Deși de la declararea pandemiei COVID-19 de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pe 11 martie 2020 au trecut mai bine de 7 luni, majoritatea termenilor medicali și epidemiologici rămân neînțeleși și sunt adesea confundați între ei. Pentru a te ajuta să-i înțelegi mai bine, ți-am pregătit în continuare un scurt dicționar al celor mai frecvenți termeni utilizați în pandemia actuală.
Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, CDC, din SUA a dat o explicație a celor mai frecvenți termeni medicali și epidemiologici utilizați în pandemia actuală. Iată-i pe aceștia:
Contact apropiat cu cineva infectat de COVID-19 – un contact apropiat este definită persoana care s-a aflat la o distanță de mai puțin de 1,5 metri de la o altă persoană infectată cu noul coronavirus, timp de minim 15 minute începând cu minim 2 zile de la debutul simptomelor (pentru pacienții asimptomatici – 2 zile de la colectarea materialului pentru efectuarea testului) până la izolarea totală a pacientului. La momentul actual nu există suficiente date pentru a defini exact un contact apropiat (strâns), ținând cont de durata expunerii (cu cât mai îndelungată este, cu atât mai mare este riscul infectării) și variabilitatea simptomelor clinice a persoanelor infectate de SARS-CoV-2.
Important! Definiția contactului apropiat (strâns) nu se modifică dacă persoana infectată a purtat mască sau și-a acoperit fața în timp ce a contactat cu alte persoane.
Plasare în cohortă – în acest dicționar semnifică practica de izolare comună a persoanelor cu testul COVID-19 pozitiv sau plasarea în carantină a contactelor apropiate ale unei persoane din cauza locurilor disponibile limitate. Deși plasarea în cohortă a pacienților deja confirmați este acceptabilă, această practică nu este recomandată pentru persoanele suspecte de infectare din cauza riscului mare de transmitere a virusului de la persoanele infectate la cele neinfectate.
Transmitere comunitară de COVID-19 – Acest tip de transmitere se întâmplă atunci când persoanele dintr-o comunitate sunt expuse la infectarea cu noul coronavirus prin contactul cu alte persoane din comunitatea în care locuiesc mai degrabă decât în urma călătoriei într-o zonă afectată. Atunci când transmiterea comunitară este mai probabilă într-o zonă anumită, comunitatea din regiune trebuie să fie deosebit de vigilentă. Află locurile cu cel mai înalt risc de infectare.
Caz confirmat versus caz suspect de COVID-19 – o persoană este confirmată cu noul coronavirus atunci când a recepționat rezultatul pozitiv al testului viral COVID-19 (test de antigeni sau PCR), însă aceasta poate avea sau nu poate avea vreun simptom. O persoană este suspectă de infectare cu noul coronavirus atunci când manifestă simptome, dar fie nu a fost testată, fie așteaptă rezultatele testului efectuat. Dacă testul acesteia este pozitiv, persoana este reclasificată din categoria celor suspecți în cea a cazurilor confirmate.
Mască – măștile de protecție individuală sunt destinate pentru acoperirea nasului și gurii și au drept scop prevenirea transmiterii virusului de la persoanele infectate, chiar dacă acestea nu manifestă simptome, la cele sănătoase. CDC recomandă purtarea măștilor în zonele aglomerate, unde păstrarea distanței sociale este dificilă. Măștile sunt recomandate în calitate de bariere simple în calea transmiterii picăturilor respiratorii prin aer la alte persoane atunci când cei infectați tușesc, strănută, vorbesc, își suflă nasul sau ridică vocea. Această metodă poartă denumirea de control al sursei, iar dacă fiecare membru al societății este responsabil, expunerea la noul coronavirus poate fi redusă considerabil.
Pentru orice persoană care are dificultăți respiratorii, este în stare de inconștiență, nu poate scoate sau pune masca de sine stătător și copiii care au sub 2 ani, nu trebuie să poarte masca de protecție individuală. Urmărește testarea a 14 tipuri de măști și care e cea mai eficientă.
Izolarea medicală – termenul dat se utilizează pentru a separa pe cineva confirmat sau suspectat de infectare cu noul coronavirus pentru a preveni contactul acestuia cu cei din jur pentru a reduce riscul transmiterii virusului. Izolarea medicală se sfârșește atunci când persoana întâmpină toate criteriile pentru a părăsi locuința și a contacta cu alți membri ai societății. Acest tip de izolare nu trebuie confundat cu cea impusă de o anumită încălcare a legii, iată de ce lucrătorii medicali sunt rugați să utilizeze termenul „izolare medicală” pentru a face diferența cuvenită.
Autoizolare – reprezintă acțiunea unei persoane de a rămâne la domiciliu și a se izola de cei din jur pentru a administra tratament și a proteja alți membri ai societății de infectare.
Carantină – se referă la practica de izolare a persoanelor care au fost într-un contact apropiat cu persoanele bolnave de COVID-19 pentru a verifica dacă aceștia vor dezvolta simptome sau testul pentru noul coronavirus va fi pozitiv. Carantina este o metodă eficientă de prevenire a infectării altor persoane dacă testarea ulterioară va demonstra un rezultat pozitiv. Carantina pentru COVID-19 trebuie să dureze timp de 14 zile de la finalul expunerii. În mod ideal fiecare persoană trebuie situată într-o încăpere separată, cu pereți și ușă solide, care se închid ermetic. Dacă în 14 zile apar simptomele bolii sau testul este pozitiv, persoana izolată trebuie consultată și monitorizată ulterior de un specialist în sănătate. Dacă simptomele îmbolnăvirii nu apar timp de 14 zile, iar testul efectuat este negativ, măsura de carantină poate fi anulată.
Distanța socială – reprezintă practica de mărire a spațiului dintre persoane și micșorarea frecvenței contactului dintre acestea pentru a reduce probabilitatea răspândirii unei infecții. În mod ideal, această distanță este de 2 metri, chiar și în cazul pacienților asimptomatici. Această măsură poate fi aplicată la nivel individual, de grup sau operațional, în diferite localuri.
Personal – termenul se referă la toți angajații din sectorul public și privat (lucrătorii medicali sau cei din industria alimentară) care deservesc populația. Cu excepția unor specificări concrete, termenul nu face diferență între lucrătorii medicali, agenții de pază sau alt personal, inclusiv cel din sectorul privat.
Simptome – simptomele infectării cu noul coronavirus includ tusea, dificultățile de respirație, febra, frisoanele, durerile musculare, pierderea gustului și mirosului. Cu toate acestea, lista simptomelor nu ia sfârșit aici. Au fost raportate și simptome mai puțin frecvente, precum voma sau diareea. La fel ca și alte boli respiratorii, COVID-19 poate varia de la forme ușoare la cele severe, iar pneumonia, insuficiența respiratorie și decesul sunt posibile. Pentru că este o boală recentă, simptomele COVID-19 nu sunt pe deplin studiate, iar vulnerabilitatea populației în vârstă nu este pe deplin înțeleasă. Pentru a fi informați, monitorizați constant informațiile autorităților din domeniu.
Sănătate să aveți!
cdc.org
