nicio formă și nu au consumat droguri, nici pentru relaxare, nici medicamentoase, cu excepția contracepției, iar un participant a luat medicamente antihipertensive pe toată durata studiului.
Nicio femeie aflată în premenopauză nu a luat parte la acest studiu. Femeile aflate în premenopauză au fost programate să participe în anumite perioade ale ciclurilor lor menstruale pentru a evita creșterile hormonale din timpul ovulației.
Condiții de testare riguros controlate
Pentru studiu, participantele au petrecut 9 zile în laboratorul la Brigham and Women's Hospital Center for Clinical Investigation în două reprize separate.
Pregătindu-se pentru studiu, în cele 2 - 3 săptămâni înainte de a efectua prima ședere în laborator, participanții au trebuit să se culce și să se trezească după același program. Cercetătorii au monitorizat cele 8 ore cât au petrecut participanții în pat, obligându-I să poarte o actigrafie la încheietura mâinii.
Ei au ținut, de asemenea, un jurnal de somn și au transmis un mesaj vocal în care anunțau despre ora la care au mâncat, înainte să meargă la culcare, dar și după ce s-au trezit.
„Efortul lor aici a fost de a încerca să determine oamenii să se conformeze unui ciclu regulat de somn-veghe înainte de a veni în laborator", a explicat Dr. Kelly C. Allison, profesor de psihologie la Școala de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania.
În cele 3 zile dinaintea sosirii la laborator, participanții au fost, de asemenea, instruiți să urmeze cu strictețe diete și programe de masă identice.
În unitate, nivelurile de lumină și temperatura au fost strict controlate. Participanții nu au avut telefoane, aparate de radio sau acces la internet și nu au avut voie să primească vizitatori. Ei nu au făcut exerciții fizice. O cameră video amplasată în fiecare cameră monitoriza respectarea regulilor.
În timpul fiecărui experiment în laborator, participanții au fost supuși unui regim alimentar controlat. Cei care au participat la programul de masă timpurie au luat micul dejun la 1 oră după trezire și au mâncat din nou la fiecare 250 de minute.
Pentru programul de mese târzii, fiecare masă a fost programată pentru 4 ore mai târziu. Un cercetător a cronometrat timpul de alimentare al participanților, constatând că nicio masă nu a durat mai mult de 30 de minute.
Ce au testat cercetătorii
În zilele de testare, participanții au raportat că le e foame și că au poftă să mănânce, folosind o serie de scale analogice vizuale computerizate de 18 ori pe zi.
Cercetătorii au analizat impactul meselor târzii asupra hormonilor grelină, care anunță creierului că organismul are nevoie de hrană și leptină și că stomacul este plin. Cercetătorii au testat acești hormoni din oră în oră pe parcursul a 24 de ore în fiecare zi.
Subgrupul de participanți care au permis recoltarea unei biopsii a prezentat o expresie genetică a țesutului adipos în sensul unei adipogeneze crescute și a unei lipolizei scăzute.
„Cred că ceea ce [studiul] ne spune, în esență, este că, probabil, este într-adevăr benefic să nu mai mâncăm noaptea târziu ", susține Prof. Kelly C. Allison.
Putem generaliza constatările?
Prof. Allison a recunoscut că acest studiu a avut un eșantion de dimensiuni mici și a fost dificil de realizat. Ea a mai declarat pentru MedicalNewsToday că „studiul a fost realizat în timpul COVID, ceea ce a făcut și mai dificilă găsirea participanților”.
Deosebit de îngrijorător: Studiul a avut doar cinci participante de sex feminin, ceea ce, potrivit profesoarei Allison, limitează generalizarea cercetării.
„Și există doar anumite persoane care pot sta într-o unitate de internare timp de 6 zile” a spus ea. „Există cu siguranță limitări pentru a face un studiu de laborator. Există avantaje și dezavantaje. Avantajele sunt că [...] știi exact ce fac participanții, ce mănâncă [...] când dorm, îi poți măsura foarte frecvent. Dar dezavantajele sunt că [...] nu reprezintă pe toată lumea."
Ceea ce mâncăm este esențial pentru sănătate
DJ Mazzoni, dietetician autorizat de la New York și recenzent medical pentru Illuminate Labs, a declarat că, chiar și după ce a citit acest studiu, principala sa recomandare continuă să fie aceea că oamenii ar trebui să aibă o dietă nutritivă, fără alimente procesate.
Ceea ce mănâncă o persoană, a declarat el pentru MNT, „este mai important decât momentul când mănâncă”.
Citind studiul, Mazzoni s-a întrebat dacă acesta evidențiază beneficiile postului intermitent. „M-am întrebat dacă nu cumva problema era pur și simplu că mâncatul târziu prelungește fereastra de masă, ceea ce reduce timpul în care organismul se poate regenera și vindeca fără a digera activ alimentele", a explicat el.
Mazzoni a oferit un exemplu în care două persoane iau micul dejun la ora 10 dimineața. Una dintre aceste două persoane ia ultima masă a zilei la ora 18.00, în timp ce cealaltă ia ultima masă la ora 23.00.
„Primul individ are o fereastră de masă cu 5 ore mai scurtă, ceea ce poate avea beneficii metabolice”, a spus el. „Aș fi curios să văd un studiu în care indivizii să încerce postul intermitent la sfârșitul zilei, deoarece acest lucru ar putea infirma unele dintre presupusele riscuri pentru sănătate ale mâncării târzii sugerate de autorii studiului.”
