Unii medici ginecologi acceptă să examineze femeile în stil englez: culcate pe o parte. O poziție care este mai puțin jenantă și care revoluționează relația dintre pacientă și ginecolog.
Martin Winckler, un medic francez, care ține de aproape 10 ani un blog gratuit cu informații medicale despre contracepție și ginecologie, a publicat în 2009 romanul „Corul femeilor”. Această carte, devenită în scurt timp bestseller mondial, e istoria unei stagiare la ginecologie, ambițioasă, nerăbdătoare să facă operații chirurgicale foarte complicate și disperată pentru că e obligată să petreacă șase luni într-o unitate medicală mică specializată în sănătatea femeilor, ghidată de un medic bărbos și brutal, care nici măcar nu este ginecolog, ci medic de familie.
„Culcați-vă cu picioarele îndoite”
În roman, inspirat din experiența lui Martin Winckler, e prezentată o scenă în care medicul îi cere stagiarei (internei) sale (îmbrăcată în blugi) să se urce pe masa de consultație.
„ – Culcați-vă cu picioarele îndoite.
Îl privesc nedumerit.
- În decubit lateral stâng, adaugă el zâmbind.
- A!
Îl ascult fără a-l scăpa din ochi. El înconjoară masa, se oprește la spatele meu și se apleacă. Pentru a-l vedea, trebuie pur și simplu să întorc capul.
- În Anglia, femeile sunt examinate în această poziție deja de mult timp. Pe parcurs, ea a început să fie numită poziția engleză.”
Medicul intenționează să îi demonstreze internei că această poziție are avantajele sale, iar principalul scop este să înlăture starea de jenă a pacientelor. Unele femei nu sunt intimidate atunci când urcă pe scaunul ginecologic, își desfac coapsele și își au vaginul la câțiva centimetri de capul medicului. Altele, și vorbim aici de un număr foarte mare de femei, nu se simt în largul lor.
A nu mai fi „expusă” în fața ginecologului
După lectura romanului lui Martin Winckler, Borée, și el medic și blogger francez a fost impresionat de consultația ginecologică în stil englez. Pe blogul său, el menționează că poziția cu picioarele îndoite descrisă în carte nu este chiar cea pe care o utilizează el. El preferă o poziție aproximativă, dar mai stabilă, mai confortabilă pentru pacientă și probabil, mai puțin jenantă (pacientei nu i se mai creează impresia că „oferă coapsele sale”).
Borée și-a ilustrat practica prin câteva scheme:
Pentru a face un control în stil englez, e nevoie pur și simplu de o masă de consultație un pic mai mare. Medicii care îl practică acoperă pacientele, de cele mai multe ori, cu o plapumă, pentru a le respecta intimitatea.
Martin Winckler afirmă că el a știut întotdeauna că femeile pot fi examinate în orice poziție, menționând că pe parcursul carierei sale a consultat și o femeie paraplegică, care nu își putea mișca picioarele. Pentru a fi mai explicit, el a mai adăugat că femeile au această poziție în timpul actului sexual, așadar, e evident că examinarea lor în acest fel e posibilă.
Fiind întrebați ce cred despre controlul ginecologic în această poziție, mai mulți medici au declarat că ea e mai puțin confortabilă pentru ei.
Un alt medici, Laurent Vandenbroucke, care e la începutul carierei sale de ginecolog (și cititor al lui Martin Winckler) a descoperit controlul în stil englez întâmplător, în timpul unei nașteri în această poziție.
El afirmă că a aflat de la moașa care a asistat nașterea că poziția în stil englez este utilizată și în timpul unor controale ginecologice. Nici unul dintre profesorii săi nu recurgea la ea și el a avut nevoie de timp și de experiență pentru a învăța să o folosească.
Poziția „în stil englez”
Termenul a intrat în uz după publicarea romanului „Corul femeilor”, însă acest fapt nu presupune și că practica e folosită pe larg în Marea Britanie. Medicul Borée mai povestește că în fostul său cabinet avea mai mult de 100 de paciente britanice și niciuna dintre ele nu era familiarizată cu această poziție. El presupune că ea nu este răspândită nici acolo, cel puțin în domeniul ginecologiei, fiind practicată mai mult în obstetrică.
Medicii își deprind practicile pe termen lung
La rândul său, Laurent Vandenbroucke vorbește despre barierele care stau în răspândirea acestei practici.
„În primul rând, am fost învățați altceva și medicii își deprind practicile pe termen lung.În al doilea, această poziție necesită câteva contorsiuni ale corpului, însă ele se pot face fără probleme după puțină practică. Totuși, avantajul este enorm, dacă poziția răspunde cerințelor pacientei, care vrea să se simtă în largul ei. Doar obiectivul final este acesta, nu ?”
Unii ginecologi consideră folosirea acestei practici un pic exagerată. Nu și Borée, pentru care o pacientă mulțumită și liniștită la sfârșitul consultației va accepta mai ușor să vină și în continuare la cabinetul său. El mai adaugă că multe femei refuză să mai consulte ginecologii pentru că nu le place felul în care sunt examinate.
