Certificat de înregistrare a medicamentului – comprimate 25 mg – nr. 20094 din 20.11.2013, capsule 50 mg – nr. 20344 din 27.01.2014
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
VEROSPIRON
comprimate, capsule
DENUMIREA COMERCIALĂ
Verospiron
DCI-ul substanţei active
Spironolactonum
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţă activă: spironolactonă – 25 mg;
excipienţi: dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, talc, amidon de porumb, lactoză monohidrat 146 mg.
1 capsulă conţine:
substanţă activă: spironolactonă – 50 mg sau 100 mg;
excipienţi: laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu, amidon de porumb, lactoză monohidrat 127,5 mg (capsule 50 mg) sau 255 mg (capsule 100 mg); capsula 50 mg învelişul: capacul – galben de chinolină (E 104), dioxid de titan (E 171), gelatină; corpul – dioxid de titan (E 171), gelatină. capsula 100 mg învelişul: capacul – sunset yellow (E 110), dioxid de titan (E 171), gelatină; corpul – sunset yellow (E 110), dioxid de titan (E 171), gelatină.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate, cu margini teşite, cu miros caracteristic de mercaptan şi cu inscripţia „VEROSPIRON” pe una din feţe. Diametru: circa 9 mm.
Capsule 50 mg: capsule gelatinoase tari, №3.
Capacul – opac, de culoare galbenă.
Corpul – opac, de culoare albă.
Conţinutul capsulei – amestec granulat fin de culoare albă.
Capsule 100 mg: capsule gelatinoase tari, №0.
Capacul – opac, de culoare oranj.
Corpul – opac, de culoare galbenă.
Conţinutul capsulei – amestec granulat fin de culoare albă.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Diuretice economisitoare de potasiu; antagonişti ai aldosteronului, C03DA01.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Spironolactona este antagonist competitiv al aldosteronului, acţionează în porţiunea distală a nefronului, blochează retenţia sodiului şi apei şi excreţia ionilor de potasiu – efectele aldosteronului. Antagonismul cu aldosteronul se manifestă şi prin blocarea eliminării ionilor de hidrogen cu urina. În rezultatul acţiunii diuretice spironolactona manifestă efect hipotensiv.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La administrarea internă se absoarbe rapid şi complet din tractul gastrointestinal.
Consumul de alimente creşte biodisponibilitatea preparatului. Biodisponibilitatea > 90%.
După administrarea postprandială a unei doze zilnice de 100 mg spironolactonă timp de 15 zile la voluntarii sănătoşi, durata concentraţiei maxme (tmax), concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi timpul de înjumătăţire (t ½) al spironolactonei au constituit: 2,6 ore, 80 ng/ml şi, respectiv circa 1,4 ore. Pentru 7-α-(tiometil)-spironolactonă şi canreon aceşti indici au constituit: 3,2 şi 4,3 ore; 391 ng/ml şi 181 ng/ml; 13,8 şi 16,5 ore.
Distribuţie
Spironolactonă şi canreon se leagă de proteinele plasmatice în raport de circa
90%.
Biotransformare
După adminstrarea internă spironolactona se metabolizează rapid şi complet. Se formează 2 metaboliţi activi: 7-α-(tiometil)-spironolactonă şi canreon.
Eliminare
Metaboliţii se elimină în special cu urina şi în cantităţi neînsemnate – cu masele fecale.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Insuficienţă cardiacă congestivă dacă, pacientul nu mai răspunde la alte diuretice şi/sau pentru a potenţa efectul acestora.
- Hipertensiune arterială esenţială, în special în caz de hipokaliemie, de obicei în asociere cu alte preparate antihipertensive.
- Edeme şi/sau ascită la pacienţii cu ciroză hepatică.
- Tratamentul hiperaldosteronismului primar.
- Edeme determinate de sindromul nefrotic.
- Tratamentul hipokaliemiei când nu este posibilă utilizarea altor metode de tratament.
