Tulburările de vorbire la cei mici. Încetați să le dați copiilor tablete și telefoane

Dr. Liudmila Cotorobai - medic logoped

Astăzi, întâlnim tot mai mulți copii cu defecte de vorbire, începând cu vârsta de la trei la șase ani, spre deosebire de acum cinci ani, când aceste defecte nu erau atât de pronunțate. Nu vorbim aici despre încălcări în pronunțarea sunetelor, cum ar fi literele. Problema este mult mai dificilă atunci când copilul nu înțelege discursul, nu poate răspunde, nici reda cele auzite, deși este hiperactiv, are o atenție scăzută și toate acestea în contextul unui auz fiziologic normal, cu o dezvoltare intelectuală normală.

Care sunt motivele care duc la probleme de vorbire?

Motivele care duc la devieri în vorbire sunt multe, începând cu dezvoltarea prenatală, dezvoltarea timpurie a copilului și terminând cu educația primită în familie. Despre orice tulburări organice în dezvoltarea fizică, mentală, psihică a copilului ar trebui să vorbească specialiștii: neurologi, psihologi, logopezi. Părinții nu trebuie să se teamă și să ignore sfatul și diagnosticul confirmat de aceștia.

În ceea ce privește „educația primită în familie” voi încerca să deschid parantezele. Este foarte importantă comunicarea dintre părinți și copii. Pentru dezvoltarea armonioasă a copilului pe toate planurile, părinții trebuie să utilizeze comunicarea sub forma unor jocuri distractive - să pună întrebări, să le ceară copiilor să descrie diferite obiecte, să îi încurajeze să povestească ce au făcut la grădiniță. O greșeală pe care o fac frecvent părinții este că le vorbesc alintat, deformând cuvintele. Vorbiți-le clar, chiar dacă sunt mici, la această vârstă ei învață să vorbească și este foarte important să le vorbiți clar, răspicat. Nu uitați că micuții imită tot ce fac și ce spun părinții. De asemenea, țineți copiii cât mai departe de telefoane mobile, iPad-uri, tablete, computere. Copiii trebuie să petreacă cât mai puține ore în fața micilor ecrane. Aveți grijă și ce privesc micuții. Țineți-i departe de informații care nu pot fi redate de către aceștia sub formă de exprimare, ci numai percepute și deseori în limbi străine, necunoscute copilului.

Dacă în fața unui copil chiar de la 3 luni și până la doi-trei ani va fi în mod constant un telefon, tabletă, etc, copilul pierde capacitatea de a rosti sunete și de a reproduce ce spune cineva. Este o problemă tot mai modernă în zilele noastre când copilul are probleme de exprimare și pur și simplu nu poate vorbi.

Mă adresez părinților care cred că dacă îi dau un telefon sau o tabletă copilului vor scăpa de probleme, își vor putea face munca fără să fie deranjați. Greșiți foarte mult. Când îi puneți copilului un desen animat pe tabletă explicați-i ce se întâmplă acolo, comentați, puneți întrebări, lăsați-l să vă povestească. Așa îl încurajați să-și dezvolte discursul.

Cum procedăm în cazul întârzierii în dezvoltarea generală a vorbirii la copil?

De la o vârstă fragedă (de la trei luni și până la 1 an), un copil sănătos ar trebui să reproducă diverse sunete și onomatopee (AGI, Gee, m, n, etc.), să răspundă la sunete (tari și moi), să vizualizeze obiecte și oameni, să reacționeze emoțional la prieteni și rude.  De la 1 an la 2 ani trebuie să rostească primele cuvinte, fraze simple. Mai ales trebuie să acorde o atenție la înțelegerea vorbirii altor copii.

Dacă până la 4 ani un copil cu auz normal, cu articulația normală și o dezvoltare intelectuală normală nu poate pronunța anumite sunete, nu este ceva ieșit din comun. Dacă litera R nu poate fi pronunțată corect până la vârsta de cinci ani, nu mai târziu, nu e nimic grav. Dacă deja copilul trece de această vârstă și nu v-ați adresat unui specialist, atunci devine mai complicat, dar nu imposibil de corectat. Important să conștientizați problema copilului dumneavoastră și să vă adresați unui logoped. 

Dacă copilul nu vorbește, nu înțelege, nu reacționează la sunetele puternice și moi, salivează foarte mult în timpul vorbirii, trebuie să apelați neapărat la un terapeut. Anume logopedul îl poate ajuta, după o minuțioasă examinare. Părinții trebuie să înțeleagă că problemele în vorbire nu vor dispărea de la sine, fără intervenția specialiștilor, din contra se vor agrava și va avea de suferit structura cuvintelor, frazelor, iar micuții vor avea probleme și cu gramatica. De obicei, problemele se vor acutiza la școală, deoarece când copilul are probleme în vorbire el este ridiculizat de ceilalți colegi și asta influențează foarte mult asupra sănătății psihologice. Copilul va deveni mai rigid, va tinde să evite să mai vorbească, să citească și să interacționeze cu ceilalți colegi.  

Părinții nu trebuie să se teamă de anumite concluzii și diagnostice. Soluții există - sesiuni de terapie a vorbirii, care au rezultate cu mult mai bune, cu cât mai precoce sunt începute.

Prima vizită la un logoped începe cu consultarea și diagnosticarea copilului. Apoi, dacă este necesar, părinții sunt sfătuiți să consulte alți specialiști: neurolog, otorinolaringolog, fizioterapeut, dentist ortodont. Se poate recomanda un curs de terapie a vorbirii.

Ce conține o sesiune de terapie a vorbirii?

Această activitate, care durează între 20 și 40 de minte, se desfășoară de multe ori sub forma unui joc. În momentul derulării unei sesiuni de terapie de vorbire se ia în considerare problemele de vorbire ale fiecărui copil sau adult.

Schema, etapele, metodele, principiile sunt aproximativ aceleași:

- Gimnastica vorbirii, dezvoltarea abilităților motorii fine,

- exerciții de articulare (exerciții pentru limbă și buze),

- exerciții de respirație,

- setarea sunetului dorit, automatizare (introducere în vorbire),

- dezvoltarea auzului fonematic și a proceselor cognitive (atenție, gândire, percepție de auz și etc)

- consolidarea sunetului frazei de vorbire și de îmbogățire a vocabularului.

În cât timp se pot corecta problemele de vorbire ale micuților ?

Fiecare copil este unic. Nu există un termen limită pentru corectarea unor probleme în vorbire. Totul este individual și depinde de mai mulți factori: vârsta copilului, dezvoltarea intelectuală, nivelul de percepție a memoriei auditive și vizuale, gradul de atenție, auz fonematic, perseverența și dorința de a vorbi corect. Specialiștii sunt gata oricând să depună eforturi pentru dezvoltarea copilului, însă este nevoie și de implicarea părinților.

Care este diferența dintre un logoped și un trainer de dicție?

Specialistul logoped lucrează la corectarea tulburărilor de vorbire, dar și cu problemele legate de dicție. Diferența dintre un specialist logoped și un trainer de dicție constă în metodele și tehnicile pe care le folosește fiecare dintre aceștia. Dicția presupune pronunțarea clară a sunetelor, cu respectarea regulilor de fonetică. Trainerii de dicție pun accentul pe claritatea, expresivitatea, intonația în vorbire, domenii necesare actorilor, oamenilor de televiziune, artiștilor, dar și juriștilor și politicienilor.

 

 

 

La Inceput