De ce este periculos să-ți bați copilul și cum îl poți disciplina, în funcție de vârstă

Fiecare părinte înțelege disciplina în mod diferit, de la discuții democratice până la câteva palme la fund sau chiar aplicarea forței, atunci când copilul refuză să se conformeze. Cu toate acestea, părerile psihologilor sunt identice: pedeapsa fizică a copilului îi poate provoca traume emoționale de lungă durată. Mai mult de atât, Asociația Americană a Psihologilor a adoptat chiar și o rezoluție despre ineficiența și pericolele pedepsei fizice a copiilor, pentru a sensibiliza astfel părinții și profesioniștii din domeniul educației. Despre ce pericole este vorba și cum să îți disciplinezi armonios copilul, în funcție de vârstă, află în cele ce urmează.

Recomandări consistente de evitare a pedepsei fizice a copiilor

Rezoluția privind disciplina fizică a copiilor a fost adoptată de Asociația Americană a Psihologilor acum doi ani. Aceasta se bazează pe un studiu complex, de durată, concluziile căruia sunt că disciplina fizică aplicată de către părinți nu îmbunătățește comportamentul copiilor și poate genera probleme emoționale, comportamentale și de reușită academică în timp.

Din start specialiștii au menționat că bătaia copiilor nu îi învață responsabilitate, dezvoltare conștientă și auto-control: „Disciplina fizică nu îi învață pe cei mici să deosebească ce este corect și ce nu”, a declarat Elizabeth Gershoff, doctor în psihologie, expertă în efectele pedepsei corporale ale copiilor, care a prezentat rezultatele cercetării pentru rezoluție.

„Loviturile atrag atenția copiilor, însă ei nu înțeleg ce anume trebuie să facă în viitor. Aceștia se pot conforma atunci când adulții sunt alături, dar pot face ceea ce își doresc în viitor”, a mai adăugat experta.

Ceea ce este important de știut, este că cei mici învață din exemplul părinților. Părinții care își bat copiii oferă în acest mod un model de rezolvare a conflictelor cu aplicarea forței fizice. Cercetătorii au declarat, de asemenea, că loviturile părinților ar putea crește nivelul de agresiune al copiilor, înrăutățind, totodată relația părinte-copil. Alte studii au concluzionat că pedepsele părinților ar putea degenera ulterior în abuz.

Scopul acestei rezoluții este promovarea unor forme mai eficiente ale disciplinei aplicate de către părinți, care nu va contribui la dezvoltarea comportamentelor antisociale ale copiilor, agresiune și probleme de încredere. „Copilul nu are nevoie de durere pentru a învăța”, a declarat Gershoff, profesor în cadrul Universității din Texas, SUA.

Potrivit unui studiu realizat de Gershoff  în 2012, 80% dintre mamele americane își lovesc copiii cu vârstă cuprinsă între cea a copilăriei fragede (de grădiniță) și școlară (clasa a treia). Potrivit acestui studiu, părinții își cresc copiii după un model prin care au trecut singuri, deoarece nu cunosc o altă modalitate de a-și disciplina copiii.

„Nu instruim părinții să își educe copiii într-un mod mai deosebit pentru că alternativele ne par mai îndelungate”, a accentuat Rosie Phillips Davis, președinta Asociației Americane a Psihologilor. Pentru a demonstra contrariul, specialiștii au lansat rezoluția despre care am vorbit anterior.

Pedepsim sau nu? Când și cum aplicăm pedeapsa la copii. 

Ce părere au psihologii despre pedeapsa fizică a copiilor?