- Pentru profilaxia hipokaliemiei în timpul tratamentului cu digitalice când alte metode de tratament nu sunt raţionale sau eficiente.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
De obicei, doza nictemerală de Verospiron se administrează în una sau două prize după mese. Se recomandă de a administra doza nictemerală sau prima parte a dozei nictemerale dimineaţa.
Tratamentul hiperaldosteronismului primar: După confirmarea diagnosticului de hiperaldosteronism primar, pentru pregătire preoperatorie – câte 100-400 mg/zi.
În cazuri inoperabile preparatul poate fi administrat timp îndelungat în doze minime eficiente, ajustate individual. În asemenea cazuri, la fiecare 14 zile doza iniţială se va reduce până la atingerea dozei minime eficiente. În caz de terapie îndelungată se recomandă asocierea cu alte diuretice, pentru a preveni apariţia reacţiilor adverse.
Sindrom edematos (insuficienţă cardiacă congestivă, sindrom nefrotic):
Adulţi: doza iniţială constituie 100 mg/zi (25-200 mg/zi), în una sau 2 prize.
La administrarea dozelor mai înalte se recomandă asocierea cu alte diuretice cu acţiune asupra porţiunilor distale ale canaliculelor renale. În aceste cazuri este necesară ajustarea dozei de Verospiron.
Copii: câte 3 mg/kg, divizate în 1-2 prize.
Ciroză hepatică asociată cu ascită sau edeme:
Dacă coraportul Na+/K+ în urină este mai mare de 1, doza iniţială şi doza nictemerală maximă constituie 100 mg. Dacă coraportul Na+/K+ < 1, doza iniţială constituie 200 mg, iar cea maximă – 400 mg/zi.
Doza de menţinere va fi ajustată individual.
Hipertensiune arterială esenţială:
Doza iniţială constituie 50-100 mg/zi, divizată în 2 prize şi se administrează în
asociere cu alte preparate antihipertnsive. Durata curei de tratament – cel puţin
2 săptămâni, deoarece efectul hipotensiv maxim se manifestă la expirarea acestui termen, după care eventual tratamentul se continuă şi doza se individualizează în funţie de efectul atins.
Hipokaliemie:
Doza nictemerală – 25-100 mg, în caz dacă preparatele perorale de potasiu sau alte metode pentru corecţia nivelului de potasiu nu sunt eficiente.
Copii:
Doza iniţială nictemerală la copii constituie 1-3 mg/kg masă corporală/zi, în una sau două prize. Doza se va reduce până la 1-2 mg/kg în caz de tratament de susţinere în asociere cu alte diuretice.
Vârstnici:
Se recomandă de a începe tratamentul în doze mai mici, ulterior cu creşterea lor treptată până la atingerea efectului maxim scontat. Se va avea în vedere prezenţa dereglărilor hepatice şi renale, deoarece aceste modificări influenţează metabolismul şi excreţia preparatului.
REACŢII ADVERSE
Efectele adverse sunt determinate de blocarea competitivă a eliminării intense de potasiu de către aldosteron şi de efectul antiandrogen al spironolactonei.
Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100,
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare – trombocitopenie, agranulocitoză, eozinofilie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare – hipersensibilitate.
Tulburări endocrine
Foarte rare – hirsutism.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente – hiperkaliemie1.
Frecvente – hiperkaliemie2.
Rare – hiponatriemie, deshidratare, porfirie.
Cu frecvenţă necunoscută – acidoză hipercloremică.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente – confuzie mintală.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente – somnolenţă3, cefalee.
Foarte rare – paralizie, paraplegie.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente – aritmii4.
Tulburări vasculare
Foarte rare – vasculită.
Cu frecvenţă necunoscută – hipotensiune arterială nedorită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare – modificarea timbrului vocii.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente – greaţă, vomă.
Rare – gastrită, hemoragie gastrică, durere gastrică, diaree.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare – hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare – erupţii, urticarie.
