Contagiozitate COVID-19 sau câte persoane poate infecta un bolnav confirmat

În situația epidemiologică actuală, în care cazurile noi de infectare sunt în creștere, este foarte important să fim conștiincioși și să nu părăsim locuința odată ce am aflat că suntem infectați cu noul coronavirus. Pentru a-ți argumenta încă o dată cât de important este, ți-am pregătit în continuare explicațiile contagiozității unei boli infecțioase și câte persoane poate infecta o persoană confirmată cu COVID-19.

Cunoaște termenii epidemiologici

Dacă ai vizionat filmul „Contagion” din 2011, în care e descrisă pandemia unui virus necunoscut pentru omenire, probabil ai auzit termenul R0 (R zero). Acesta nu este un termen inventat de producătorii de la Hollywood, ci este un termen utilizat frecvent în epidemiologie, care este foarte important pentru a prezice evoluția unei epidemii și a planifica măsurile de intervenție în situații precum cea existentă.

Cercetătorii utilizează termenul R0 sau numărul de reproducere pentru a descrie intensitatea izbucnirii unei boli infecțioase. R0 a fost extrem de important pentru a caracteriza epidemiile și izbucnirile infecțioase din trecut, precum pandemia SARS din 2003, pandemia gripei H1N1 din 2009 și a epidemiei Ebola din Africa de Vest în 2014.

În acest moment cercetătorii încearcă să înțeleagă comportamentul și răspândirea virusului SARS-CoV-2.

Cât de mult se va răspândi o boală?

Definiția formală a R0 a unei maladii este numărul mediu de infectări pe care le va cauza o persoană bolnavă pe parcursul perioadei sale infecțioase. Termenul dat este utilizat în două moduri diferite:

  • Numărul de reproducere de bază – reprezintă potențialul epidemic maxim al unui agent patogen. Acesta descrie ce se poate întâmpla dacă o persoană infectată nimerește într-o comunitate absolut susceptibilă față de acest virus/bacterie. Prin urmare, aceasta este o estimare bazată pe un scenariu idealizat.
  • Numărul efectiv de reproducere – depinde de susceptibilitatea actuală a populației. Estimarea acestui potențial de transmitere este mai mic decât numărul de reproducere de bază și ia în considerare atât o posibilă vaccinare a populației, cât și o eventuală expunere a acesteia la agentul infecțios în trecut. Astfel, numărul efectiv de reproducere este într-o constantă schimbare și reflectă cu mult mai bine situația epidemiologică existentă într-o populație.

Este important să înțelegem că ambii termeni sunt dependenți de situație și de cât de infecțios este agentul patogen. De asemenea, aceștia sunt afectați și de populația-gazdă, care este statutul nutrițional al acesteia și dacă ea este afectată de alte boli care i-ar putea afecta sistemul imun. Și factorii mediului înconjurător, precum cei demografici, socioeconomici și climatici influențează numărul de reproducere de bază și numărul efectiv de reproducere.

De exemplu, R0 al rujeolei este de 12-18, în funcție de factori precum densitatea populației și speranța de viață. Acest indicator este unul înalt, în mare parte din cauza faptului că virusul rujeolei este unul foarte infecțios.

Pe de altă parte, virusul gripal este mai puțin infecțios, având un R0 cuprins între 2 și 3. Gripa nu poate produce epidemii la fel de ucigătoare precum rujeola, însă aceasta persistă din cauza capacității de a muta și a supraviețui mecanismelor de apărare al sistemului imun.

De ce R0 este util în sistemele de sănătate publică?

Demograful Alfred Lotka a propus numărul de reproducere în anul 1920 drept o unitate de măsură pentru rata de reproducere într-o anumită populație.

În anii 1950, epidemiologul George McDonald a sugerat utilizarea acestui termen pentru a descrie potențialul de transmitere al malariei. Acesta a propus că în cazul în care RO este mai mic de 1, boala va dispărea într-o populație, iar dacă este peste 1, boala în cauză se va răspândi printre membrii acesteia.

Atunci când autoritățile de sănătate publică încearcă să stopeze răspândirea unei boli, aceștia, de fapt, se străduie să aducă R0 mai jos de 1.

Acest lucru este greu de realizat pentru bolile cu R0 înalt, precum rujeola. Situația devine și mai dificilă în regiunile cu o densitate mare a populației, precum China și India, în care R0 este mai înalt comparativ cu regiunile în care densitatea populației este cu mult mai joasă.

La începutul pandemiei SARS din 2003, R0 se estima la 2,75. Câteva luni mai târziu, acesta a scăzut sub 1 datorită eforturilor colosale întreprinse de autorități – izolarea bolnavilor și măsurile de carantină.

Cu toate acestea, pandemia din 2003 a continuat. Deși în medie o persoană bolnavă putea transmite virusul mai puțin decât la o persoană, au existat cazuri în care virusul era transmis de o singură persoană la alte zeci sau chiar sute de membri ai societății. Acest fenomen este numit „super răspândire” și s-a înregistrat pe parcursul pandemiei SARS de mai multe ori în Singapore, Hong Kong și Beijing.

R0 pentru coronavirusul de tip nou, SARS-CoV-2

Mai multe grupuri de savanți au încercat să estimeze R0 al noului coronavirus. Membrii unui grup de savanți din cadrul Universității Imperial College din Londra au estimat că acesta este cuprins între 1,5 și 3,5. Adică o persoană bolnavă poate infecta de la 1,5 la 3,5 persoane.

Majoritatea cazurilor în care s-a încercat proiectarea viitorului pandemiei a fost utilizat anume indicatorul R0.

În cazul COVID-19 acest indicator are limite atât de largi întrucât  acesta a depins foarte mult de numărul cazurilor de la începutul pandemiei. În acest moment, din cauza incertitudinilor privind evoluția bolii este foarte dificilă o altă estimare R0.

Incertitudinile sunt următoarele:

Într-un final, cercetătorii nu cunosc care va fi impactul restricțiilor curente asupra transmiterii virusului. Epidemiologii nu cunosc cum se va schimba R0 în funcție de restricțiile de călătorii, distanța socială și măsurile de autoizolare. Însă, respectarea acestora este foarte importantă în condițiile actuale.

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
harvardmagazine.com, moffitt.otg
Sursa: 

labblog.uofmhealth.org

La Inceput