Organizația media americană Psychology Today a întrebat psihologii celebri, dacă este necesară pedeapsa fizică a copiilor. Și iată ce au răspuns aceștia:

Gina Green, doctor în psihologie, cercetătoare, Centrul pentru copii din New England, SUA, ex-președintă a Asociației pentru Analiza Comportamentului:

„Cea mai bună metodă de a reduce comportamentul necorespunzător al copilului este să le încurajezi pe cele bune. Copilul, comportamentul căruia este pedepsit fizic, poate reacționa emoțional, reveni înapoi la obiceiul din cauza căruia a fost pedepsit și poate evita persoana care a aplicat pedeapsa. În loc să pedepsești comportamentul incorect, încearcă să apreciezi comportamentul bun al copilului.”

Norine G. Johnson, doctor în psihologie, ex-președintă a Asociației Americane a Psihologilor: „Dacă îți dorești un copil iubitor, respectuos și disciplinat, nu trebuie să îl pedepsești. Pentru copiii mici este cazul să aplici diversiunea (încercarea de a schimba o acțiune), stabilirea limitelor și distragerea atenției. Pentru copiii mai mari poți stabili așteptările și menționa recompensele sau consecințele unei acțiuni.”

Terry Mizrahi, doctor în psihologie, președintă a Asociației Naționale a Lucrătorilor Sociali, SUA: „Pedeapsa fizică implică un comportament agresiv din partea adulților, exact ceea ce nu ne dorim să facă un copil. Aceasta aduce cu sine un șir de resentimente și poate cauza comportamentul abuziv și violent al copiilor. Lucrătorii sociali recunosc că un părinte bun adoptă un comportament non-violent, potrivit vârstei pentru a disciplina un copil. Consider că un părinte trebuie să fie un model pozitiv pentru copii și să îi învețe care sunt consecințele negative ale comportamentului agresiv folosind stimulente și stabilind limite ferme și raționale”.

James Morris, doctor în psihologie, președinte al Asociației Americane a Mariajului și a Terapiei de Familie: „Cuvântul „pedeapsă” semnifică aplicarea unei sentințe pentru o infracțiune și implică, de obicei, provocarea unei leziuni fizice. În procesul de educație de către părinți acesta semnifică aplicarea unui „pui de bătaie”. Beneficiul sau pericolul unei asemenea acțiuni din partea părinților este stabilit luându-se în considerare cultura fiecărei familii și a societății din care fac parte. Cu toate acestea, izbucnirile tot mai frecvente de violență ale copiilor ne-au adus la gândul că trebuie să ne revizuim responsabilitățile de părinți și membri ai societății. De fapt, ar fi bine să practicăm modalități mai puțin violente de disciplinare a copiilor, care încurajează dezvoltarea lor sănătoasă.”

Cum să îți disciplinezi copilul?

În continuare, specialiștii Academiei Americane de Pediatrie oferă un șir de tehnici de disciplină a copiilor în funcție de vârsta acestora:

Sugarii (2 luni-1 an)

  • La această vârstă copiii învață prin vizualizarea acțiunilor pe care le întreprinzi, astfel, oferă exemplul de comportament pe care îl aștepți;
  • Utilizează limbajul pozitiv pentru a-ți ghida copilul. De exemplu, „E timpul să te așezi” în loc de „Nu sta în picioare”;
  • Lasă cuvântul „nu” pentru situațiile extrem de importante, precum cele de securitate. Limitează utilizarea acestei prepoziții negative și pune mai bine obiectele periculoase mai departe de copilul tău, acolo unde nu le poate ajunge;
  • Distragerea atenției de la obiectele periculoase și interzise și înlocuirea lor cu jucării sigure este cea mai bună tehnică de aplicat la această vârstă;
  • Toți copiii, inclusiv sugarii, au nevoie de o disciplină serioasă, iată de ce este cazul să discuți cu partenerul, membrii familiei și îngrijitorii și să stabiliți un set de reguli pe care să le urmați cu toții;

Copiii mici (1-4 ani)