Foarte rare – alopecie, eczemă, eritem inelar, erupţii cutanate lupus-like.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare – osteomalacie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare – insuficienţă renală acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte frecvente – reducerea libidoului, disfuncţie erectilă, ginecomastie (la
bărbaţi), dureri în glanda mamară, tumefierea glandei mamare, dismenoree.
Frecvente – infertilitate5.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente – astenie, fatigabilitate.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare – creşterea concentraţiei plasmatice a ureei.
1La pacienţii cu insuficienţă renală şi cei ce administrează preparate de potasiu.
2La pacienţii vârstnici, diabetici şi cei ce administrează inhibitori ai enzimei de conversie.
3La pacienţii cu ciroză hepatică.
4La pacienţii cu insuficienţă renală şi cei ce administrează preparate de potasiu.
5În cazul utilizării dozelor înalte (450 mg/zi).
Reacţiile adverse dispar de obicei după sistarea administrării preparatului.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului;
- anurie, insuficienţă renală acută, reducerea semnificativă a funcţiei renale (filtraţia glomerulară < 10 ml/min);
- insuficienţă cardiacă (când viteza de filtraţie glomerulară < 30 ml/min sau creatinina serică > 220 μmol/l)
- hiperkaliemie;
- hiponatriemie;
- boala Addison;
- sarcina şi perioada de lactaţie;
- copii cu vârsta sub 6 ani.
SUPRADOZAJ
Simptome: greaţă, vomă, somnolenţă, confuzie mintală, erupţii maculopapuloase sau eritematoase, diaree.
Este posibilă dereglarea echilibrului electrolitic (de ex., hiperkaliemie sau hiponatriemie) sau deshidratare. De asemenea, pot apărea dereglări de formare şi conducere a impulsului electric cardiac (de ex., bloc atrioventricular, fibrilaţie atrială, stop cardiac) sau modificări pe ECG (unde T înalte şi creşterea amplitudei complexului QRS).
Tratament: simptomatic şi de menţinere. Se va provoca vomă sau se va efectua lavaj gastric. Antidot specific nu există. Se va asigura restabilirea echilibrului hidro-electrolitic, acido-bazic. Hiperkalemia poate fi tratată prin administrarea rapidă de glucoză (20-50%) şi insulină (0,25-0,5 U/g glucoză). Se vor administra diuretice eliminatoare de potasiu, răşini schimbătoare de ioni. Se va sista administrarea spironolactonei, iar utilizarera potasiului va fi limitată (inclusiv produsele alimenatare ce conţin potasiu).
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
- Spironolactona poate creşte riscul dezvoltării hiperkaliemiei la pacienţii cu nefropatie diabetică.
- Terapia cu spironolactonă poate determina creşterea tranzitorie a concentraţiei ureei în sânge, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă şi hiperkaliemie. Spironolactona poate provoca acidoză hipercloremică metabolică reversibilă. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică, la fel şi la pacienţii vârstnici este necesar de a monitoriza indicii biochimici ai funcţiei renale, la fel şi nivelul electroliţilor serici.
- Utilizarea concomitentă a suplimentelor de potasiu, a unei dietei bogate în potasiu, sărurilor de substituţie conţinând potasiu, diureticelor care economisesc potasiu, IEC, antagoniştilor de angiotensină II, blocantelor aldosteronului, heparinei sau heparinei cu greutate moleculară mică, trimetoprimului şi altor preparate medicamentoase care pot provoca hiperkaliemie, poate determina hiperkalemie severă, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
- Spironolactona se administrează cu precauţie în caz de prezenţă a afecţiunilor care predispun la dezvoltarea acidozei şi/sau hiperkaliemiei (de ex., diabet zaharat).
- Se va administra cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (creatinina serică între 1,2 mg/100 ml şi 1,8 mg/100 ml sau clearance-ul creatininei între 60 ml/min şi 30 ml/min), hipotensiune arterială sau hipovolemie.