„E poziția în care dorm”
Doamna Gécé este un medic de familie începător. Ea scrie o teză în medicină despre controlul ginecologic în stil englez. Deși nu a reușit încă să analizele datele pe care le-a adunat, ea observă deja unele tendințe care se conturează.„În general, avem puțin peste 10% dintre paciente care cred că e mai rău, 30% care spun că e același lucru și 60% care afirmă că e mai bine.E curios și faptul că raportul dintre femeile care spun că sunt bucuroase că nu consultă ginecologul și dintre cele care afirmă că le stresează acest lucru, e egal.”
Gécé, spune că una dintre paciente a solicitat să fie examinată în această poziție:
„Cred că e mai bine. E poziția în care dorm și nici măcar nu am simțit când ginecologul meu a folosit speculul. E adevărat și că nu sunt sensibilă la acest gen de controale, însă această poziție îți permite să te simți mai relaxată”, a mărturisit pacienta.
Subiectul e unul etic
Toți medicii care examinează în stil englez au intenția de a comunica cu pacientele lor. Întrebat de ce nu le mai cere să își desfacă picioarele, Borée vorbește despre un raport de dominație. Unele practici ale colegilor revoltă acești medici. Atunci când sunt ascultați și citiți, ei încing spiritele.
Nu colectării frotiului fără lubrifiant!
Nu, nu este obligatoriu să fii complet dezbrăcată la ginecolog și nu e normal să te simți jenată. Martin Winckler spune cert că în momentul în care o femeie se simte intimidată de medicul ei, e pentru că el, într-adevăr, face aceasta. Felul în care se simt pacientele contează.
Pe blogul său, Borée scrie că femeile nu trebuie să fie de acord cu o colectare a frotiului fără lubrifiant, cu excepția cazului în care le place aceasta. Tot el mai adaugă că dezbrăcarea în pielea goală a pacientelor nu are nicio justificare și că această practică a ginecologiei îl revoltă.
„Nu suntem niciodată dezbrăcate complet aici”
Unii ginecologi consideră că a colecta frotiul sistematic nu e neapărat necesar. Laurent Vandenbroucke afirmă că frotiul cervico-vaginal este colectat pentru depistarea cancerului uterin. În Franța, recomandările actuale prevăd ca prima luare a frotiului să se facă la 25 de ani, a doua – la 26 și apoi, câte una la fiecare 3 ani până la vârsta de 65 de ani.”
Acești medici încearcă să dezbată unele principii medicale discutabile, dar bine implantate în practică și luptă pentru stoparea paternalismului. Martin Winckler consideră că în următorii 15 ani mentalitatea în ceea ce ține de controalele ginecologice se va schimba radical, pentru că femeile sunt din ce în ce mai bine informate și discută unele cu altele la acest subiect.
Martine, o franțuzoaică stabilită la Quebec vorbește despre felul în care sunt examinate femeile în Canada. Dacă în Franța ea era nevoită să fie consultată goală, în Montreal nu s-a confruntat niciodată cu această situație. Partea de sus a corpului rămâne întotdeauna îmbrăcată, iar când ginecologul trebuie să palpeze sânii, pacienta ridică pur și simplu haina.
„Recent, am consultat un ginecolog care m-a făcut să îmbrac o bluză până la genunchi și a colectat frotiul de sub bluză, cu ajutorul unei lumini.”
În romanul „Corul femeilor”, atunci când ajunge la noul său serviciu, tânăra stagiară este mereurevoltată, pentru că nu înțelege de ce medicul ascultă întotdeauna pacientele și nu le colectează frotiul sistematic.
Corpul pacientului – proprietatea medicului
Martin Winckler, care locuiește astăzi la Montreal vorbește despre raportul medic-pacient. În Franța, medicii tind să considere corpul pacientului – mut și proprietatea sa.
„Medicul francez consideră că e medic regal. Dacă nu sunteți regele, el vă face o favoare tratându-vă. Un chirurg vrea să facă operații excepționale unor persoane excepționale. În țările anglo-saxone se pune accentul pe rezolvarea unei probleme pe care nimeni nu reușit să o soluționeze.”
Martin Winckler se bucură că e un Sherlock Holmes. El recunoaște că nu e ușor să ieși din dogmele care ți-au fost impuse de profesori.„Prima dată când i-am pus un sterilet unei femei nulipare, știam foarte bine că o puteam face fără niciun risc, indiferent de ceea ce se zicea în Franța la vremea respectivă. Și totuși, îmi era frică că aș putea să îi fac rău pacientei”, afirmă Winckler. „Anume aceste rezistențe mici cer mai mult timp pentru a schimba relația dintre medic și pacient”, a dăugat doctorul.
Întrebat dacă își consultă pacientele în stil englez, Martin Winckler spune că nu. În „Corul femeilor” miza se pune pe dialogul dintre interna dubitativă și medic.
„Nu sunt sigură că e posibilă examinarea pe această masă de consultație. Ea este prea strâmtă.
- Hmmm... zice el încrucișând mâinile. Și dacă am procura o masă mai largă?
Îmi dau seama că vorbește serios.
- Da, probabil... Aceasta ne-ar permite să propunem ambele poziții. Și femeile ar putea.
- Ce anume ?
- Să aleagă.
El dă din cap în semn de aprobare și zâmbește.”