  • Copilul știe deja ce este permis și ce nu, însă poate testa unele reguli pentru a vedea cum vei reacționa la încălcarea acestora. Atrage atenția și încurajează comportamentul pe care îl dorești și ignoră-l pe cel nedorit. Redirecționează-l la diferite activități, atunci când este necesar;
  • Tantrumurile devin tot mai frecvente odată ce copilul întâmpină dificultăți în confruntarea cu situațiile noi. Anticipează factorii care declanșează tantrumurile, asemenea oboselii, foamei și încurajează-l pe cel mic să ia mesele și să doarmă conform orarului;
  • Învață-l pe copil să nu lovească, muște sau să fie agresiv. Încurajează-l să o facă prin modelarea propriului comportament: nu îl bate și aplanează conflictele cu partenerul tău într-un mod pașnic.
  • Fii consecvent în stabilirea limitelor. Ia o mică pauză în situațiile de conflict, dacă aceasta este necesară.
  • Recunoaște conflictele dintre frați, dar evită să iei partea cuiva. De exemplu, dacă apare un conflict cu privire la o jucărie, aceasta poate fi pusă deoparte.    

Cum să îți încurajezi copilul să vorbească. Sfaturi și precauții. 

Preșcolarii (5-6 ani)

  • La această vârstă copilul încă încearcă să înțeleagă cum merg lucrurile și ce efect are comportamentul lor asupra acestor lucruri. Chiar dacă au învățat deja un comportament corect, așteaptă-te că vor mai încerca să testeze limitele părinților și ale fraților.
  • Începe să îi oferi sarcini potrivite vârstei, asemeni aranjării propriilor jucării prin oferirea instrucțiunilor simple, pas cu pas. Răsplătește-l cu laude.
  • Permite-i copilului să aleagă între mai multe limite acceptabile, redirecționându-l și stabilind limite sensibile.
  • Învață-l să-i trateze pe cei din jur așa cum își dorește el să îl trateze.
  • Explică-i că este în regulă să fie furios uneori, dar să nu îi ofenseze și agreseze în acele perioade pe cei din jur, nici să strice lucrurile. Învață-l cum să facă față acestor sentimente într-un mod pozitiv, de exemplu, să vorbească despre asta.
  • Pentru a rezolva conflictele, ia pauze mici și elimină sursa care le-a provocat.

Școlarii (7-11 ani)

  • Copilul știe deja ce e bine și ce e rău. Vorbește-i despre alegerile pe care trebuie să le facă în situațiile dificile, care sunt opțiunile potrivite și nepotrivite și ce poate urma în funcție de deciziile pe care le-a făcut.
  • Discută despre așteptările pe care le are familia față de el și care sunt urmările nerespectării acestor așteptări.
  • Oferă un echilibru de laude și responsabilități și oferă-i mai multe privilegii atunci când urmărește un comportament pozitiv.
  • Învață-l continuu despre răbdare, implicare și respect față de cei din jur.
  • Nu îți permite și nu le permite nici altora să îți pedepsească copilul.

Adolescenții și tinerii (12-18 ani)

  • Odată ce adolescentul își va dezvolta abilitățile de a lua decizii de sine stătător, vei avea nevoie să echilibrezi dragostea necondițională și să îl susții prin așteptări clare, reguli și limite.
  • Continuă să îi demonstrezi afecțiunea și atenția. Fă-ți timp în fiecare zi pentru a discuta. Tinerii vor face mai ușor alegerile potrivite, dacă vor rămâne conectați cu membrii familiei.
  • Cunoaște-i prietenii și discutați despre importanța unei relații de prietenie bazată pe respect și responsabilitate.
  • Recunoaște-i eforturile și reușitele în ceea ce face. Laudă-i alegerea de a evita fumatul și consumul de alcool sau de droguri. Oferă-i propriul exemplu de evitare a acestor substanțe.

Disciplinarea copilului, apoi a adolescentului implică eforturi continue din partea părinților și implică multă răbdare, empatie și inteligență emoțională, însă în niciun caz pedeapsa fizică.

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
lifehacker.com.au
Sursa: 

apa.org, psychologytoday.com, healthychildren.org

La Inceput