- Se va evita scăderea rapidă a masei corporale.
- Hipekalemia poate fi letală. Concentraţia plasmatică a potasiului trebuie monitorizată şi controlată atent la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă.
Trebuie evitată utilizarea diureticelor economisitoare de potasiu la pacienţii cu potasiu seric > 3,5 mmol/l. Se recomandă monitorizarea potasiului şi creatininei serice la o săptămână după iniţierea tratamentului, ulterior – la fiecare 6 luni. Se va întrerupe tratamentul dacă potasiul seric > 5 mmol/l sau creatinina serică > 4 mg/dl.
- Terapia cu spironolactonă poate modifica determinarea concentraţiei serice de digoxină, cortizol şi epinefrină.
- Pe parcursul tratamentului se va evita consumul de alcool.
- Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest preparat.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Este contraindicat în sarcină. Pe durata terapiei cu Verospiron se recomandă întreruperea alăptării la sân.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
La iniţierea tratamentului, pe o durată de timp individualizată pentru fiecare pacient, se recomandă de a evita conducerea autovehiculelor sau manevrarea utilajelor potenţial periculoase.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
- Administrarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie (IEC), antagonişti ai receptorilor de angiotenzina II, antagonişti ai aldosteronului, preparate de potasiu poate determina o
hiperkaliemie severă.
- alte diuretice – intensificarea diurezei;
- colesteramină, clorură de amoniu (creşte riscul hiperkaliemiei şi acidozei metabolice hipercloremice);
- imunosupresive (tacrolimus şi ciclosporină): creşte riscul hiperkaliemiei;
- antihipertensive, în special ganglioblocante – potenţarea efectului hipotensiv.
Astfel doza preparatelor antihipertensive se va reduce în cazul adăugării la schema terapeutică a spironolactonei, cu ajustarea ulterioară la necesitate;
- alcool, barbiturice sau stupefiante (pot potenţa hipotensiunea ortostatică, indusă de spironolactonă);
- amine presorii (norepinefrina): Verospiron reduce acţiunea lor. Acest lucru se va lua în vedere în caz de anestezie locală sau generală cu utilizarea acestor preparate;
- antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), în special acidul acetilsalicilic,
indometacina şi acidul mefenamic (creşte riscul hiperkaliemiei cu reducerea concomitentă a efectului diuretic, natriuretic şi antihipertensiv al spironolactonei);
- glucocorticosteroizi, ACTH intensificarea paradoxală a excreţiei potasiului;
- digoxină (spironolactona măreşte timpul de înjumătăţire al digoxinei, ceea ce duce la creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei şi intoxicaţie digitalică);
- litiu: preparatele de litiu nu se vor administra concomitent cu diuretice, deoarece ele reduc clearance-ul renal al litiului şi pot creşte riscul intoxicaţiei;
- carbenoxolonă poate provoca retenţia sodiului şi, astfel, reduce eficacitatea spironolactonei;
- carbamazepină (la administrarea concomitentă cu spironolactona poate determina dezvoltarea hiponatriemiei clinic semnificative);
- derivaţi cumarinici: se reduce eficacitatea;
- triptorelină, buserelină, gonadorelină: are loc potenţarea efectelor lor;
- influenţa asupra rezultatelor de laborator: poate interfera dozarea radioimunologică a digoxinei.
Incompatibilităţi
Nu au fost descrise.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 25 mg. Câte 20 comprimate în blister din PVC/Al. Câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie din carton.
Capsule 50 mg sau 100 mg. Câte 10 capsule în blister din PVC/Al. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie din carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura 15-25 °C (comprimate) sau 15-30 °C (capsule).
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
5 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Octombrie 2013.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Gedeon Richter Plc., Ungaria.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Gedeon Richter Plc.
H-1103 Budapest
Gyömrői út 19-21.
Ungaria.
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)
