Sanda Diviricean (Filat), psihoterapeut
Pare a fi devenit un termen destul de uzual. Mulți își identifică starea emoțională ca fiind una depresivă în momente de tristețe, atunci când se confruntă cu momente dificile în viață, cum ar fi dificultăți la școală sau serviciu, probleme de cuplu, pierderea unui om apropiat.
Atunci când trăim un eșec sau o pierdere importantă, este firesc să trăim emoții negative, să ne întristăm, să ne supărăm, sa fim furioși chiar. Cum altfel să ne descărcăm tensiunea acumulată? Altceva este cum o facem. Important e să fim conștienți că nu este deloc corect și nici eficient să ne descărcăm pe alți oameni, cel mai des pe cei mai apropiați - dacă simțim că „explodăm”, este bine să găsim locuri potrivite pentru a o face, așa ca să nu producem victime. Poți să „explodezi” în cabinetul unui psiholog, povestind tot ce ai pe suflet, poți merge în sala de sport, făcând un efort mai mare și descărcând tensiunea musculară, poți merge și în pădure pentru a striga și a plânge sau poți să-ți înșiri emoțiile pe hârtie. O metodă bună de a te descărca de emoțiile care te copleșesc este prin desen – desenezi orice, gândindu-te la trăirile tale, pot fi doar linii sau cercuri. Apoi arzi acest desen.
Reacțiile emoționale negative sănătoase ne ajută să luam o pauză, să reevaluăm situația, să scoatem o lecție din cele întâmplate și să facem ceva (să acționăm) pentru a schimba lucrurile din viața noastră, pentru a depăși impasul în care ne aflăm. Atunci însă când aceste stări negative ne împiedică să facem față situației, ne afundă și mai adânc în problemele cu care ne confruntăm, fără să vedem vreo soluție săptămâni de-a rândul, atunci s-ar putea să ne confruntam cu simptome depresive. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), diagnosticarea depresiei răspunde unor criterii fixe. Iată 9 simptome care îi sunt caracteristice:
- O tristețe cvasi permanentă, susținută uneori de plâns.
- Pierderea interesului pentru activitățile care trezeau interes și erau plăcute în trecut.
- Un sentiment de devalorizare și de culpabilitate (vină) excesivă.
- Idei de moarte sau suicid.
- O lentoare psihomotorie.
- Oboseala (astenie), în special dimineața.
- Pierderea apetitului, deseori asociată cu pierderea în greutate.
- Tulburări ale somnului, în special insomnii matinale.
- Dificultăți de atenție, de concentrație și de memorie.
Dacă vă atribuiți 5 din aceste simptome, vă confruntați cu o depresie, dacă recunoașteți între 5-7 simptome, aveți o depresie moderată. Daca vă puteți atribui 8 din cele 9, cu primele doua incluse, și dacă se menține mai mult de două săptămâni, s-ar putea să suferiți de o depresie severă. Am enumerat aceste simptome, pentru că mulți dintre noi nu sunt suficient de atenți la aceste stări, iar sentimentul de vinovăție ne face să ne gândim că e ceva în neregulă cu noi, dar nu ne împinge să mergem la un specialist.
Depresia este însă o boală tare haină. Își face loc încet-încet în sufletul și în mintea omului, îl roade câte un pic, din interior. Foarte des, cei din jur nici nu bănuiesc ce se petrece cu persoana afectată de depresie, pentru că pe exterior omul se manifestă ca fiind bine. Totul însă până într-o zi, când fie face ceva total neașteptat ca sa schimbe situația, pentru că înțelege că această stare îl va distruge și va ajunge să se îmbolnăvească grav, fie chiar se îmbolnăvește. Se întâmplă dacă nu se adresează la timp după ajutor.
Dacă mergeți la timp la un psiholog sau psihiatru, pagubele pot fi evitate. Un psiholog te poate ajuta să înțelegi cauzele care au provocat depresia, să găsești soluțiile cele mai bune pentru a depăși situația dificilă, dar și motivația pentru a merge mai departe. La rândul său, un psihiatru poate oferi un suport medicamentos în cazurile de depresie severă pentru a susține sistemul nervos la prima etapă. În orice caz, depresia este o tulburare emoțională care nu trebuie deloc neglijată, dimpotrivă, este bine să ne informăm cât mai mult despre ea, să discutăm cu cineva de încredere, dacă simțim că apar simptome, să fim încrezători că din orice impas există o ieșire. Dar cel mai important este să ne păstrăm speranța – întotdeauna!
