Ventilarea artificială, procedură invazivă diferită de oxigenoterapie – care este diferența

Pe parcursul pandemiei de coronavirus am auzit frecvent termenii de ventilare artificială și oxigenoterapie, în contextul tratamentului pacienților cu formele grave ale bolii. Din păcate, acești termeni sunt frecvent confundați, pentru că scopul, metoda și aparatajul utilizat pentru acestea sunt total diferite. Pentru a clarifica lucrurile, v-am pregătit în continuare explicațiile detaliate pentru fiecare dintre acești termeni medicali.

Ventilare artificială

Ventilarea artificială este o procedură invazivă care constă în introducerea unui tub în plămânii pacientului prin gura și gâtul acestuia. Celălalt capăt al tubului este atașat de mașina care propulsează aer înăuntrul și în afara plămânilor.

Procesul schimbului de gaze între plămâni și aerul din mediul ambiant este cunoscut drept ventilație în fiziologia respirației.

Astfel, ventilația mimează respirația și contribuie la derularea acesteia. În unele cazuri, mașina preia întreg procesul, astfel încât pacientul se poate odihni, iar forțele corpului sunt orientate spre restabilire.

Aparatul de ventilare/respirație artificială are un șir de setări care pot fi ajustate pentru a controla presiunea pulmonară, concentrația de oxigen, durata și frecvența inspirațiilor și expirațiilor pentru a satisface nevoile individuale ale pacienților.

Principiul de acțiune al aparatului se bazează pe diferența de presiune activ negativă dintre căile aeriene superioare și alveolele pulmonare. Aceasta, alături de retracția elastică a țesutului pulmonar și toracic, contribuie la un act respirator deplin, completând procesul de inhalație realizat de pacient.

Oxigenoterapia

Oxigenoterapia, de cealaltă parte, este un proces artificial de aprovizionare cu oxigen a pacientului atunci când organele și țesuturile lui sunt într-o stare de hipoxie, adică atunci când o cantitate insuficientă de oxigen ajunge în aceste zone ale corpului. Procesul de oxigenare schimbă concentrația de oxigen din aerul pe care îl inspiră bolnavul. Astfel, în loc de concentrația obișnuită a oxigenului - de 21% , una cu mult mai mare îi poate fi administrată.

Cu toate acestea, pacientul este total responsabil de executarea procesului de respirație. Contrar aparatului de ventilație artificială, cel de oxigenare nu va contribui în niciun fel la actul de respirație.

Principiul de acțiune al aparatului se bazează pe adsorbția azotului din aer în concentratorul aparatului, iar oxigenul rămas neabsorbit este colectat. După purificarea realizată de aparat, acesta devine un oxigen cu puritate sporită, care este administrat pacientului.

Află mai multe despre oxigenoterapie – când să o faci și de ce măsuri de siguranță să ții cont. 

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
youtube.com
Sursa: 

khaleejtimes.com, longfian.com

La Inceput